6 februarie 2003 e data la care Gigi Becali se instala în Ghencea. La puțin timp după aceea rostea următoarea frază: „După ce-am văzut filmul cu Mihai Viteazul, mi-am zis că vreau să fac și eu pentru România ce-a făcut Mihai Viteazul. Sau măcar Amza Pellea”. A ieșit până la urmă film indian, în care toată lumea cântă la început și plânge acum, la final.
Acesta este al cincilea campionat care se va încheia pentru Steaua fără titlu și, mai mult, e un an care se poate termina și fără Steaua în cupele europene! Echipa din Ghencea nu a murit ca entitate, dar este evident că a pierdut pe drum spiritul care o făcea atât de specială în trecut. Și, din păcate, e foarte puțin probabil că îl va mai regăsi vreodată. Oricum, este evident că nu îl va regăsi atâta vreme cât la loja cu fereastră acționabilă se regăsește Gigi Becali.
Aveți mai jos lucrurile pe care le-a pierdut Steaua în cei opt ani cu Becali în frunte, care pot fi interpretate și ca explicații pentru decesul din acest an. Discreția Conducătorii Stelei aveau drept marcă motto-ul „Tacem și facem!”. Îi vedeai rar pe la TV sau prin ziare, declarațiile erau seci și fără concesii informaționale, iar despre transferuri aflai când respectivul jucător se prezenta cu geanta la stadion. „Dacă îmi iei televizorul, mă omori!”, spune Gigi Becali și spune totul.
Alegerea oamenilor din conducere În trecut, și grație apartenenței militare, Steaua, prin numărul său 1, își alegea conducătorii după un anumit tipar. Chiar și în vremuri proaste erau aduși în fruntea clubului oameni cu o anumită experiență. Între, și nu considerăm cel mai notoriu exemplu din trecut, Tică Dănilescu și Valeriu Argăseală sunt diferențele dintre bombardierul Aurora și TAB-ul românesc. Asta în timp ce Mihai Stoica este o glumă tot mai proastă.
Căutarea inteligentă de jucători „Am zis: hai să-i aduc și lui Virgil (n.r. – vărul lui Gigi și, ocazional, scouter) unul, că garantează el că l-a văzut pe mai multe DVD-uri”, spune Gigi, și Steaua îl aduce pe Toja din SUA. În anii ’90, Steaua transfera cu atâta inteligență, că își înciuda în fiecare pauză rivalele. Și studia foarte atent piața internă. Așa i-a inventat pe Panduru, Prodan, tot așa îl lua de rău pe Doboș de la Dinamo și îl ducea până la națională. Acum, atunci când transferă, Steaua nu mai stârnește ciudă, ci zâmbete.
Decența
Câte povești mondene știm despre Steaua dinaintea lui Becali? Că beau Iovan și Bumbescu câte un șpriț, dar că a doua zi erau lei pe teren! Și mai ce? Mai nimic! Acum fiecare săptămână oferă un subiect cu bombe sexy, evadări din cantonament și bătăi prin discoteci. Toate asezonate cu onanii de la Mache! Gigi are însă o singură grijă: „De la oral le tremură genunchii!”. CONCLUZIE: Banii nu aduc fericirea, iar în „Manualul războinicului luminii”, Gigi Becali nu a subliniat cu markerul pasajele nimerite. Dacă vrea să nu rămână cu imaginea criminalului suprem în ochii steliștilor, Gigi Becali trebuie să redea Stelei cele patru trăsături de mai sus. Atunci va fi și fericit cu adevărat!
Mărire: „Middlesbrough s-a calificat în fața lui Basel fiindcă mi-a făcut mie Dumnezeu plăcerea să-mi iau cămăși din Anglia” (Gigi Becali, înainte de semifinala din Cupa UEFA, ediția 2006)
Decădere: „Atunci când sunt supărat, mă retrag între oile mele și mă liniștesc” (Gigi Becali, după 0-3 cu Brașov)
Motto: „Eu am ajuns aici pe labele mele de urs și pe sabia mea!” – Gigi Becali
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER