INTERVIU EVENIMENT | Darren Cahill: "Simona are un foc în stomac care e 100% ca al tatălui ei. Românii au un blocaj când e vorba să lucreze cu antrenori străini". Detalii tari povestite de australian plus o dezvăluire: "Mi-aş fi dorit să fiu solist. Eram fan INXS şi AC/DC. Toţi ne credem cântăreţi sub duş"

18 iun 2019 24778 afişări Tenis
INTERVIU EVENIMENT | Darren Cahill: "Simona are un foc în stomac care e 100% ca al tatălui ei. Românii au un blocaj când e vorba să lucreze cu antrenori străini". Detalii tari povestite de australian plus o dezvăluire: "Mi-aş fi dorit să fiu solist. Eram fan INXS şi AC/DC. Toţi ne credem cântăreţi sub duş"
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

Corespondenţă din Cluj

Darren Cahill, omul care, de când se ştie, a fost legat cu fire puternice de germanii de la Adidas, continuă să îşi afişeze loialitatea faţă de Simona Halep prin cele mai simple şi naturale gesturi. Zâmbeşte ca un preşcolar, uşor surprins, uşor şugubăţ, când îi arăţi că ai observat că, în continuare, aşa cum a început să o facă în martie 2018, când românca a semnat cu Nike, poartă încă haine cu celebrul logo Swoosh.

ProSport s-a întâlnit cu Darren Cahill în inima Clujului, unde australianul a făcut show la Sports Festival. Înainte de a ne apuca de vorbit de-ale tenisului, am aflat, amintindu-ne de precedentul dialog, în care omul din spatele celui mai important succes din cariera Simonei ne mărturisea ce a remarcat urcându-se pe scaunul din dreapta în maşină, alături de Simo, că învingătoarea din 2018 de la Roland Garros a progresat mult în ale şofatului prin Bucureşti.

"Am văzut-o pe Simona în acest an, în câteva meciuri, când a fost puţin lipsită de energie şi puţin rigidă - iar, aici, probabil, este vina mea"

Revăzând-o pe Simona după cea mai lungă pauză luată în ultimii patru ani, ce aţi observat diferit la ea?
Nu cred că este o mare diferenţă. I-am urmărit, oricum, toate meciurile. Am petrecut patru ani alături de ea, Simona face deja parte din familia mea. Cred că am forţat-o destul de mult timp de trei ani de zile (n.r. - zâmbeşte). Ca antrenor, înveţi lucruri pe parcurs şi am văzut-o pe Simona în acest an, în câteva meciuri, când a fost puţin lipsită de energie şi puţin rigidă - iar, aici, probabil, este vina mea. Pentru că am forţat-o timp de trei ani. Să ajungi în vârf este incredibil de greu, dar este şi mai greu să te menţii. Cred că în ultimii doi ani ea a făcut o treabă grozavă, reuşind să termine sezonul ca numărul unu. Este greu să faci asta şi doar jucătorii cu adevărat speciali reuşesc. Dar reuşeşti doar cu un efort foarte mare, iar, în consecinţă, în acest an au fost momente în care a arătat puţin vlăguită, dar va fi bine. Bateriile se vor reîncărca şi va reuşi cât de curând să facă un nou sprint remarcabil.

Care a fost cel mai amuzant dialog pe care l-aţi purtat în perioada aceasta?
Mă găndesc prima dată la acele dăţi în care am vorbit despre un nou antrenor pentru ea. Este foarte conştiincioasă şi ştie că trebuie să ia o decizie pentru acum. Este profesionistă şi şi-a dorit să ia un antrenor, a investit în a încerca un număr de antrenori şi s-a oprit, în cele din urmă, la Daniel, pe care îl cunoaşte foarte bine. Eu am lucrat cu el pentru o scurtă perioadă, ştiu că ea are mult respect pentru el. Dar când ne consultam cu privire la alţi antrenori, X şi Y, ei bine, acele discuţii au fost destul de amuzante.

Chiar aşa?
Da. Pentru că eu consider că românii au o anumită reţinere, un blocaj când vine vorba despre a lucra cu un antrenor străin. Cred că este evident când te uiţi la jucătorii şi jucătoarele din România, că lucrează cu conaţionali. A fost ceva cu totul neobişnuit ca Simona să apeleze la cineva ca mine, iar înainte - să nu uităm - fusese Wim Fissette. Acolo, Simona a ieşit, clar, din zona de confort. În această situaţie, când discutam despre un nou antrenor, încercând să găsim persoana potrivită pentru ea, discuţiile noastre au avut o latură amuzantă. Dar, repet, este o profesionistă desăvârşită şi ştie ce este bun pentru ea. Are o relaţie foarte bună cu Daniel şi nu am niciun dubiu - deja colaborarea lor a fost un succes, dar va avea parte de succes şi pe mai departe.

V-a plăcut mind-set-ul cu care a mers la Roland Garros, din postura de deţinătoare a trofeului? S-a vorbit despre faptul că a debordat de entuziasm - v-a plăcut asta?
S-a bucurat de fiecare moment mergând spre Roland Garros şi cred că a fost foarte important. Din păcate, de multe ori tenisul este trăit ca un sport în care, după ce ai prins un an bun, armătorul sezon trebuie să aperi acele puncte. Altfel, ştii că vei pierde în clasament. De aici, apare mentalitatea defensivă - aperi, protejezi. Iar asta este ceva negativ. Ca şi pe teren. Dacă ai un an excelent şi câştigi un turneu precum Roland Garros - Doamne, nimeni nu îţi va putea lua asta vreodată! Este al tău pentru totdeauna. Pentru mine, este important ca anul următor să o iei de la zero, să te bucuri şi să mergi la Roland Garros spunându-ţi - ce loc minunat! Nu e vreun alt colţ de lume în care mi-aş dori să fiu acum.

Cred că ea a reuşit foarte bine să se agaţe de amintirea fantastică a anului precedent. A jucat excelent la un moment dat, dar a fost prinsă pe picior greşit de Anisimova. Nu a făcut un meci mare acolo, iar adversara a jucat excelent. Asta se întâmplă. Dar eu i-aş da notă mare pentru felul în care a gestionat presiunea.

"Este cel mai dificil de câştigat. Este cel mai fizic, aici munceşti cel mai mult pentru un punct, iar asta încarcă mult din punct de vedere mental. Te taxează"

De ce este atât de greu pentru fete să câştige titluri consecutive la Roland Garros?
Este un turneu incredibil de greu de câştigat. Este cel mai dificil de câştigat din punctul meu de vedere, dintre toate. Este cel mai fizic, aici munceşti cel mai mult pentru un punct, iar asta încarcă mult din punct de vedere mental. Te taxează. Vremea are un impact major, poţi prinde o zi însorită şi caldă, în care mingea zboară şi zici că eşti pe un teren iute de hard, iar apoi dai de o zi cu vreme apăsătoare, cu ploaie, în care simţi că parcă loveşti de 100 de ori şi nu ai făcut niciun progres în punct. Cred că norocul joacă un rol şi el, intervine la un moment dat.

Iar tenisul feminin actual are un pluton atât de strâns, încât diferenţa dintre prima jucătoare şi cea de pe poziţia 20 este atât de mică, fiecare munceşte enorm şi învaţă în acelaşi timp de la celelalte. Serena a fost ultima jucătoare care a reuşit să domine şi cred că multe fete au învăţat de la Serena, pentru a deveni atlete desăvârşite, şi, implicit, au crescut ca joc. De asemenea, văd mulţi antrenori foarte buni, care schimbă dinamica. Întreg circuitul WTA a devenit mult mai profesionist şi atunci devine din ce în ce mai complicat. Apoi, să nu facem greşeala de a porni o paralelă cu ce se întâmplă la băieţi.

