Iarna, marea și pustiul fac front comun. În Mamaia, valurile care lovesc nisipul și copacii care-și scutură agitat frunzele întregesc peisajul gri. La „Iaki”, hotelul lui Gică Hagi, atmosfera se mai destinde, poate și din cauza rozului în care e colorat stabilimentul de patru stele.
Două saloane cu amintiri
Cel mai mare fotbalist român are fața trasă, de manager țintuit prin ședințe. „Facem și noi planuri pentru criza asta care se aude că va lovi și turismul. Nu e panică, dar e bine să previi. Deja, față de anul trecut, avem mai puține petreceri de sfârșit de an”, explică, în fugă, „Regele”. Nici în Constanța nu e agitație mult mai mare. Frigul e dușmanul Litoralului. Distanța dintre hotel și vila pe care Hagi și-a ridicat-o în orașul tinereții sale o înghițim repede.
Vila e somptuoasă, dar nu opulentă. Coloane mari la intrare, hol și living spectaculoase. Mobilă stil, scară largă de marmură. La etaj, două saloane adăpostesc amintirile palpabile ale lui Gheorghe Hagi. Fără să fie denumit așa, spațiul poate ține loc de „Muzeul Hagi”. Tezaurul „Regelui” începe chiar de la scara de lemn care duce spre saloanele amintite.
Elogiu „Generației de Aur”
Așezate atent, apar primele tablouri cu Hagi la echipele pentru care a jucat la început. O fotografie cu lotul Farului de la sfârșitul anilor ’70. Apoi, Hagi la Sportul. Tricou Puma, alb cu dungulițe negre, breton în ton cu moda și un zâmbet ștrengar de tânăr care-și cunoaște valoarea. Urcăm scara, urcăm și în cariera lui Gică. Steaua, cu Iordănescu și Țiți Dumitriu antrenori, tabela de marcaj de la Monte Carlo, Steaua – Dinamo Kiev 1-0, Hagi și Supercupa… Apoi, Real, Brescia, Barcelona, Galatasaray, bornele internaționale ale unei cariere de vis. Primul salon e un elogiu adus echipei naționale. Așa cum la Luvru vizitatorii merg, ca teleghidați, către locul unde e expusă Mona Lisa lui Da Vinci, la „Muzeul Hagi” te atrag tablourile „Generației de Aur”. Pe toți pereții, imagini cu echipa de start de la meciurile turneelor finale plus cea de la Cardiff, piatra de temelie. „Ia uite, eu și cu Balint în 1990, în Italia, parcă am fi la Luceafărul, dar el a mai chelit”, se amuză Gică. Gică, Ianis și Maradona Pe alt perete, imagini cu Hagi și cu Ianis din 2000, la câștigarea Cupei UEFA cu Galatasaray. „Peste ani, când Ianis va ajunge mai mare ca mine, să vezi ce o să vă mai îngrămădiți pe pozele astea”, chicotește „Regele”. Pe alte rafturi, zeci de tricouri împăturite cu grijă. Sunt cele schimbate cu adversari de renume contra cărora posesorul a jucat în sute de meciuri. „Care e cel mai valoros?”. Hagi nu stă pe gânduri. Se așază și scoate meticulos tricoul alb-bleu, în dungi, al naționalei Argentinei. „Decarul lui Maradona”, spune, mândru, Gică, apoi continuă: „Am fost după meci la vestiar, la el. Așa vorbisem pe teren, să facem schimb la vestiare”.
Sunt sute de piese în muzeul lui Hagi, dacă nu chiar mii, punând la socoteală colecțiile de ziare ori articole și fotografii cu el primite de la fani. La ieșirea din cel de-al doilea salon, deasupra ușii, perechi de ghete purtate de el de-a lungul carierei. „Cât m-au ajutat ghetele astea să lovesc mingea așa cum îmi doream…”.
Ieșim. Ultimele fotografii. Hagi mai ia o acțiune pe cont propriu, stil personal. „Nu facem și o poză cu tabloul ăsta?”. Surprinderea e maximă. Gică ține în mâini o imagine cu el, pe la vârsta de trei ani. „Cum eram eu mic și unde am ajuns, nu?”, surâde cel căruia i-a plăcut și pe teren să joace rolul de regizor.
Copiile Supercupei Europei și Cupei Uefa stau la loc de cinste Pășim în salonul al doilea, sala trofeelor, cum s-ar putea spune. Pe pereți, tricourile lui Hagi de la echipele la care a evoluat plus tricourile tricolore purtate la turneele finale. Cel din Italia ‘90 trădat de broderia învechită. Cel din America, parcă și mai strălucitor odată cu trecerea anilor. Cupa UEFA și Supercupa, ambele în miniatură, sunt așezate la loc de cinste în vitrinele lungi, dar parcă insuficiente să capteze toate triumfurile carierei lui Hagi. La fel, distincțiile pentru cel mai bun fotbalist român și pentru titlul de golgheter al României. O cupă înaltă, la care eroul ține mult. „Am primit-o în 1994, pentru cel mai bun sportiv român. E ceva să fii desemnat cel mai bun sportiv al țării, nu doar cel mai bun fotbalist”, explică Gică. Pe alte rafturi, cupele și distincțiile primite în Turcia de la diverse organizații și instituții media. Pot vorbi singure despre dragostea și respectul cu care Hagi a fost răsplătit la Istanbul.
Revelion în SUA, obiectiv pentru 2009: Academia De Sărbători, Gică Hagi va merge, alături de soția sa, Marilena, și de cei doi copii, în SUA. „Vom merge la New York și la Los Angeles. Îi voi duce pe Kira și Ianis la Disneyland. Sunt mari acum, vor ține minte. Pentru 2009, obiectivul este să ridic Academia Hagi, la Constanța. Voi amenaja nouă terenuri, 80 de copii se vor antrena acolo, iar până va fi totul gata, ei vor sta la Iaki”, a dezvăluit Hagi. "În 2002, am fost cu Marilena în Australia. Un prieten australian a zis că mă duce unde n-a auzit nimeni de mine. În avionul companiei australiene Qantas, pilotul a salutat la microfon prezența mea. Amicului nu-i venea să creadă!" – Gheorghe Hagi
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER