Derby-ul dintre Dinamo și Steaua a fost supraîncalzit de cazul Andrei Cristea. Atacantul a fost suspendat după roșul primit cu Oțelul, dar comisiile de disciplină au decis anularea cartonașului. LFP s-a autosesizat și a decis rejudecarea cazului, iar hotărârea finală va fi dată azi. Cristi Borcea este sigur că Dinamo va păstra tradiția ultimilor ani și va câștiga cu Steaua, chiar și fără Andrei Cristea

La 20 de ani după căderea lui Ceaușescu, spiritul cizmarului trăiește prin Mitică Dragomir. Acest individ unsuros, care-și dă ochii peste cap cu viteza unui flipper stricat și care s-a autointitulat Don Corleone, ce blasfemie!, a călcat alaltăieri peste faptul că Mircea Sandu se reface pe un pat de spital la Nisa și a dat buzna într-un Comitet Executiv. De ce blasfemie? Don Corleone era un personaj de film. Mitică e o caricatură. Nici măcar reușită. Corleone era un șmecher. Dragomir e o reptilă gata să-și recompună coada după cum îi dictează șefii lui, vătafii de cluburi. Mitică nu e șeful președinților, așa cum vrea el să creadă, ci valetul lor. „Vreți să reducem cu 50 la sută contractele fotbaliștilor? Vineee băiatul!”. Cică e caz de forță majoră pe criza asta. Ce mazetă de președinte! Bine, e președintele LPF pe care președinții mucegăiți de pe la cluburi îl merită.

Data strigării pentru șefia FRF, altă cacealma. S-a fixat prin decret ziua de 25 ianuarie 2010. „Sunt 15 zile pentru campanie”, a socotit de la Nisa eternul Mircea Sandu. Aferim! Bine, nu-l plângem pe Gică Popescu. Are experiența trecutelor alegeri în care i-a dat broboane reci eternului. Mai rău e la Costi Iacov. La alegerile pentru Cotroceni a fost un tip, Ninel Potârcă, cu vreo 0,1 la sută din sufragii. Groparul lui FC Național se plânge, pe bună dreptate, că-l arde timpul. Costi, să n-ajungi un Ninel Potârcă al Casei Fotbalului!

Europa League a tras aseară cortina peste fotbalul românesc. Bine că s-a terminat. Orice chin are o limită. Chinul formațiilor noastre din cea de-a doua competiție intercluburi părea să nu se mai termine.

„Am avut patru echipe în Cupa UEFA. În ce domeniu mai avem asemenea performanțe?”, întreba, recent, Dumitru Dragomir. Pe vremuri, că tot se împlinesc 20 de ani de la Revoluție, se lucra la normă. Din punctul ăsta de vedere, Liga lui Mitică și-a făcut planul. Patru echipe în Europa League, plus una, cea merituoasă, în Liga Campionilor. Cele patru au întrecut până și imaginația gazetarilor în a da titluri negative. Steaua a încheiat sezonul afundată în nămeții indiferenței. La câți fani mai veneau la meciuri, zăpada și viscolul care au îmbrăcat Bucureștiul în ultimele zile mai lipseau! S-a încheiat o toamnă în care roș-albaștrii și-au gonit suporterii, dar au găsit antrenorul. Și ce mai lacrimi storsese Cristiano Bergodi la plecare! Mihai Stoichiță a luat Steaua la jumătatea clasamentului și a cocoțat-o pe primul loc, la egalitate de puncte cu CFR și Urziceni. Asta în condițiile în care a jucat acasă în atmosferă de deplasare, ținând cont de protestele care au însoțit echipa la fiecare meci jucat în Ghencea. Stoichiță n-a pretins aplauze, doar a cerut la un moment dat să nu-i mai fie înjurată familia. Nici asta n-a obținut.

„Meseria mea e să antrenez. Pentru asta sunt plătit”, spune Stoichiță. Cam asta declara și atunci când superiorii de prin fotbalul nostru mai strâmbau di

Ramon e taximetrist în Barcelona. Când aude direcția cursei, spre „Nou Camp”, se înfierbântă pe loc. „O să-i batem. Între Barcelona și Madrid nu e doar un război pentru fotbal. Noi suntem Catalunya. La Madrid e Guvernul și Palatul Regelui. Când spaniolii o duc rău, ei știu că de la Madrid li se trage”.

