Promenadă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Nu puteam pretinde cine știe ce emoții de la un amical cu o națională cu caș la gură. De o săptămână, Pițurcă își culcă puii în fiecare seară cu basmul drobului de sare și-și scuipă în sân să nu i se mai accidenteze vreunul. Rugă care trebuie să fi ajuns și la urechile muntenegrenilor din traducerea lui Bozovic. N-avea cum să iasă altceva decât o promenadă pe înserat, o dezmorțire cu temă ca pe vremuri în cantonamentul de la Săftica între probabili și posibili, care au și animat aseară repriza secundă. Prăpăstioși, n-am tras decât cu coada ochiului către golurile lui Mutu, Ghionea sau Dică și am plesnit de bucurie că n-am văzut vreun sprint pe gazon al doctorului Pompiliu Popescu. La Euro va avea vreme să numere răniții.

Nicidecum în cele din urmă. Acum câteva zile am crezut cu toții că ni s-a părut, că numărăm din doi în doi. Au fost vreo 10 mii cu bătaie în tribunele din Ghencea să-i mai vadă o dată pe Hagi, Figo, Gică Popescu și Raul. Aseară să tot fi fost aproape 20.000 de locuri goale. Dacă nu e rost de chelfăneală cu pietre, ca la finala de la rugby, ultrașii își întind burțile pe la terase și își iau la revedere de la Mutu și compania în fața televizorului. Bucureștii chiar nu merită un meci al naționalei. Și mai are în construcție un stadion de 55 de mii de locuri, ce glumă proastă!