În acest moment, acolo este o eră cum nu am mai avut niciodată. Sunt trei jucători - Federer, Djokovic şi Nadal - nu cred că vom mai vedea vreodată ceva asemănător. Faptul că ei impun o dominaţie netă de 15 ani este neobişnuit. Nu mai avem niciun câştigător de turneu de Mare Şlem sub 28 de ani la masculin. Nu a mai existat o astfel de situaţie, niciodată: aduceţi-vă aminte, Borg, Edberg, Cash reuşeau să spargă barierele în alte ere. Câştigau Grand Slam-uri la vârste fragede. Cei trei de acum au ermetizat jocul, este practic imposibil să mai răzbaţi şi să câştigi când eşti tânăr. Este meritul lor, dar este nedrept pentru circuitul feminin să te apropii de o comparaţie în acest moment.

Aţi menţionat deja faptul că Simonei i-a lipsit un pic de energie în acest an. Ce nu a mers pentru Simona, astfel încât, după trei campanii reuşite, a încheiat fără trofeu sezonul de zgură?
Ei bine, a fost aproape la Madrid. A avut o şansă mare de a câştiga acolo - unul dintre cele patru turnee pe care eşti obligat să le joci în circuitul WTA. S-a poziţionat bine. Dar, cum spuneam, diferenţa dintre a pierde şi a câştiga, în acest moment, este atât de mică, încât - să ne gândim la acea minge care a lovit-o şi care se ducea mult în out. A întors meciul. Este o linie atât de fină acolo şi cred că acea partidă de Fed Cup pe care a jucat-o contra Franţei a reprezentat un efort colosal din partea ei. Părerea mea este că acolo a lăsat foarte mult, iar în următoarele turnee a fost sleită nu atât de volumul de tenis jucat, cât de intensitatea emoţiilor.

Concret...?
A vorbit de atâtea ori despre cât de important este pentru ea Fed Cup-ul, şi-a dorit enorm să meragă până la capăt, în finală şi a pus tot ce a avut în acea confruntare. Ar trebui să fie mândră de asta, ea şi întreaga echipă, pentru cât de mult a luptat. Dar când pierzi, te trage în jos, iar impactul emoţional... durează uneori câteva săptămâni pentru a trece peste. Şi cu asta s-a confruntat.

"Cred că acolo, la Rouen, ea a jucat la fel de bine cum a făcut-o anul trecut"

Unde s-ar plasa nivelul arătat de Simona în acea partidă de Fed Cup comparativ cu ce a livrat la Roland Garros 2019 şi, respectiv, anul trecut, la Paris?
Nivelul a fost mai bun în Fed Cup decât în întregul sezon de zgură de acum, cu siguranţă, şi a fost comparabil cu nivelul de anul trecut. Evident, ea poate să spună mai bine, dar cred că acolo, la Rouen, ea a jucat la fel de bine cum a făcut-o anul trecut. Pentru ea, acolo a fost ca şi cum ar fi jucat o finală de Grand Slam.

Este Ashleigh Barty noua Simona Halep din circuitul WTA? Şi ce ar avea de învăţat una de la cealaltă?
Nu joacă la fel, au stiluri de joc diferit, dar sunt într-adevăr foarte asemănătoare din punct de vedere al personalităţii. Sunt foarte prietenoase în afara terenului, foarte plăcute. O ştiu pe Ash şi ştiu că ele două se înţeleg foarte bine. Sunt prezenţe agreabile şi cred că, la fel ca şi în cazul Simonei, cea mai mare parte a circuitului s-a bucurat să o vadă pe Ashleigh câştigând. A avut o cale similară cu cea a Simonei, cu multe obstacole. Ash a rezolvat lucrurile în felul ei, evadând din tenis pentru că nu reuşea să gestioneze presiunea şi succesul avut încă de la vârste fragede, Simona a găsit altă cale de a controla presiunea, dar ambele au reuşit. Sunt două tinere domnişoare extraordinare.

Este Naomi Osaka mai timidă decât era Simona când aţi început colaborarea?
Personal nu o cunosc atât de bine pe Naomi, însă o consider o fată care se simte excelent pe scena principală, iar pe teren debordează de încredere. Dă-i un meci mare, pe o arenă imensă, împotriva unei campioane şi ea va gestiona situaţia excelent. Aici este vorba de încredere de sine, pe care s-a putut baza în ultimele turnee. Şi să câştige două turnee de Mare Şlem la rând este ceva special.

"Evident, toată lumea se crede un excelent cântăreţ când este sub duş şi nimeni nu-i aude. Sunt şi eu la fel ca toată lumea. Dacă ar fi să aleg un cântec care să se audă în difuzoare, ar fi o melodie INXS sută la sută"

Intrăm în zona uşor amuzantă a relaţiei cu Simona. Aţi făcut pereche, în trecut, cu Simona, la o petrecere de Crăciun din România, pe scenă. Aţi format ad-hoc o trupă muzicală.
Ah, da, da! Îmi amintesc. Era şi acel tenor acolo...

Da. Şi cântaţi la pian, Simona era solistă atunci. Aşa că am avea o curiozitate: ce melodie aţi alege dacă ar fi să o invitaţi la dans?
Pe Simona? Haha! În primul rând, eu nu dansez! Sunt australian şi bărbaţii din Australia sunt cunoscuţi pentru faptul că nu au niciun fel de abilităţi legate de muzică.  Aşa că asta sigur nu s-ar întâmpla. Dar, dacă aş putea să dau restart şi să încep o nouă viaţă, să fiu altcineva, mi-ar fi plăcut să fiu solist! Australia are trupe rock destul de bune, celebre, INXS - eram mare fan al lor în adolescenţă, AC/DC - una dintre cele mai mari trupe ale lumii. Evident, toată lumea se crede un excelent cântăreţ când este sub duş şi nimeni nu-i aude. Sunt şi eu la fel ca toată lumea. Aşadar, dacă ar fi să aleg un cântec care să se audă în difuzoare, ar fi o melodie INXS sută la sută.

Aţi ajutat-o pe Simona în atât de multe feluri, fiind acum înaintea unui demonstrativ (n.r. - la Sports Festival) - ce sfat i-aţi da?
Să ştii că trebuie să se străduiască un pic în cazul demonstrativelor, pentru că ea este atât de competitivă. Iar aici trebuie să scoată şi altceva din joben, să facă un pic de show pentru tribună. Chiar am vorbit cu ea un pic  şi cred că este important să conştientizezi că lumea vrea, evident, să vadă şi tenis de calitate, dar şi un strop de divertisment. Trebuie să echilibrezi un pic. Aici, la Cluj, o ajută faptul că o cunoaşte foarte bine pe Daniela.

Toată lumea îşi aminteşte că la Miami aţi decis să îi predaţi Simonei o lecţie, pentru binele ei (n.r. - martie 2017). Aşa că, dacă aţi fi fost în loja Serenei, ce i-aţi fi spus după incidentul de la Roland Garros, de la conferinţa de presă cu Dominic Thiem?
Mi-e greu să vorbesc, pentru că nu ştiu sută la sută ce s-a întâmplat. Eram pe canapea în Australia. Toată lumea are respect pentru Serena şi este incredibil că încă joacă în circuit. Sper să mai joace de acum încolo câţiva ani, pentru că le face pe toate fetele să fie mai bune. Să fim sinceri, incidente se întâmplă în fiecare săptămână.

"Are calmul şi comportamentul mamei când vine vorba despre viaţă, dar are acel foc în stomac care este sută la sută ca al tatălui."

Cum aţi perceput-o dumneavoastră - Simona seamănă mai mult cu mama sau cu tatăl ei?
Are câte ceva de la amândoi. Are calmul şi comportamentul mamei când vine vorba despre viaţă, dar are acel foc în stomac care este sută la sută ca al tatălui. Cred că uneori se mai şi contrează cu el, egourile lor se mai ciocnesc, dar îi place asta. Tatăl (n.r. - Stere Halep) a fost extrem de important în viaţa ei, ca sursă de inspiraţie pentru a-şi urma visele şi a fi sigură că nimeni nu stă în calea ei. Tatăl ei i-a insuflat ideea că, la final, dacă eşti satisfăcut că ai dat tot şi ai făcut tot ce se putea, indiferent câte titluri ai avea, indiferent cât de sus ai ajuns, eşti bine. I-a transmis gândul ăsta: dă tot ce ai în fiecare zi.

"M-a tentat să îmi iau o casă în România. Pe mine, oriunde aş merge, toată lumea mă tratează de parcă aş fi unul de-al lor. Teo Cercel a fost ghidul meu. Pot să spun, chiar, că ştiu destul de multe despre istoria României şi respect enorm ţara şi sportivii de aici"

Au fost deja mai multe vizite în România. V-a tentat vreun moment să vă luaţi o casă de vacanţă aici?
M-am interesat! Asta e clar! Chiar pe lac. Cum îi spune... (n.r. - îl caută cu privirea pe Cosmin Hodor, managerul pe comunicare al Simonei, aflat în apropiere, iar ajutorul vine imediat - parcul Herăstrău). Exact unde şi-a luat şi Simona. M-a tentat, cu siguranţă. Dar, problema cu tenisul este că nu ştii niciodată cât de mult timp ai la dispoziţie cu un job. Poate fi ceva de câteva luni, poate fi 10 ani.

Am avut multe şanse de a veni în România de-a lungul colaborării cu Simona, este o ţară frumoasă, dar mai important este faptul că oamenii sunt minunaţi. Pe mine, oriunde aş merge, toată lumea mă tratează de parcă aş fi unul de-al lor. Simt căldura asta de fiecare dată când vin aici. La munte am fost în cantonamnet şi mi-a plăcut enorm. Teo Cercel a fost ghidul meu, mi-a povestit multe despre istoria locurilor, cum s-a format România, evident, ieşirea din comunism - un moment important în istoria românilor. Aşa că pot să spun, chiar, că ştiu destul de multe despre istoria României şi respect enorm ţara şi sportivii de aici. Infrastructura şi condiţiile nu sunt cele mai bune aici, dar tot reuşiţi să aveţi jucători de top mondial şi la feminin, şi la masculin. Excelează într-un sport dur. Este meritul lor.

Românii, într-adevăr, îl iubesc pe Darren Cahill. Cred că nu trece zi în care, pe Twitter, sau pe Instagram, să nu găsiţi un mesaj - Darren, întoarce-te! Aţi mai trăit ceva similar? Şi ce sentiment vă încearcă?
Nu, categoric. Cred că jucătorul cu care lucrezi determină mult feedback-ul pe care îl primeşti. Simona este atât de urmărită, este respectată şi iubită. Instantaneu se revarsă asupra ta când lucrezi cu ea. Este o fată bună. Da, suntem profesionişti, ne interesează să câştigăm meciuri de tenis şi să ajungem să fim cât de buni putem fi, dar cred că mai important este să fii cea mai bună persoană care ai putea fi. Simo tratează pe toată lumea la fel, lumea ştie asta şi eu mă bucur de pe margine.

"Dacă asta ar fi fost logica, aş fi renunţat la final de 2017. Sunt ferm convins că Simona, deşi a avut doi ani grozavi - 2017 şi 2018, poate fi mai bună decât este acum. Ştie şi ea asta. O vedem deja în meciuri folosind mai des scurta, ajungând şi pe la fileu de mai multe ori. Şi de fiecare dată când văd asta, zâmbesc"

Fiind sută la sută onest, la final de 2018 când aţi renunţat la colaborare, v-aţi gândit că aţi atins un maxim cu Simona?
Nu. Pentru că dacă asta ar fi fost logica, aş fi renunţat la final de 2017, când a devenit numărul unu. Tenisul nu este despre a atinge un vârf, pentru că atunci Nadal, Djokovic şi Federer nu ar mai câştiga acum turnee de Grand Slam. Dar ei găsesc modalităţi de a deveni mai buni, mereu au convingerea că pot fi tenismeni şi mai buni, iar eu sunt ferm convins că Simona, deşi a avut doi ani grozavi - 2017 şi 2018, poate fi mai bună decât este acum. Ştie şi ea asta, crede asta şi de aceea este important să meargă mai departe. A fi 36 de săptămâni pe an pe drum. ani la rând, am considerat că sunt la vârsta la care mi-am dorit să fiu mai mult timp pe acasă. Voi vedea la finalul celor 12 luni dacă familia mea se satură să mă aibă acasă sau nu (n.r. - râde).

A face un pas în spate şi a urmări, mai detaşat, de la depărtare, ajută să observaţi dintr-o altă perspectivă lucruri din jocul ei care, eventual, v-ar putea ajuta pe viitor, în cazul în care veţi ajunge să reluaţi colaborarea?
Nu chiar. Presiunea, evident, nu mai e la fel de mare. Dar jocul ei îl percep cam la fel. Am urmărit suficient de mult tenisul ei încât să ştiu că evoluţia şi transformarea jocului sunt lucruri mai dificile pentru ea. A jucat tenis într-o anumită manieră atât de mulţi ani, încât şi-ar face viaţa mult mai uşoară dacă ar veni la fileu mai des, dacă şi-ar atrage adversarele la fileu, în capcane, dacă ar căuta mai multe puncte uşoare din servicii, dacă ar dezvolta puţin serviciul doi.

Până la urmă, sunt aspecte la care am lucrat pe tot parcursul colaborării noastre. Este un proces. Nu este simplu când ştii un singur tipar de tenis, dar este important să meargă în continuare pe calea aceasta, iar Daniel o face. O vedem deja în meciuri folosind mai des scurta, ajungând şi pe la fileu de mai multe ori. Şi de fiecare dată când văd asta, zâmbesc. Progresia trebuie să continuie, altfel ar stagna. Dacă faci aceleaşi lucruri tot timpul nu evoluezi - îl vedem pe Nadal, care vine mai des la fileu, ba chiar mai mult decât o fac cei mai mulţi dintre adversarii săi. Asta deşi este un jucător agresiv de baseline. El a făcut asta pentru că a înţeles că trebuie să aibă mingea în terenul lui, să deţină controlul pentru a fi un jucător mai bun şi, iată-l că încă mai câştigă turnee (n.r. - zâmbeşte).

Concluzia finală: viaţa fără Simona Halep este, în acest moment, mai bună sau mai rea?
Hahaha! Este o întrebarea grea de tot. Sunt acasă, cu nevasta, copiii, iar viaţa mea e bună în momentul ăsta, dar, în mod clar, îmi lipseşte adrenalina de a fi antrenor. În anumite privinţe este mai bună, în alte - mai puţin bună, pentru că tenisul este în sângele meu, antrenoratul este în sângele meu.

Am parte de o mică, mică doză din toate acestea când mai comentez un turneu pentru ESPN, dar să comentezi tenis nu îţi dă nici pe departe acelaşi fior ca a fi antrenor. Cel mai bine e să joci. Nimic nu înlocuieşte jocul, dar când ţi se termină cariera, dacă ai oportunitatea de a fi antrenor, să ai oportunitatea de a vedea pe cineva cum devine mai bun şi să încerci să ajuţi, odată ce ai şi o doză de succes - iată, dintr-o dată, un sentiment de mândrie.

Iar momentul cu care mă mândresc cel mai mult este, fără îndoială, Openul Francez de anul trecut, când Simona a câştigat la Paris, datorită întregii aventuri prin care a trecut ea pentru a obţine acel prim titlu de Mare Şlem al carierei. A fost un parcurs cum n-am mai văzut şi arată tenacitatea ei de a reuşi, după ce a fost pusă la pământ de atâtea ori. Să lupte iar şi iar, să se ridice şi, în cele din urmă, să treacă linia de finiş - iată o dovadă a caracterului ei. Este meritul Simonei. Toţi cei care am contribuit de-a lungul carierei ei, într-un fel sau altul - eu, Teo, Andrei Cristofor, Virginia, Ion Ţiriac, am fost cum nu se poate mai mândri de ea.
 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.