E ora 18:30. Ar mai fi o jumătate de oră până la ceea ce spaniolii numesc în aceste zile „Meciul secolului. Mai mult decât meciul secolului”. Scaunele roșii și albastre de pe „Camp Nou” strălucesc. Ploaia care a căzut? Curățenia? Nu sunt mai mult de 8.000, hai, 10.000 de spectatori. Vocile care însoțesc însă imnul Barcelonei, preluat din boxele uriașe care au împânzit stadionul, se aud în așa fel încât ai impresia că arena e full. Ora 18:55. Acum e chiar full. O sută de mii de oameni care cunosc un singur refren. „Barça, Barça, Barçaaaa!!!”. Mai precis, 97.138 de oameni, cum vor anunța ziarele de a doua zi.

„Extratereștri” contra „galactici”. Guardiola contra Pellegrini. Messi contra Cristiano Ronaldo. 197 de milioane de euro contra 446 de milioane de euro. Peste toate a fost însă Ibrahimovic, suedezul care a adus aseară victoria Barcelonei în fața marelui rival (1-0), în etapa a 12-a din Primera Division.

Duelul dintre cei doi antrenori a început înainte de primul fluier al arbitrului Undiano Mallenco. Guardiola l-a lăsat pe bancă pe Ibrahimovic, în lipsa lui Iniesta formând trioul ofensiv al Barcelonei alături de Messi și Henry. De partea cealaltă, Pellegrini l-a sacrificat pe Benzema în favoarea lui Higuain, un jucător care înscrie mai puțin, dar este mult mai activ pe teren. Începutul meciului părea să-i dea dreptate chilianului. Minutul 19, prima mare ocazie pentru „galactici”: Cristiano Ronaldo întârzie câteva fracțiuni de secundă și este blocat de Valdes. Minutul 27: Puyol îl blochează pe Marcelo în ultimul moment. Campioana Europei se trezește abia în minutul 39, când desenează prima fază care aduce aminte de mașina de goluri de pe „Camp Nou”: Xavi îi pasează perfect lui Iniesta, însă șutul acestuia este blocat de Casillas.

Internaționalii noștri de azi vin de la Al-Hilal, de la Groznîi… Mai zărim un Palermo, o Siena… Chivu, la Inter, Mutu, la Florența, răsar mai degrabă ca excepții. Mai apare Săpunaru la Porto, Raț la Șahtior… Cândva, în anii 90, Hagi juca la Real și la Barcelona, iar Gică Popescu ridica pentru echipa catalană Cupa Cupelor cu banderola pe braț. Cei doi au tăifăsuit pentru ProSport despre perioada de atunci, despre meciul de duminică și despre grătarele pe care Gică Popescu le făcea în grădina casei din Barcelona.

Ce înseamnă un Barcelona – Real Madrid?
POPESCU: Meciul anului. De fapt, sunt două meciuri ale anului… Unul la Barcelona, altul la Madrid. Partidele încep lunea. Și la cele două echipe, și în presă. Ziarele iau foc. Zeci de pagini pe zi. În al doilea an al meu la Barça, am fost invitat de Marca pentru un reportaj cu Hierro, un fel de dialog al celor doi căpitani. Am fost într-un restaurant la Madrid, am luat masa, am vorbit tot felul… Peste câteva zile, pe teren, mi-am luat niște coate de la Hierro…

Într-o discuție cu Gică Hagi se repetă la nesfârșit termeni precum „performanță”, „strategie”, „proiect”, „rezultate”. Totodată, cel mai mare fotbalist român întărește ori de câte ori are ocazia ideea că i-a plăcut să fie „numărul 1″.

Toate se regăsesc azi și în jurul echipei de Liga a III-a pe care Hagi o are și care-și dispută meciurile de acasă în localitatea Ovidiu, la 13 kilometri distanță de Constanța. A preluat echipa din Ovidu în vară, a denumit-o
FC Viitorul și se bate pentru promovarea în Liga a III-a, fiind pe locul 3, dar la egalitate de puncte cu Berceni și Slobozia, echipele de pe primele două locuri. A modernizat arena, dotând-o cu scaune. Fiecare spectator găsește pe scaun o pernă pe care să stea, o foaie cu echipele, arbitrii și clasamentul la zi plus un program de meci, „accesorii” care nu prea există la noi în Liga I! În parcare, un autocar de ultimă generație, inscripționat „Academia de Fotbal Gheorghe Hagi”.

Portugalia a învins sâmbătă Bosnia cu 1-0 în turul barajului de calificare la CM, dar returul de la Sarajevo miroase deja a praf de pușcă pentru lusitani.

Lipsiți de „diamantul” Cristiano Ronaldo, prezent totuși în tribune, oamenii lui Carlos Queiroz au avut un început de meci bun, pe fondul unei nesiguranțe generale în jocul oaspeților. Așa s-a și marcat, ca la antrenament, unicul gol, „cap” din nici doi metri, fundașul Bruno Alves având în față o apărare adormită. Portugalia nu arată deloc a mare echipă, dar, probabil, trebuie să ajungă la Mondiale cu orice preț pentru brandul Cristiano Ronaldo, după cum însuși șeful FIFA, Sepp Blatter, nu s-a sfiit s-o declare public în urmă cu câteva zile: „Un turneu final fără cei mai buni jucători ai lumii la această oră, Messi și Ronaldo, nu ar mai fi la fel de interesant. Messi s-a calificat, să vedem dacă îl vor ajuta colegii pe Ronaldo să nu lipsească nici el”. Mesajul lui Blatter a devenit astfel clar și pentru centralul partidei, care a folosit o unitate de măsură mult disproporționată în aprecierea abaterilor jucătorilor. Gazdele au avut nu mai puțin de patru lovituri libere de la 18 metri de poarta lui Hasagic, însă Deco și Liedson au fost lamentabili în execuții.

„Regele” lansează o provocare: „În 2018, grosul echipei naționale va proveni de la Academia Gheor­ghe Hagi”. O promisiune susținută de un proiect senzațional, cum nu există altul în România. Pentru o zi, Hagi a fost ghid pentru ProSport într-un tur al academiei sale.

Fostul mare decar al României face un semn larg cu mâna, ca și cum ar trage o brazdă pe terenul de șapte hectare de la marginea orașului Ovidiu. Pe un loc cu valoare dublă, imobiliară și sentimentală, se construiește „Academia Gheorghe Hagi”. Terenurile de joc și de antrenament sunt în mare parte gata, toate amenajate după ultima tehnologie, fie că sunt cu iarbă sau artificiale. „Mă ajută și terenul. Dedesubt este nisip. Este cel mai bun drenaj”. Pe chipul lui Hagi înflorește un zâmbet nostalgic. „Aici este toată energia mea, aici voi îmbătrâni”. Clădirile vor fi gata în 2011, însă terenurile pot găzdui chiar de la anul Cupa Hag

Timp de o nouă zile, echipa Șahtior Donețk, pregătită de Mircea Lucescu, a efectuat în Austria primul antrenament al perioadei de pregătiri. Deținătoarea Cupei UEFA a ales localitatea Going, o stațiune care arată ca o carte poștală vie. „Stanglwirt”, hotelul care i-a găzduit pe ucraineni, a fost construit în 1609!

Abia aureolat cu victoria de la Istanbul, „Il Luce” pare să-și fi regăsit optimismul. ProSport a descoperit în Austria un antrenor vivace și calculat, care nu-și arată cei 64 de ani și care – mai ales – este departe de gândurile de retragere de astă-iarnă, când echipa nu mergea, suporterii îl constestau, iar retragerea din activitate părea iminentă.

Cam scurtă vacanța la Șahtior, domnule Lucescu…
Scurtă? În Ucraina, campionatul începe pe 18 iulie! Fiecare fotbalist a avut un răgaz de 20 de zile. Cei care au jucat în Cupa Ucrainei pe 31 mai au venit la pregătiri pe 20 iunie. Apoi, jucătorii care au evoluat pentru echipele lor naționale în preliminarii, pe 2 iunie ori pe 6 iunie, s-au reunit pe 26 iunie. Pe aceștia n-avea rost să-i aduc până aici. Dar s-au prezentat la Donețk și au lucrat sub supravegherea unui preparator fizic.

