Moartea domnului Morosini!** EPO, „stimulentul” care poate produce embolie

Morosini (25 de ani) nu a fost primul și, cel mai probabil, nu va fi nici ultimul fotbalist care a decedat pe terenul de joc. Povestea lui de viață, una plină de ghinioane, a venit ca un alibi perfect într-o lume a fotbalului din ce în ce mai murdară în ceea ce înseamnă culisele unui sport devenit de câțiva zeci de ani o afacere.

ProSport a cules informații și mărturii despre ceea ce se întâmplă de fapt dincolo de imaginile TV ori de blitz-urile fotografilor. Am discutat cu foști și actuali fotbaliști care evoluează ori au evoluat în campionate puternice ale Europei. Am întrebat și am primit răspunsuri de la antrenori ce au avut contact cu fotbalul din Vest, am discutat chiar și cu conducători plecați acolo cu o imagine în minte și întorși cu realitatea deformată și cu simțurile ascuție. „Lumea se schimbă de la oră la oră, de la zi la zi. Suntem cu mult în spate, la toate capitolele, dar poate e mai bine așa. Am avea mai multe șanse să salvăm vieți nevinovate”, a sunat declarația sub anonimat a unuia dintre șefii din Liga I. Asta nu înseamnă că la noi nu se întâmplă, ci doar că n-avem aceleași mijloace, aceleași tehnici. Am avut și noi necazurile noastre, dar parcă la ei nu se mai opresc. Mai jos, mărturii autentice despre ce se întâmplă cu adevărat în vestiarele echipelor din Vest.

„Nu iei substanțele, te autoexcluzi!”

Ați avut puterea să urmăriți cu atenție imaginile cu mijlocașul italian difuzate sâmbătă de toate televiziunile ori site-urile de specialitate?! Morosini a căzut brusc în minutul 31 al partidei Pescara – Livorno (0-2) din Serie B. Se petrecea undeva în partea stângă a atacului oaspeților. A încercat să se ridice de două ori, însă corpul nu l-a mai lăsat. Tot pe partea stângă a avut și el probleme. De la inimă, care nu a mai avut puterea să-l mai ajute o dată. Ca un făcut, la fiecare tragedie de acest gen, se invocă afecțiuni cardiace nedescoperite la timp. De data asta a fost infarct, cu mențiunea că și alți membri ai familiei pieriseră din același motiv. De ce s-a ajuns aici?

Doi foști jucători români ce au activat în Italia și Spania au povestit pentru ProSport. „În primele două serii din Italia e jale cu dopingul. Jucătorilor li se injectează tot felul de substanțe pentru a face față efortului, săptămânal. Evident că sunt analize peste analize, se încearcă reducerea oricărui risc, însă corpul reacționează diferit de la un fotbalist la altul”, a povestit unul dintre ei. Niciunul nu a răspuns concret la întrebarea dacă au luat sau nu și ei astfel de substanțe. „Știi care e treaba? Nu ei, te autoexcluzi! Nu-ți impune nimeni, dar e bine să te ții după trend. În plus, vezi la meciuri că nu poți face față cu restul colegilor!”. Vi se pare exagerat?! Citiți în continuare.

„Doctore?! A… scuze!”

Primera Division, mijlocul anilor 2000. Povestește un fotbalist român ce evolua în acea perioadă în Spania: „Tocmai se terminase antrenamentul și îl căutam pe doctor. Mă durea mușchiul și voiam un tratament pentru că veneam după o întindere. Am intrat în cabinet, normal, așa cum o mai făcusem de câteva ori. «Doctore», am strigat, după care m-am oprit. Erau cinci sau șase colegi de-ai mei așezați pe scaun și cu un soi de seringi în vene. Nu mi-a venit să cred, parcă erau la teatru. Mi-am cerut scuze și am ieșit repede. N-am vorbit cu niciunul despre ce se petrecea acolo, dar mi-a fost clar că erau la «spălare». Adică aveau nevoie de ajutor”. Nu credeți? În 2007 și 2009 două decese în Primera Division: Antonio Puerta (Sevilla) și Dani Jargue (2009), ambii au suferit infarct. Unul pe teren, altul în camera de hotel. La acea vreme, Morosini era împrumutat de Udinese la Piacenza.

„Stop! Pe aici nu se trece!”

În continuare, o discuție neoficială cu un fost președinte de club din Liga I. „Era la Milano, cu o delegație, încercam o colaborare cu AC Milan. Am mers la Milanello, locul lor de cantonament, să discutăm cu mai mulți responsabili de la sectorul juvenil. În paralel, ne-au prezentat și logistica. La un moment dat, am încercat să intru pe o alee, așa mi s-a părut că duce drumul. «Stop! Pe aici nu se trece, nu e voie!», am fost oprit brusc. Mirat, m-am uitat atent spre capătul aleii. «Milan Lab! Accesul persoanelor neautorizate strict interzis», scria acolo. N-am insistat. După ani și ani am înțeles de ce jucători ca Van Bommel ori Ambrosini lipseau câte două – trei săptămâni pe diverse motive. Câteva zeci de minute mai târziu, de pe acea alee ieșea Nesta”. Aveți nevoie de traducere? Am apelat la un fost mare internațional român cu ștate vechi în Italia. „Acolo au un sistem foarte bun de schimbare a sângelui. Au jucători foarte în vârstă, care au nevoie de așa ceva pentru a face față efortului susținut”. Morosini nu a jucat niciodată la Milan, deși poate ar fi putut ajunge și acolo. Poate ar fi avut o șansă în plus, cine știe ?!

EPO, „stimulentul” care poate produce embolie

„Din asta se poate muri”! Vorbele Grațielei Vâjială de acum trei ani, după ce s-au descoperit 180 de fiole de efedrină în casa unuia dintre apropiații lui Cornel Penescu, patronul de la FC Argeș, pot fi o explicație pentru decesele suspecte din sportul mondial. Iar substanța la care a făcut referire președinta Agenției Naționale Antidoping din România nu este nici pe departe atât de periculoasă precum EPO, ultima modă în materie de „stimulent”. „Eritropoietina este un hormon care stimulează secreția de globule roșii. Combinată cu efort maximal sau cu șocuri termice poate duce la deces. Sângele se îngroașă și există riscul apariției unor embolii fatale„, explică o voce autorizată din sportul românesc. EPO crește capacitatea de efort și le oferă trișorilor posibilitatea de a scăpa ușor de urmele dopingului, pentru că substanța este eliminată în câteva zile din organism. La autopsia lui Morosini a participat și un toxicolog, însă rezultatele nu au fost date încă publicității

Italienii, suspecți încă din anii ’70

Povestea dopingului în Italia este una veche. Pornită în 1987, după moartea lui Bruno Beatrice la doar 39 de ani, generația ’60-’70 a fotbalului din Cizmă a fost tot timpul suspectată de contact cu substanțele dopante. Decesele lui Ugo Ferrante, Adriano Lombardi, Nello Saltutti și starea precară a lui Giuseppe Longoni au întărit ipotezele celor care puneau ștampila „doping” pe fotbalul anilor ’60-’70 italian. Încă în viață după un infarct, Giancarlo Antognoni, liderul acelei generații, este cel care poate depune mărturie pentru a confirma asta. Dar refuză să o facă!

Cauza cea mai frecventă a morții subite în fotbal este miocardiopatia hipertrofică, iar aceasta se produce din cauza îngroșării pereților inimii. Este vorba despre o afecțiune genetică și, ca o consecință a efortului fizic intens, poate produce aritmii ventriculare fatale. În plus, coincidența cu alte maladii, chiar și cu o bronșită asimptopmatică, poate duce la același dramatic rezultat
Extras din studiul laboratorului Genetest din Spania, studiu la care au participat și fotbaliști profesioniști

Fotbalul nu mai e de multă vreme doar un sport, ci o afacere în toată regula! Nu se mai face nimic din plăcere, ci doar pentru profit
fost jucător român care a evoluat în Italia

Mă gândesc serios să mă las de fotbal! Se joacă mult prea des în aceste vremuri, organismul nu mai poate face față
Antonio Di Natale, atacant Udinese

Piermario Morosini a avut o viață agitată: el a rămas orfan de ambii părinți încă de tânăr, iar fratele său infirm s-a sinucis la puțin timp după dispariția părinților. El avea grijă și de sora sa, tot o persoană cu dizabilități, care a rămas în grija prietenilor acum, dar și a lui Di Natale