CM 2026 Anglia – Argentina 1-2. De la „Mâna lui Dumnezeu” la magia lui Messi, prin inima lui Maradona după 40 de ani. Cronică sud-americană de Gabriel Berceanu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cupa Mondială 2026 a pus față în față în a doua semifinală naționala lui Bellingham și Kane cu campioana lumii en-titre, condusă de legendarul Lionel Messi. Anglia – Argentina 1-2 pentru finală la Cupa Mondială!

Mondialul ProSport e singurul loc din România unde, prin conținut original, trăiești minut cu minut și în integralitate competiția supremă. Mai jos, cronica live în variantă sud-americană de Gabriel Berceanu, iar aici descoperi cronica britanică a duelului, de Cătălin Mureșanu.

Anglia – Argentina 1-2. Cronica sud-americană în timp real

Cu Giuliano Simeone titular astfel încât spiritul câinesc de la Atletico Madrid să se imprime și mai evident în abordare, Argentina începe teoretic în 4-4-2 acum. Iar Anglia, teoretic, puțin ajustată cu Stones în axul defensiv, Spence în stânga și Rogers în atac.

Vezi galeria foto
13 poze

Dar sunt 40 de ani de la „Mâna lui Dumnezeu”. Albastrul tricourilor glorioase de atunci curge simbolic și azi. Atlanta e mai toată latino. Diego Armando Maradona freamătă, de sus, iar bătăile inimii lui picură în tobe. Teoria e doar un adolescent sub prohodul hulpav al sentimentelor.

Încă din minutul 3, pauză de îmbrânceli pe la jumătatea terenului. Se aruncă vorbe „de dulce” în două limbi, degete nervoase care indică vinovați fără drept de apel. E tensiune? Eufemism. Chiar se intră cu capul în gheată și duduie carnea în dueluri, pe ritmul tribunelor.

Selecționerul Scaloni și-a pus sufletul pe tavă după Anglia – Argentina 1-2: „Suntem unici”

01:00

Atac direct la Thomas Tuchel după Anglia – Argentina 1-2: „NU poți să faci asta”

00:57

Duel Anderson – Fernandez, tente MMA, Tuchel furibund tot încearcă să așeze nemțește arbitrilor o logică în scenariu. Ei, se va adapta și el logicii de vulcan. Episodul trei? Pickford zboară mingea din brațele lui Giuliano și împinge. Cade Simeone ca la năruirea Babilonului, normal.

După primul sfert de oră, n-avem șuturi. Nu pe poartă, șuturi la poartă! Avem 8 faulturi. Cresc la 11 până în pauza de hidratare. Și, firește, șuturi tot nu. O finală de Cupa Mondială prin Anglia – Argentina se smulge cu dinții din destin, mai rar cu driblingurile.

După zeci de secunde în care Bellingham și-a tras nărăvaș liniile de coechipieri spre careul lui „Dibu”, cu o lovitură liberă din lateral căutându-l fără noroc pe Stones, Argentina tuturor patimilor se scutură și capătă concretețe spre ultima treime.

E faultat Messi, asta produce primul cartonaș galben, pentru Anderson. Pe lângă reacția de revoltă colectivă ca după un buton apăsat pe aortă în rândul sud-americanilor. Imediat, Enzo Fernandez trage aproape de fericire, le scade pulsul britanicilor! Pauză. Fotbal de sfârșitul lumii.

De nicăieri, pentru că fără început de fotbal a fost semifinala până acum, Anglia deschide scorul. Gordon îi ia fața lui Molina în șase metri, pe centrarea lui Rogers. Și tocmai ce intrase Julian Alvarez în unghi cu șut abia scos de Pickford! Scrâșnet din dinți și „pumele” se ridică.

FOTO: Profimedia, 15.07.2026

0-1 din minutul 55.  Rice avansează în careul Argentinei și șutează de la 30 de metri. Balonul se duce periculos pe jos, însă este reținut, cu siguranță, de Martinez. Iar Nico Gonzalez trimite cu capul și Pickford salvează iar, cu reflex dezarmant!