Mircea Lucescu a plâns! Nu de supărare, nu de bucurie, ci de emoție. Ochii creatorului de fotbal s-au umezit atunci vorbele au atins sufletul: „Am încercat să apăr prestigiul acestei țări oriunde am lucrat”.

Timp de câteva decenii, Mircea Lucescu a dedicat României toată pasiunea și priceperea sa fotbalistică. Ieri și România i-a dedicat acestuia o zi specială. Antrenorul care făcut înconjurul terenului cu tricolorul pe

La conferința de presă, tehnicianul echipei care tocmai cucerise Cupa UEFA a apărut fericit, dar obosit. A mers apoi la hotelul unde a stat Șahtior în ultimele trei zile, după care a preferat o cină restrânsă cu familia și câțiva apropiați. Dacă cină se poate numi o petrecere care a început la o oră și jumătate după miezul nopții și s-a prelungit până după ora 4 dimineața. După ce a acceptat prezența grupului de jurnaliști români în restaurantul care a captat bucuria, Mircea Lucescu a vorbit cu jurnaliștii despre tactica finalei, despre relația cu brazilienii și despre filosofia sa despre fotbal.

Ați crezut vreun moment că veți putea pierde?
Am spus încă de la sosirea la Istanbul că am venit sa câștigăm. Poate a existat un moment de ezitare, când Werder a egalat la acea gafă a lui Piatov. Chiar și echipa a avut un recul, dar ne-am revenit în repriza a doua.

Este Piatov un portar de valoarea lui Șahtior?
Nu-l voi mai băga în poartă în următoarele meciuri. Sunt decis să nu mai apere până la finalul sezonului. E inadmisibil sa faci greșeli de genul ăsta la un asemenea nivel. Campionatul l-am început cu Kudzhamov, care e al doilea portar al naționalei Ucrainei, dar în acel început de campionat nefast al nostru a luat goluri multe, e drept, unele direct la vinclu. Așa am apelat la Piatov.

Era Werder Bremen mai greu de învins cu Diego și Almeida în teren?
Diego este un jucător decisiv uneori, dar studiasem jocul nemților chiar și cu Diego. El creează pericol pentru adversar prin

Hagi conduce clasamentul golgheterilor all-time din România, cu 306 goluri. „Principala mea calitate a fost că am iubit fotbalul”, spune „Regele”

Întâlnire acum câteva luni între jurnalist și Hagi. „N-am văzut un clasament al golurilor marcate în toată cariera! Cred că sunt printre primii”. Hagi a greșit un pic. Statistica spune, sec și limpede, că el este fotbalistul român cu cele mai multe goluri marcate în competițiile oficiale, la echipe de club și la națională.

E o surpriză că ești jucătorul român cu cele mai multe goluri marcate în carieră?
Nu știam, dar surpriză mare nu e. Mă și gândeam când făceam selecția pentru DVD-ul pe care-l voi scoate în aprilie, cu evoluțiile la echipele de club, câte goluri am dat și unde m-aș situa într-un clasament al celor mai buni marcatori.

Ești primul. Pe locul doi, Dudu Georgescu, pe trei, Cămătaru.
Bine, de mic îmi plăcea golul, dar niciodată nu mi-am propus să dau eu cele mai multe goluri. Altfel, n-aș mai fi dat atâtea pase de gol, nu? Obiectivul meu n-a fost să bat recorduri. Obiectivul meu a fost să fiu cel mai bun. Uite că am fost și marcator, și pasator. Mereu am făcut golgheteri la echipele la care am jucat. Coraș la Sportul, Răducioiu și Viorel Moldovan la echipa națională, Hakan Șukur și Jardel la Galatasaray.

