Cei trei atacanți din lotul României pentru barajul cu Turcia de Mondial, Bîrligea, M. Coman și Miculescu, ultimul altminteri extremă!, apar față în față în FCSB – UTA Arad: adică locul 3 din play-out versus locul 1 din play-out, dar liderul alb-roșu n-ar putea merge oricum spre Conference League, fiind în concordat preventiv.
Repetă paragraful ăsta rar, mai ia o gură de aer, trage un fum de Marlboro roșu pe stomacul gol. De la capăt, apoi iar de la capăt, până îți dai seama că acel „Credem împreună până la capăt” din campania FRF, spre mobilizarea în unitate a emoției pentru Istanbul, are o fractură.
Nu cu crezutul am avut noi realmente probleme mai mereu, ci cu capătul. Și nu cel din urmă, ci capătul cel dintâi. De unde ar trebui pornite lucrurile ca să producem suficiente resurse fotbalistice firești încât să credem și-atât. Fără să fie nevoie de campanii pentru asta.
Altfel, așa cum suntem, e aproape imposibil să credem până la capăt când concordatul înseamnă tocmai amânarea capătului. Îngăduință pentru o neputință.
Unde suntem cu FCSB – UTA tras de LPF și FRF mai devreme pentru că vine Turcia – România peste noi? Aici suntem.
Antrenorul român cu cea mai mare experiență internațională și cele mai multe trofee în carieră ajunge să depindă, la cel mai important meci al naționalei României din ultimii ani, de atacanții pe care îi pregătesc în subsolul clasamentului din Superliga fostul selecționer Mirel Rădoi și fostul antrenor în staff-ul naționalei Adrian Mihalcea. Ce paradox și ce amărăciune!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2FUNIVERSITATEA-CRAIOVA-UTA-ARAD-SUPERLIGA-SUPERBET-9.11.2025-1-scaled.jpg)
Mirel Radoi si Adrian Mihalcea © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Dacă se accidentează în seara asta, Doamne ferește!, oricare dintre Bîrligea, Coman și Miculescu, la Istanbul fie jucăm cu vârf fals – Florin Tănase, tot de-aici, din pântecul ulcerat al play-out-ului -, fie trebuie convocat de urgență Aurelian Chițu de la Hermannstadt sau Dragoș Huiban de la Metaloglobus, că pe Marica nu cred că-l mai țin totuși oasele….
Huiban, etapa trecută, s-a duelat cu Bîrligea și-a marcat tot atâtea goluri ca el.
În prima repriză din FCSB – UTA, 0-0 la pauză, cei trei tricolori plus Florin Tănase, convocat și el pentru barajul CM 2026, au fost printre cei mai slabi de pe teren. Activi, dornici, dar neputincioși. V-am spus că nu despre crezut e problema la noi…
Să începem cu Daniel Bîrligea, pentru că el va fi 99% titular în Turcia – România. N-a reușit să oprească mingea respinsă stângaci de Gorcea (minutul 8), a încercat o execuție pretențioasă, fără rezultat (18), apoi un voleu, dar a fost înghițit cu fulgi cu tot de Poulolo (22).
A tras cu sete, din careu, însă și cu ceață pe ochi și cu capul în pământ, fix în gheata aceluiași Poulolo (28). În prelungirile reprizei, n-a ajuns, aruncându-se cu picioarele înainte, să împingă din buza porții centrarea lui Cisotti.
De ce între cei mai slabi? 14 pase încercate, doar 7 corecte. Niciun șut pe poartă. Au ajuns la el 24 de baloane și a pierdut 10 dintre ele. Zero driblinguri încercate măcar.
David Miculescu? Ceva mai bine, dar… Reluare cu capul, în minutele de prelungiri, peste poartă, din poziție bună. Multe dueluri directe, zece, dar patru dintre ele pierdute. Fără șut pe poartă. La Bîrligea și Miculescu au ajuns cele mai puține baloane dintre toți jucătorii de câmp ai FCSB în primele 45 de minute.
Marius Coman? S-a zbătut. A avut în minutul 13 o mare ocazie, a șutat din prima, dar parcă a „tăiat” mingea din 8 metri, fără să o prindă în plin, iar Matei Popa a respins în corner. În minutul 33 a intervenit prompt, în propriul careu, salvând din fața lui… Miculescu.
Florin Tănase a alergat mult, s-a mutat pe toate zonele posibile și imposibile ca să creeze superioritate, pase filtrante, lansarea destabilizatoare. Nimic! Fără șut pe poartă și el, fără dribling reușit.
Ce face Bîrligea, titular la Istanbul cu Demiral, Muldur, Ozcan și Calhanoglu? Dacă se chinuie crunt cu Poulolo, cu Sota Mino (venit în fotbalul românesc din liga a treia malteză, de la FC Gharghur!) și cu Benga, stoper care la 36 de ani face remarcabil legea deși are păr argintiu la tâmple, uite imaginea de mai jos….
