11 Oct. 2010
Avionul devenise o jucărie prinsă în mijlocul unei furtuni incredibile. Pierdea sute de metri altitudine în doar câteva secunde, apoi urca, încet, încet, înainte de a pierde din nou alte sute de metri. Pasagerii erau albi la față, iar țipetele femeilor răzbăteau întreaga aeronavă. Majoritatea celor de la bord se rugau în gând, convinși fiind că le sosise ceasul.
Par scene desprinse din cel mai tare film de acțiune, dar ele s-au întâmplat aievea, iar cei care le-au trăit au fost componenții naționalei de fotbal a României, participantă la Campionatul Mondial din Mexic, 1970.
„Pe geam vedeam numai flăcări"
Augustin Deleanu, fostul jucător al lui Dinamo, retrăiește acele momente. „Eram în drum spre Mexic, la Mondiale. Făcusem escală la Bruxelles, iar de acolo ne-am îmbarcat într-o Sabena, cursă de linie, cu direcția Ciudad de Mexico. Undeva, deasupra New York-ului, a început nebunia. Am intrat într-o zonă cu mari turbulențe, apoi aveam să aflăm că am trecut printr-un ciclon. Ne uitam pe geam și vedeam numai flăcări, de la fulgere. Piloții păreau că nu mai au controlul aeronavei, pentru că odată ne duceam în jos, de ziceam că gata, până aici ne-a fost, după care se oprea, începeam iar să urcăm și iar cădeam, și tot așa. Ziceam că acum se rupe avionul. Eram cu toții muți. Dobrin, Lupescu, Liță Dumitru și Ghiță Aristică, de la Bacău, erau cei mai fricoși. Mă uitam la fețele lor și vedeam cum arată groaza. Teama era sporită și de faptul că afară era noapte, iar în întuneric flăcă