Konsa pentru Gordon. Baricade britanice, e clar! Și bara se opune acum revenirii pe care spiritul jocului, oricât de subiectiv ai fi, o cere. „Cap” Mac Allister, din două bucăți prinde rânjind portarul lui Tuchel. Mai e un sfert de oră. Repriza Argentinei, clar. Rezistența Angliei.

Enzo Fernandez găsește prin lacrimile înghițite la propriu de miile de argentinieni din tribune, prin traseul lor irepetabil din cearcăn spre buze și în căutarea sufletului, culoarul fericirii. Șut descătușat, e minutul 85 și Argentina cutremură lumea, din amestecul ei de încordare și frenezie!

Nu e tot. De ce să fie tot? Când s-a mulțumit Argentina cu dezastre pe jumătate și paradisuri fifty-fifty? Lautaro Martinez e la capătul unei centrări de vis marca Messi. Ce simplu e să faci asta, cumva! Și ce simplu e să fii fericit! Anglia – Argentina 1-2, din minutul 90+2.

Tuchel trece la disperarea inversă, după ploaie de defensivi aruncați în teren (tare devreme!), acum forțează cu ce atacanți mai are. Sunt 9 minute de prelungiri, se joacă mai multe. Dar POVESTEA a învins.

Anglia – Argentina 1-2, revenirea, eroii, bandiții aceștia cu suflet care sparg cotele de piață, America de Sud turnată într-un fotbal-spirit, chiar dacă nu latin cum poezia ne-a obișnuit acum zeci de ani să-l așteptăm.

După 40 de ani de la „Mâna lui Dumnezeu”, prin inima lui Diego Armando Maradona, magia lui Messi mai scrie o dată drumul fotbalului nostru. Să vină finala la Cupa Mondială! Spania – Argentina.

Avem, din nou, după această noapte, convingerea că putem fi cei mai buni din lume în ciuda tuturor erorilor și păcatelor noastre.

Anglia – Argentina 1-2

Au marcat: Gordon ’55 / E. Fernandez ’85, Lautaro Martinez ’90+2

Anglia (4-2-3-1): Pickford – R. James (D. Burn ’82), Stones (Toney ’90+6), Guehi, Spence (Rashford ’90+6) – E. Anderson, D. Rice (O’ Reilly ’82) – M. Rogers, Bellingham, Gordon (Konsa ’72) – Kane

Rezerve: D. Henderson, Trafford, T. Chalobah, J. Henderson, Mainoo, Eze, Saka, Madueke, Watkins; Suspendat: Quansah

Selecționer: Thomas Tuchel

Argentina (4-4-2): E. Martinez – Molina (Montiel ’72), C. Romero, L. Martinez (Otamendi ’72), Tagliafico (Lautaro ’81) – G. Simeone (De Paul ’72), L. Paredes (N. Gonzalez ’64), Mac Allister, E. Fernandez – J. Alvarez, Messi

Rezerve: Musso, Rulli, Senesi, F. Medina, E. Palacios, Barco, Lo Celso, N. Paz, T. Almada, J.M. Lopez

Selecționer: Lionel Scaloni

• Partida se joacă în Atlanta (SUA), arbitrată de Ismail Elfath (SYA)
• Câștigătoarea joacă în finala Cupei Mondiale 2026 cu Spania, calificată după 2-0 cu Franța în cealaltă semifinală, povestea completă aici

Fotomontaj ProSport realizat cu ajutorul inteligenței artificiale

Avancronică la Anglia – Argentina. „It’s coming home cu Bellingham și Kane”

Iată avancronica britanică a lui Cătălin Mureșanu la Anglia – Argentina, a doua semifinală la Cupa Mondială:

„Anglia! De ce Anglia, când tot clocotul sângelui latin iubește Argentina? De ce Anglia, când Messi încă încântă? De ce Anglia, când „Mâna lui Dumnezeu” rămâne una din cele mai frumoase metafore din istoria fotbalului? De ce Anglia, când joacă în fața campioanei mondiale? Why?

Dincolo de esența versului „we still believe, we still believe” rămâne demența unui refren care peste decenii s-a transformat într-o exaltare funebră a dezamăgirilor: „It’s coming home, it’s coming home…”.

Anglia revine într-o semifinală de Cupa Mondială după 36 de ani de la „nopțile magice” din Italia. Și la 60 de la clipa trasă în sepia în care „cei 11 boys” câștigau trofeul. Azi, îmbelșugata demență britanică este temperată cu tonuri de rigurozitate germană.

Tuchel e tot ce au avut nevoie englezii în tot acest balot de decenii în care au crezut fără să știe. La acest turneu, a știut să găsească soluții în cele mai grele momente și condiții. Iar asta definește un antrenor! Și am primul răspuns de după „why”. Pentru că Tuchel este un atribut!

Vreți efectul acestei reacții dintre rigurozitate și demență? „Am fost neglijenți, am făcut foarte multe greșeli tehnice, n-am jucat suficient de rapid și n-am fost suficient de constanți. Azi am avut noroc”, spune Tuchel după calificarea care a aprins fălcile unei națiuni în fața Norvegiei.

Iar acum demența. „Mă rog! Poate că el (n.r. – Tuchel) nu știe ce înseamnă să joci în asemenea condiții împotriva unor fotbaliști precum Erling Haaland, Antonio Nusa sau Alexander Sorloth. Nu este deloc o echipă ușor de înfruntat”, acesta este răspunsul lui Jude Bellingham.

Bellingham este fix demența din jocul Angliei. Este cel care a adus nebunia proprie, magicianul care a inventat când era nevoie doar de geniu. A înscris 6 din cele 13 goluri reușite de „lei” la Mondial. Și ce goluri! Iar o astfel de reacție mai are nevoie de ceva.

De un efect vernacular. Pentru asta există – deși în multe momente pare o construcție cibernetică – Harry Kane. Tipul de „englezoi” din croiala-ADN a lui Bobby Charlton. Sau Bobby Moore. Cei mai tineri… enervanți de tineri sunt rugați să consulte AI.

FOTO: Natacha Pisarenko / AP / Profimedia 5 iulie 2026

Și mă întorc, din nou, în ghearele reci ale statisticii. 12 din cele 13 goluri marcate de englezi la Mondial sunt reușite din demența lui Bellingham și sub metrologia lui Kane.

Pe parcursul turneului, Anglia a știut să sufere (vezi roșul lui Quansah în partida contra Mexicului!), a fost nesuferită cu Ghana și afurisită cu RD Congo. A avut grația unei campioane contra Croației.

Și totuși mă împunge în șanțul venelor acel „de ce”? Cred că am un răspuns care va înfuria: în multe momente, la această Cupă Mondială, Anglia a arătat un fotbal mult mai latin decât al Argentinei!

Închei rândurile dinaintea tango-ului finisat din falangele colegului Gabriel Berceanu (Argentina cu falangele lui Maradona a scris cel mai frumos moment din istoria sa!), cu un titlul din presa britanică, a doua zi după ce Anglia cucerea în 1966 singurul trofeu din istorie: „Când leul s-a înfuriat”.

Acum chiar e cel mai bun moment pentru a scoate ghearele. Între timp cred că a răspuns și AI-ul la întrebările despre Charlton și Moore!”

Anglia – Argentina. „Trofeul e deja în pat cu Messi”

Iată avancronica sud-americană a lui Gabriel Berceanu la Anglia – Argentina, a doua semifinală la Cupa Mondială:

„Am văzut toate cele 101 meciuri de la această Cupă Mondială și am scris live despre fiecare. Aici e dovada, dacă nu-i suficient jurământul pe cearcăn. Crede-mă, o finală Spania – Anglia ar fi supă de legume la cina de gală, comparativ cu un duel Spania – Argentina.

O repet și accentuez astfel singurul element care mă leagă în provocarea asta de Cătălin Mureșanu: în Argentina de azi au mai rămas sud-americane doar aiuritoarele stupizenii defensive, nervii și yerba mate. Dar e o falsă discuție, din cel puțin două motive incontestabile.

FOTO: Abbie Parr / AP / Profimedia 12 iulie 2026

Întâi, ce mai are Anglia zilei din stilul britanic al fotbalului? Din fericire, cred eu, aproape nimic. Sportul ăsta e zguduit lună de lună prin transformări fără precedent, generațiile sunt diferite, trendurile aplatizează. Contează aluatul și nu coaja vremelniciei noastre.

