ProSport a fost cândva un ziar puternic, azi e un site puternic. Dacă muzica se asculta pe vremuri la gramofon, azi am evoluat. Așa și presa. Era hârtie, azi tastăm direct pe telefon sau tabletă.
Vremurile se schimbă, noi suntem aceeași. Chiar dacă mai bătrăni. Jurnalistul Alin Buzărin a povestit în 2012 cum a apărut ProSport. Povestea, scrisă la site și nu la gazetă, e una fabuloasă. Rândurile de mai jos îi aparțin.
Ideea ziarului de sport „mai altfel” s-a născut la începutul lui 1997, acum 24 de ani, în urma unor discuții îndelungi între Adrian Sîrbu, Ovidiu Ioanițoaia și Cătălin Tolontan. Era o perioadă politică propice, dar una economică extrem de tensionată.
În ultimii săi ani, Guvernul Văcăroiu ținuse în mod artificial leul la un nivel înalt, vreme de mai bine de doi ani dolarul fiind în jur de 2.000 de lei. Imediat după noiembrie 1996, când Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu au predat puterea, dolarul a ajuns rapid la un curs de peste 10.000 de lei.
Prețurile au explodat și ele, un pachet de țigări valora o sumă dimineața și alta spre seară. Salariile au rămas pe loc sau au crescut prea puțin, neputându-se ține de rata inflației.
Nucleul, de fapt majoritatea primei redacții a ProSport, provenea de la Sportul Românesc, ziar fondat de Dumitru Dragomir în 1991 și condus de Ovidiu Ioanițoaia. La „Sportul roșu” se lucra în plumb, se tipărea în vechea tipografie de la Palatul Universul, textele se culegeau seara la linotip, paginile se trăgeau la calandru.
1.400 (0,15 dolari) de lei a fost prețul de debut al ProSport în variantă tipărită
Deja anumite publicații, mai ales cele săptămânale, se tipăreau la offset, însă nici un cotidian, nici măcar Evenimentul Zilei, care în acea vreme era liderul pieței, nu-și permitea să abandoneze ideea tiparului înalt.
Din pricina costurilor, dar și din cauza unei tehnologii complet noi, pe care nimeni nu și-o asuma. La un săptămânal mai mergea să pierzi patru-cinci ore pentru o pagină, la un cotidian nu-ți puteai permite așa ceva.
În martie 1997, aproape toată redacția Sportului Românesc a demisionat. Dragomir a încercat să se opună, dar n-a reușit mai mult decât percheziționarea portbagajelor unor mașini personale ca nu cumva fugarii să plece cu bunurile din dotare. Imediat au început discuțiile pentru noul ziar. Spre 200 de oameni angajați, salarii occidentale, exprimate în dolari, condiții occidentale de muncă, un sediu ultramodern, computere pe fiecare birou.
S-a muncit vreo trei luni în orb. Cei mai mulți dintre angajați atingeau pentru prima dată în viața lor tastele unui computer. La vechiul ziar, cine n-avea mașina lui de scris de acasă, scria de mână și dădea textul unei dactilografe. Vreo două luni s-a făcut bucătărie internă, în ultima lună s-a trecut la ziarul propriu-zis.
Primul număr de ziar s-a făcut cam într-o săptămână. Atât dura găsirea subiectelor, redactarea, paginarea și, în sfârșit, tipărirea. Pe prima pagină s-a titrat „Juve, Juve, vai de tine!”, după finala de Cupa Campionilor pierdută de torinezi în fața Borussiei Dortmund.
Când a fost gata ziarul, mai era un pic și începea ediția viitoare. Apoi, timpii s-au scurtat progresiv. S-a ales pentru primul număr începutul lunii iulie tocmai pentru că nu erau evenimente care să dea de furcă redactorilor și paginatorilor.
Pe 2 iulie 1997, într-o zi de miercuri, apărea primul număr din ProSport. Ca treaba să fie gata pe la 9 seara, se începea la 9 dimineața, plus că multe dintre subiecte și chiar dintre pagini se făceau dinainte. Impactul a fost cel așteptat.
Într-o lume încă a plumbului, un ziar color, aerisit, de un nivel grafic neobișnuit pentru România, cu subiecte redactate altfel decât știrea care trăiește de pe o zi pe alta.
La petrecerea de inaugurare a fost inclusiv președintele Emil Constantinescu. Peste încă un an numărul unu de la Cotroceni avea să ia contact cu solul patriei după o istorică și nereușită preluare în cantonamentul echipei naționale de la Săftica.
Tehnologia pătrundea treptat în viața noastră. Am fost primii care transmiteam cronicile de pe propriile noastre telefoane mobile, într-o vreme în care alții încă se mai duceau la telefoanele cu fise sau, mai rău, la telefoanele din birourile președinților de club. Am fost primii care am transmis cu laptopuri.
Procedeul a fost inaugurat cu prilejul campionatului european de tineret din 1998 și aplicat la scară largă la Campionatul Mondial din Franța, în vara aceluiași an.
Nu erau laptopurile de astăzi, ci unele mari, grele ca niște pietroaie, dotate cu carduri de transmisie care se conectau greu și se deconectau repede. Odată, pe stadionul din Pitești, cineva m-a luat la rost: „Ce tot scrii bă, acolo, la televizor?”
Cristi Preda, Gabi Arsenie, Toni Salabașev, Dragoș Cristescu, primii fotoreporteri ai ziarului, cărau după ei un echipament de cel puțin 50 de kilograme. Tunuri, scannere, obiective, truse de developat. Pe parcurs, s-a renunțat la developarea în spatele porții.
225 de mii de exemplare a fost tirajul maxim al ziarului, cu prilejul meciului România-Anglia, de la Euro 2000
După ce termina un rolfilm cu 36 de poziții, fotograful scotea filmul din aparat și-l pasa unui șofer care cobora lângă gard. Șoferul lua fimul, mergea cu el la un atelier foto, îl developa și-l aducea înapoi. Fotoreporterul scana ce-i trebuia și cu ajutorul păcătosului card de transmisie trimitea imaginile în redacție.
ProSport s-a individualizat prin calitate grafică, prin acuratețea informației dar mai ales prin nivelul comentariilor. Încă de la prima pagină s-a simțit nevoia unei pagini de opinie, un fel de Agora unde semnături importante comentau cele mai importante evenimente.
Ioan Chirilă, Radu Cosașu, Fănuș Neagu, Cristian Țopescu, Adrian Păunescu, Ioan Groșan, Tudor Octavian, George Stanca, Traian Ungureanu au fost printre rubricanzii care au semnat încă din primele numere în ProSport. De asemenea, până în 2003, în fiecare zi pagina de opinie a conținut câte o caricatură.
La Campionatul Mondial din 1998, când juca echipa României, cu excepția celor care se aflau la fața locului, toată lumea era convocată la redacție, de la șefi până la șofei, curieri și dactilografe. La meciul cu Tunisia, după pauză, în curtea interioară din Luterană a început să sfârâie grătarul, iar după meci s-a stat, vreo sută de persoane, până spre ziuă.
2,9 milioane de cititori lunar are www.prosport.ro azi
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER