SPECIAL România la ultimul baraj pentru Mondial: cum stăteam acum 13 ani, când nu ne-am calificat cu Grecia, și ce s-a schimbat la echipa națională până la duelul cu Turcia de azi

Au trecut 28 de ani de la ultima prezență a României la un Mondial și 13 ani de la ultimul baraj disputat de tricolori pentru calificarea la un astfel de turneu final. În noiembrie 2013 am avut România – Grecia, cu Victor Pițurcă selecționer, s-a jucat în dublă manșă iar la Atena am pierdut 1-3, remizând amar 1-1 pe Arena Națională. Ce s-a schimbat la echipa națională între timp? Stăteam mai bine atunci sau acum?

ProSport a comparat pe compartimente loturile avute la dispoziție de selecționerii României în 2013 și în prezent, echipele de club din dreptul tricolorilor în ambele perioade și, pe cât se poate, forma lor. Concluziile deschid o polemică spectaculoasă!

La portari e jale azi, pentru Turcia – România, comparativ cu 2013!

Startul comparației deja ne pune pe gânduri. În 2013, selecționerul Victor Pițurcă i-a convocat pentru postul de portar pe Ciprian Tătărușanu (Steaua, denumirea vremii), Bogdan Lobonț (AS Roma) și Silviu Lung jr. (Astra Giurgiu). Acum, ne pregătim de „infernul” de la Istanbul cu inima strânsă când vine vorba de goalkeeperi!

Ionuț Radu, accidentat la Celta Vigo în ultima etapă din La Liga, se alătură finalmente lotului tricolor de la Mogoșoaia, dar nu se știe clar dacă va putea apăra cu Turcia. Cei trei portari convocați pe contextul inițial al absenței lui Radu provin exclusiv din Superliga și stau dramatic la experiență internațională. E vorba de Marian Aioani (Rapid), Cătălin Căbuz (FC Argeș) și Laurențiu Popescu (Universitatea Craiova).

Și-a dat demisia de la Rapid și a rupt tăcerea: „Nu vreau să fac compromisuri!”

19:52

Adevărul despre Gigi Becali și femeia căreia îi datorează totul: „Aia e o sfântă. Ei să-i facă biserică, nu să dea la popi!”

19:50

Concluzia e clară și nu necesită prea multe comentarii: România 2013 – România 2026 1-0!

Raț versus Rațiu în flancurile defensive. Dar și Bancu față în față cu Mățel

Fundașii laterali au reprezentat, parțial, o mare problemă în acele timpuri pentru Victor Pițurcă. Parțial, pentru că pe stânga i-a avut pe Răzvan Raț (West Ham) și Iasmin Latovlevici (Steaua, denumirea vremii), așadar se putea considera „acoperit” la un nivel excelent.

Totuși, pe dreapta, „Piți” a trebuit să improvizeze cu Srgian Luchin (Dinamo), altminteri stoper, și să se bazeze ca primă opțiune pe Alexandru Mățel (Astra Giurgiu).

FOTO: Profimedia 23.03.2026

Astăzi, naționala României îi are titulari pe dreapta pe Andrei Rațiu (Rayo Vallecano), om de bază în La Liga, iar în stânga, pe Nicușor Bancu (Universitatea Craiova). Dacă paralela Rațiu – Raț, peste benzi, e una extrem de interesantă la nivel înalt, experiența lui Bancu și aportul lui ofensiv îl plasează pe căpitanul oltenilor peste Mățel, la 24 de ani atunci, fără statutul în competiția internă pe care îl are Bancu.

Și opțiunile de rezervă ale prezentului, cumulativ, Deian Sorescu (Gaziantep FK) și Kevin Ciubotaru (FC Hermannstadt), cu mențiunea că Sorescu pare prima variantă de „avarie” pentru ambele flancuri realist vorbind, sunt cumva peste improvizația Luchin, dincolo de valoarea lui Latovlevici la acel moment.

Așadar, fără o diferență considerabilă, dar totuși: România 2013 – România 2026 se face 1-1.

Mai multe confirmări în trecut, mai multe opțiuni azi la fundașii centrali

Pe zona fundașilor centrali, la turul de la Atena din 2013 a fost indisponibil din rațiuni medicale Vlad Chiricheș (Tottenham), dar acesta avea să reintre la retur în echipa de start, în locul lui Florin Gardoș (Steaua, denumirea vremii). Punct fix tur-retur: Dorin Goian (Asteras Tripolis). Opțiuni pe bancă au fost Valerică Găman (Astra Giurgiu) și Luchin, cel care acoperea și „rezerva” de lateral dreapta, cum spuneam.

Avem și azi un stoper de Tottenham, pe Radu Drăgușin, cel mai probabil titular la Istanbul, dar alături de el e un semn de întrebare.

Epxeriența lui Andrei Burcă (Yunnan Yukun) ar prima, dar un fundaș central care abia a început sezonul în China? Virgil Ghiță, eroul-marcator cu Austria, care joacă meci de meci la Hannover în 2.Bundesliga, dar fără valoare dovedită în astfel de lupte precum Turcia – România? Unul dintre Adrian Rus și Vladimir Screciu, stoperi de calitate de la Universitatea Craiova, cu experiență la națională, dar totuși produse ale unui sezon intern impredictibil și greu de evaluat? Greu de crezut că va debuta Andrei Coubiș (U Cluj), în astfel de provocare…

Senzația este că azi avem, fie și aparent, mai multe opțiuni decât în 2013. Însă mult mai puține confirmări. Ori axul defensiv nu e zona unde să ai frământări dacă vrei la Mondial!

FOTO: SportPictures

Acum 13 ani, Goian era un „stâlp” de experiență și valoare uriașe în contextul nostru, Chiricheș abia se transferase în Premier League iar Gardoș era campion cu roș-albaștrii. Prezentul ne pune să alegem între un stoper din China verus opțiuni de Superliga cu un strop de liga a doua germană. Lângă Drăgușin care a prins la Tottenham în derivă.

România 2013 – România 2026 se face 2-1.

Poate cea mai bună zonă a naționalei de azi e la mijlocul terenului

Segmentul mijlocașilor centrali a însemnat la barajul de Mondial din 2013 o versiune Răzvan Cociș – Alex Bourceanu pentru 1-3 la Atena și una Ovidiu Hoban – Cristi Tănase pentru returul 1-1 de la București. În tur, Cristi Tănase operase în flancul stâng. Altă variantă la îndemâna lui Victor Pițurcă în lot: Costin Lazăr, aruncat în lupta din Grecia în minutul 75 și foarte repede eliminat pentru două „galbene”.

Ok, Bourceanu și Tănase erau campioni cu Steaua (denumirea vremii), dar Cociș venea de la modesta Hoverla Ujgorod (Ucraina), în vreme ce Hoban, din campionatul intern, de la Petrolul Ploiești. Iar Lazăr era legitimat la PAOK Salonic, dar aportul lui s-a văzut…

Astăzi, cu Răzvan Marin excelent la AEK Atena, cu Vlad Dragomir după sezon de Champions League la Pafos FC, cu Ianis Hagi din prima ligă turcă, alăturând experiența și valoarea dovedite ale lui Florin Tănase (FCSB) și Nicolae Stanciu, chiar dacă „mutat” recent în China, situația e clar mai ofertantă.

FOTO: Profimedia 24.03.2026

Să nu-l uităm pe Vladimir Screciu (Universitatea Craiova), menționat și la variantele de stoperi, care a jucat mai mereu mijlocaș central defensiv la națională și apare ca atare în lotul oficial pentru România – Turcia!

Se echilibrează puțin situația: România 2013 – România 2026 2-2!

Câte resurse pentru atacant la națională în 2013 și ce sărăcie acum!

Pentru zona atacanților centrali trebuie să facem o precizare importantă. În 2013, naționala lui Victor Pițurcă îl utiliza pe Bogdan Stancu atât vârf de careu cât și extremă stânga sau al doilea vârf, ba uneori chiar mijlocaș central ofensiv! Oricum, rămânea „fix” ca atacant central Ciprian Marica.

Practic, deși considerat ultra-defensiv, Victor Pițurcă mergea cumva pe doi jucători eminamente ofensivi în formula de start, dincolo de sarcinile trasate de selecționer!

FOTO: SportPictures

Marica era la Getafe în Spania, iar Stancu, la Genclerbirligi în Turcia. Opțiunile de pe bancă? Multiple, atacanți cu profiluri diferite, deschizând o plajă extrem de ofertantă! De la Gicu Grozav (Terek Groznîi) la Marius Niculae (Hoverla Ujgorod) și de la Gigel Bucur (Kuban Krasnodar) la Claudiu Keșeru (Bastia). Da, toți erau în lot! Chiar dacă unii erau capabili să evolueze și ca atacanți laterali. Erau atacanți!

Azi, Daniel Bîrligea (FCSB) nici măcar n-are concurență veritabilă. Jucăm cu un singur atacant central și „rivalii” lui pe post sunt coechipierul de la club David Miculescu, altminteri extremă dreapta, și Marius Coman (UTA Arad), convocat în premieră la națională! Nici dacă-l contabilizăm și pe Ștefan Baiaram (Universitatea Craiova), greu de crezut ca vârf în 4-3-3 sau 4-2-3-1 de la națională!, nu se schimbă prea multe…

Atât de mare e diferența încât n-avem cum să nu adăugăm două „goluri” pentru naționala de acum 13 ani. Ca să te califici printr-un baraj, trebuie să câștigi, să ataci, să marchezi, nu e suficientă remiza. Așadar, România 2013 – România 2026 se face 4-2!

Scorul final ne pune pe gânduri. Iar atunci nu ne-am calificat…

Încheiem cu extremele, acolo unde la România – Grecia am avut în banda dreaptă Gabriel Torje (Espanyol) cu rezerva Bănel Nicoliță (Nantes), iar în flancul stâng al atacului, Cristi Tănase (Steaua, denumirea vremii) sau Alex Maxim (Stuttgart), primul titular în bandă la Atena, iar al doilea, la returul din București.

FOTO: Profimedia, 01.02.2026

Azi ne bazăm pe Dennis Man (PSV Eindhoven) și probabil Vali Mihăilă (Rizespor), doi fotbaliști care au fost în Serie A și au plecat de-acolo. Alternativele sunt 100% din Superliga, cu Alex Dobre și Claudiu Petrila (Rapid) sau Ștefan Baiaram (Universitatea Craiova). Doar dacă vrem să forțăm puțin îi putem muta din alte zone tradiționale lor recent pe Ianis Hagi și Florin Tănase. Chiar și cu ei doi, plus Sorescu sau Miculescu, trebuie să admitem că varianta 2013 a tricolorilor pare, fie și măcar puțin, mai bună la acest capitol.

Cristi Tănase era varianta lui „prime”, Maxim venea din Bundesliga, Nicoliță din Ligue 1 nu prinde primul 11 tricolor, iar Torje abia sosise în La Liga. Azi, oricât de bun e Man în Olanda și cât de încurajatoare ar fi forma recentă a lui Mihăilă în Turcia, nu prea e același „tablou”. Cu variante de „căptușeală” exclusiv din România.

Totuși, pentru că primul 11 contează mai mult decât variantele de lot per total, hai să spunem că aici e egalitate. Scor final? România 2013 – România 2026 5-3.

Și, totuși, atunci nu ne-am calificat la Mondial! Despre Grecia 2013 vs Turcia 2026, deja aici e rost de altă provocare 🙂