Când ții cu Argentina, ții cu Argentina. Punct. Dacă te încumeți să cauți la nunta de argint în dragostea soției liniile tinereții cu freamăt, treaba ta. Însă dacă te și aștepți să le găsești… Îmbătrânim în diferite forme ale răbdării și dragostei. Dar îmbătrânim împreună. Acasă și pe stadion.

Mult mai important, Argentina a fost și va rămâne un sentiment. Dacă nu-l simți, nu te poate obliga nimeni la asta. Nu-l poți deprinde și nu poate ajunge să te însuflețească și mistuie, în același timp, cu oricâte analize tactice. El precede și posedă fotbalul.

Seamănă tot mai mult Argentina de azi cu Atletico Madrid? O, da! Privește rânjetul lui Diego Simeone, în tribunele Mondialului. Dar Atleti e un spirit trăit înainte de jocul-menghină văzut, cu impact infinit mai puternic și amprentă pe generații.

Cu Spania – Argentina în finala Cupei Mondiale vor fi 10 jucători de la Atletico Madrid în ultimul act al competiției supreme. Vor fi 10 din cei 52 în loturile reunite. Uluitor! Care e cauza? Tocmai pentru arhetipul jucătorului: „nunca se rinde”. Pentru spirit, înainte de orice fentă.

Ce are Argentina azi în plus față de Anglia și peste toate celelalte din turneu? E singura POVESTE. Cu super erou detașat clar de tablou. Sfidând pe alocuri legile fizicului și uneori ale fizicii. Cu intrigă, controverse, reveniri, scăderi, lacrimi de bucurie, oftat cât hăul lumii.

It’s coming home? Echipa, da, cu tot cu Bellingham și Kane. Că trofeul e deja în pat cu Messi, super eroul uman și firesc dincolo de meci. Cel care ratează penalty-uri în genialitatea lui. Singurul super erou de la Cupa Mondială pus total în slujba echipei.

FOTO: facebook Lionel Messi

Iubit de coechipieri cu afecțiunea unor frați mai mici din banda bad-boys, așa cum sunt marea majoritate a băieților lui Scaloni. Argentina nu e poezie azi, nu! E ceată cu ochii sticlind care te tăvălește, dacă trebuie! Ea a venit să-și apere trofeul și fix asta face.

Aleg POVESTEA! Oricând și oricum. Mai ales în fața Angliei, exponentul-moft al unui ecosistem zidit să satisfacă interese financiare dincolo de scrupule. Sunt suficient de bătrân cât să refuz întreținerea și augmentarea bulei toxice prin această națională cununată cu Premier League.

Cum să țin cu Anglia când ei vor să cred că Eliott Anderson e între cei mai buni fotbaliști englezi din istorie dacă e și cel mai scump (uită, Cătălin, de Charlton și Moore!), iar Tonali devine cel mai scump italian din istorie doar ca vehicul într-o grețoasă mașinărie?

Argentina băieților care se mânjesc de sânge ca să păzească trofeul, în ciuda dulcilor stereotipuri de fotbal latin, suntem cei mai mulți dintre noi, în fiecare zi. Intrăm în catedrala imperfecțiunii și facem o cruce largă. Ne știm nevralgiile, dar știm și pentru ce NU renunțăm.

În vara lui 2026, Argentina ne recompensează, într-un mod total diferit, cu ceea ce ne-a oferit, fundamental, și Diego Armando Maradona: convingerea că putem fi cei mai buni din lume în ciuda tuturor păcatelor și erorilor noastre.

Nu-i asta și esența mântuirii în creștinătate? Nu asta simți și când revii de la 0-2 pentru 3-2 în prelungiri?”

Drumul Angliei până în semifinale la Cupa Mondială

Deschide fiecare partidă pentru a descoperi sau retrăi povestea ei în format unic:

Drumul Argentinei până în semifinale la Cupa Mondială

Deschide fiecare partidă pentru a descoperi sau retrăi povestea ei în format unic:

• grupă: 3-0 cu Algeria, 2-0 cu Austria, 3-1 cu Iordania
• 16-imi: 3-2 după prelungiri cu Capul Verde
• optimi: 3-2 cu Egipt
• sferturi: 3-1 după prelungiri cu Elveția