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Fbenga-scaled.jpg)
© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
La pauză, Adi Mihalcea îl scoate pe Marius Coman. De parcă ar vrea să nu-l accidenteze vreun demon și să-i strice visul tricolor! Trece Abdallah vârf, a intrat pe teren Flavius Iacob. Bilanțul lui Coman: 5 din 12 dueluri câștigate, un șut pe poartă, doar 20 de mingi ajunse la el, șase pase corecte…
Darius Olaru, cel neconvocat pentru barajul de Mondial, trimite vertical printre trei adversari o lansare limpede ca lacrima. Miculescu are flerul de-a nu mai prelua, trage direct cu stângul spre colțul lung. E 1-0. Parcă și Bîrligea e ceva mai eficient, sub efectul scorului, de-acum.
Minutul 75, sunt înlocuiți tricolorii Miculescu și Tănase. Primul s-a „salvat” parțial cu golul. Al doilea, abia pe locul 6 între coechipieri la numărul de baloane filtrate. Foarte puțin, având în vedere calitățile și rolul lui tradițional. Și fără șut pe poartă, o singură pasă-cheie furnizată pe construcția ofensivă…
Bîrligea rămâne pe teren până în minutul 85, poate nu atât din rațiuni tactice, cât din perseverența fostului selecționer Mirel Rădoi: știe cel mai bine cât ar conta să plece spre Mogoșoaia, la lot, cu un gol marcat… Dar nu e. Nu e nici măcar un șut pe poartă. Și nici măcar un dribling încercat.
Se termină FCSB – UTA 1-0, dar asta și pentru că arădenii lui Adi Mihalcea nu prea au existat dincolo de redutele defensive.
La pulsul zilei, îl vedeți pe David Miculescu în echipa de start a României la Istanbul?
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F06%2FAndrei-Ratiu-pus-la-zid-de-Meme-Stoica-dupa-ce-capitanul-nationalei-Romaniei-l-a-certat-pe-David-Miculescu-3.jpg)
FOTO: Sport Pictures
Toate tentativele amărâte de polemică după anunțarea lotului convocat de selecționer pentru Turcia – România sunt ridicole, dacă nu enervante. Și știm toți că nu sunt un fan al selecționerului.
Dar știm toți și că Opruț sau Borza și nu Ciubotaru înseamnă doar „hai să facem vâlvă” pentru rezerva de fundaș stânga, cu șanse 0,1% să joace la Istanbul. Știm toți că Aioani și Popa, dar nu Târnovanu, compun totuși numai problema portarului de rezervă. Nu e Racovițan și e Coubiș, dar oricum nu-i niciunul în calcule pentru echipa de start. N-avem Cordea și Olaru, dar juca vreunul?
În obiectivul calificării la Mondial, rana rușinoasă e absența a două-trei soluții de atacant veritabil, în formă și valoros. Nu blazonul CFR Cluj, Dinamo, FCSB sau Rapid, alintat de numărul convocaților. Și chiar merită felicitat Andrei Nicolescu pentru reacția oferită aici în exclusivitate pentru ProSport, în direcția asta. La Istanbul se califică cine câștigă, nu cine face egalul mai frumos!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F11%2FEfharisto-Cipru-ne-ajuta-dezinteresat-iar-ce-s-a-intamplat-in-seara-asta-la-Limassol-duce-Romania-la-doar-trei-rezultate-de-o-uluitoare-calificare-directa-la-Mondial-scaled.jpg)
© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Cum de n-a ieșit din atelierul lui Gică Hagi, viitorul selecționer, dar nici din alte pepiniere de tradiție ale fotbalului românesc, măcar un „nouar” pentru o astfel de provocare? Pe bune?! Nu sunt atacanții cei mai bine plătiți din lume și nu orice copil își dorește să marcheze la miuțe? Să mă ierte Bîrligea, Coman și Miculescu, dar ce-am pățit de-am ajuns aici?
Am ajuns ca în celebrul dialog din dezbaterea electorală 2004 pentru președinție, în care Traian Băsescu se îndrepta spre Adrian Năstase aruncându-i un viclean „ce blestem o fi pe poporul ăsta de are de ales între doi foști comuniști?”. Parafrazând, ce blestem pe fotbalul ăsta de-am ajuns în baraj de Mondial să alegem între un vârf care n-a convins la națională, un vârf care nici nu visa la națională și un fotbalist care nici nu e vârf?!
Rămânem un înfiorător amestec de paradoxuri savuroase, iar parcursul acestui sezon impredictibil de Superliga e parcă fix condiția noastră dintotdeauna.
Regina ultimilor ani se face de Metaloglobus, încoronăm Botoșaniul ca să-l dăm afară pe Grozavu și deschidem o bere între fiecare așteptare devenită parastas și invers. Rădoi, antrenorul care a construit probabil viitoarea campioană, a trebuit să plece la jumătate și a preluat din genunchi fosta campioană. Cine în lumea asta mai e, uneori, ca noi?
Priviți în oglindă: dansăm toți ca la bal, dar în haine de spital și visăm la Mondial! Cu o mână caut ultimele taste ca să închid materialul ăsta, cu cealaltă rotesc și eu delirant șiraguri de perfuzii, pe post de coliere.