Care a fost principala calitate a lui Gică Hagi?
Au fost mai multe. Driblingul, șutul de la distanță, viteza de gândire pe teren… Cu astea cred că m-am născut. Tehnica am dobândit-o prin muncă. Îmi plăcea mult să vin

Iarna, marea și pustiul fac front comun. În Mamaia, valurile care lovesc nisipul și copacii care-și scutură agitat frunzele întregesc peisajul gri. La „Iaki”, hotelul lui Gică Hagi, atmosfera se mai destinde, poate și din cauza rozului în care e colorat stabilimentul de patru stele.

Au fost adversari de care te-ai temut în teren?
Nu m-am temut de nimeni.

Mircea Lucescu nu-l iartă pe Tudorel Stoica, fostul căpitan al Stelei, care afirmase că „Il Luce” urăște Steaua pentru că a fost refuzat la un trial.

Fotbalul românesc se pregătește de Dinamo – Steaua…
E derby-ul care a contribuit permanent la progres. Niciun alt meci din campionatul nostru nu are tensiunea și implicațiile unei partide dintre Dinamo și Steaua.

ProSport l-a vizitat săptămâna trecută pe Mircea Lucescu la Donețk. Sporting Lisabona câștigase meciul de Champions League cu 1-0, cu doar două șuturi pe spațiul porții. „Dacă aș scoate din cariera mea măcar jumătate din ghinioanele și erorile de arbitraj, aș fi avut mult mai multe succese”. Privirea lui Lucescu taie cu nostalgie apa de pe lacul (foto) impresionantei baze de antrenament ridicată de Ahmetov pentru Șahtior Donețk.

Cum e cu Răzvan, vă sună îna­intea meciurilor? Se spune că uneori vă sună și în pauza meciurilor sale…
Ce e cu prostia asta? Cum să mă sune în pauză? Asta-i bună! Înaintea unor meciuri importante, vorbim, sigur că da. Oricum, el știe cum lucrez eu, stilul meu… Îi spun deseori însă: „Ai grijă, tu știi mai bine ce ai de făcut. Tu îți cunoști echipa, adversarul, propriii jucători”. De multe ori îl întreb și eu ce mai e nou, el are entuziasmul vârstei, poate la mine s-a mai tocit. Ce pot spune despre el este că n-am vrut nicio clipă să devină fotbalist.

Pe străzile înguste din Donețk, Răzvan Raț și Ferrariul 430 pe care îl pilotează par din secolul viitor. „Nu l-am luat pentru a impresiona, ci pentru că era visul meu. Dar am muncit pentru asta”, spune fotbalistul de 27 de ani. Demarează brusc, lăsând în urmă statuia uriașă a lui Lenin (foto medalion) care domină și azi parcul din centrul orașului ucrainean.

Baza de antrenament a lui Șahtior e la vreo 20 de kilometri în afara orașului. Șoferul care conduce Mercedesul pus de Ahmetov la dispoziția lui Lucescu îi înghite fără să clipească. Oricum, nu prea clipește de felul lui. Cantonamentul e într-adevăr impresionant. Hectare întregi, câteva terenuri dotate cu nocturnă, hotel ultramodern, alei largi, pontoane. Pe lac, care e cam cât cel din Herăstrău, dar mai îngust, se leagănă lebede albe și negre.

Mai are Șahtior șanse de a se califica în primăvara Ligii Campionilor?
Întotdeauna trebuie să crezi până la capăt. Mai sunt șanse, dar cum am putut să ratăm! Cu Barcelona am fost egalați în modul acela incalificabil, când ei nu ne-au dat mingea trimisă intenționat afară. Apoi ne-au învins în prelungiri pe o gafă a noastră incredibilă. Aproape nu ajunseseră la poartă până atunci. La Basel au învins cu 5-0, dar au avut cred că 15 mari ocazii. La noi, niciuna!

Dacă vrei să dai timpul înapoi și să revezi România anilor 90, o călătorie la Donețk e tot ce trebuie.

Din avion, orașul stăpânit prin fotbal din 2004 încoace de Mircea Lucescu e învăluit în fum și înconjurat de exploatări miniere. La aterizarea pe aeroportul care seamănă mai degrabă cu o gară modestă de pe la noi, completezi un formular în care precizezi cine ești, de unde vii, de ce vii, unde stai și abia apoi primești viza de intrare. O călătorie cu mijloacele de transport în comun te trimite și mai înapoi, în România anilor 60, sau, și mai precis, în scenariul celebrului film „Acțiunea Autobuzul”.

Mircea Lucescu critică prestația mijlocașilor Fernandinho și Jadson (foto). Sporting a învins miercuri la Donețk cu doar două șuturi pe spațiul porții!

N-ați fost niciodată un norocos, dar în ultima vreme…
E inadmisibil ce s-a întâmplat cu Sporting. N-au respectat nimic din ce le-am spus. Au făcut aceeași greșeală ca și cu Barcelona. Mingi lungi și atât. Chiar și așa însă, nu meritam să pierdem. Sporting a profitat de singura noastră neatenție și a marcat.

Steaua a ratat startul de campionat și, surprinzător, toată lumea pare mirată. N-a fost nicio surpriză. Pasul greșit de la Vaslui era anunțat de prestațiile modeste din meciurile de pregătire și de achizițiile verii. În vreme ce Rapid și CFR Cluj au adus fotbaliști, în Ghencea au aterizat, ba încă de vreun an încoace, prieteni de-ai impresarilor ori, în cel mai bun caz, prieteni de-ai fotbaliștilor. Aici ar trebui să vină și Adrian Ilie cu decontul. Singura calitate a lui Tiago e pașaportul. Virtutea lui Arthuro e aceea că se prezintă a fi vârf de atac, în vreme ce Kapetanos e demn de laudă pentru că a venit gratis. Numai că, în fotbal, nu tot ce e gratis e și bun. Dimpotrivă.

Boier Taher l-a așteptat pe Bölöni precum Penelopa pe Ulise, dar încurcatul Loți a lăsat Rapidul cu ochii în soare. A fost primul „succes managerial” al noii echipe de conducere de sub Podul Grant. Aceeași conducere profesionistă a trâmbițat până a răgușit despre noua arenă a Rapidului. Am văzut. ProSport de duminică ne-a lămurit că „noua arenă” e de fapt aceeași pe care și-au tocit tinerețile Rică Răducanu, Nae Manea, Goanță ori Rada. Plus o mistrie și două găleți de vopsea, o spoială acolo…

Dacă Dică ar fi fost transferat la măcar un sfert din echipele amețite prin ziare de Ana Maria Prodan, fostul mijlocaș stelist ar fi fost plimbărețul numărul 1 în fotbalul european. În cazul în care adunăm și echipele la care a fost transferat Dică de către intermediarii „sexy-impresarei”, atunci

Steaua a trecut peste cel mai prost sezon al ultimilor ani. Alungarea lui Hagi, punctul minuscul adunat în Ligă, stadionul pustiit de fani în aceeași competiție, războiul pierdut cu „ungurii” de la CFR, plus scandalul „Valiza”, astea, așa, la o privire subțire, de vară…

Steaua se îndreaptă acum nu se știe unde. Strâns cu ușa de suspendarea dictată de comisiile FRF, Gigi Becali amenința cu boicotarea echipei naționale. Apropo de suspendare. Cel puțin comic demersul lui Vali Alexandru, „vicele” LPF, care căuta zilele trecute tot felul de subterfugii prin care latifundiarul să poată pătrunde pe vreun stadion. E ca și cum un gardian s-ar gândi care ar fi metodele nimerite pentru evadarea unui deținut.
Dică spre Catania. Ar cam fi cazul. La 28 de ani, împliniți în mai, pentru învingătorul lui Dinamo Kiev locomotiva pe care scrie Serie A ar putea fi unul dintre ultimele trenuri prin care stelistul să urce către fotbalul adevărat.

Azi e prima semifinală de la Euro: Germania – Turcia. Avem și noi semifinalele noastre. Dragomir – Lupescu plus Gigi Becali – Comisia de Disciplină. Oricum, ale noastre le bat, ca interes, pe ale lor. În centrele de presă ale arenelor pe care va juca la Euro echipa Turciei au fost distribuite albume cu jucătorii din naționala „Semilunei”. Pe o pagină alăturată unei imagini care-i prezenta pe fotbaliști echipați casual, fiecare dintre ei își așternuse, cu scrisul propriu, în limba engleză, gândurile. Nu mai știm și poate nu contează ce scria Nihat sau Tuncay.

Zona mixtă a stadionului din Zürich. Meciul cu Franța se încheiase de aproape o oră. Apar jucătorii pentru declarațiile de care n-au niciun chef, dar așa cere UEFA. Mutu e îngândurat. Cineva îl întreabă despre înlocuirea din minutul 78. „Normal că nu mi-a părut bine”. Normal. Dar poate să-i reproșeze cineva lui Pițurcă înlocuirea unui jucător a cărui evoluție a fost mult decolorată față de ce se aștepta? S-a văzut parcă și din preluări că Adrian Mutu n-a putut trece peste cele 12 milioane de euro cerute de Chelsea ori peste decesul bunicii.

Se zice, în general, că reușita unui turneu final ține și de parcursul în competiție al țării organizatoare. Că acasă te mai ajută și zidurile… La acest capitol, Coreea de Sud, la Mondialul din 2002, e o veritabilă lecție deschisă. Euro 2008 a început prost. Elveția și Austria au pierdut cu scoruri gemene, 0-1.

În weekend, cele două nații au vorbit în aceleași culori: alb și roșu. Și lacrimile au fost aceleași. Și câte speranțe afișaseră gazdele! Austriecii au scos la înaintare toată artileria trecutului. Krankl, Toni Polster, „prietenul” lui Cămătaru, erau peste tot. Ziare, TV… A fost pusă în geam chiar și legenda lui Sindelaar, marele atacant al anilor 30. Elvețienii, la fel. Chapuisat, Turkylmaz au umplut paginile cu încurajări pentru băieții lui Kobi Kuhn.

Ambele naționale au avut neșansa de a da peste adversari gata să te execute cu un zâmbet rece în colțul gurii. Urmează Polonia pentru austrieci și Turcia pentru elvețieni. Ultima șansă. Suntem siguri însă că tristețea nu

În marile ziare europene, echipa României există mai degrabă prin prisma lui Mutu și prin faptul că vom fi adversarii echipelor cu nume și cu pretenții. Altfel, e pauză. Letzigrund, pe care vom cunoaște botezul focului, e o arenă aruncată între blocuri, gen Giulești, dar de dimensiuni rezonabile, gen Ghencea, ba chiar mai mare. Pe terasele cvartalurilor mai anină, oho!, drapelele roșii cu cruce albă, deși gazdele au pierdut deschiderea și s-au mai dezumflat.

Căzut ca un trăsnet în mijlocul discuțiilor despre accidentarea lui Cannavaro ori forma lui Ribery, verdictul Comisiei de Disciplină a readus Cazul „Valiza” în prim-plan. Gigi Becali a invadat din nou ecranele, dar memorabile nu sunt doar jignirile lui, ci și ieșirile la rampă ale lui Toni Doboș. „Dacă Mircea Sandu vrea război cu mine, va avea în fiecare zi un articol în presă despre ce se întâmplă la FRF. Această decizie ne arată că suntem în junglă, că trăim în Congo”, a grăit Doboș.

La 40 de ani, Bogdan Stelea a terminat sezonul apărând poarta Unirii Urziceni în finala Cupei României. „După cum mă simt, cred că aș mai putea apăra vreo doi ani”, spune „Arnold”. Se joacă amestecând cu paiul un fresh de portocale. „Despre ce vorbim?”. „Despre turneele finale europene”. „Vremuri, frate!”

La turneul final găzduit de Franța în vara lui 1984, România a terminat la egalitate cu Spania, 1-1, și a pierdut cu Germania Federală, 1-2, și cu Portugalia, 0-1.
Mircea Lucescu afirmă că s-a lovit de mai multe momente delicate.

„Eram o echipă fără niciun fel de experiență a marilor competiții. În preliminarii l-am pierdut pe Balaci, accidentat, pe care n-am putut să-l refacem nici pentru turneul final. Ce am pățit și acolo! Era un contabil al federației, Chirașă se numea, care refuza să dea diurna jucătorilor! Înaintea meciului cu Portugalia, am mers la el și i-am spus că eu nu vreau niciun ban, dar să dea la jucători.

Mircea Lucescu rememorează spectaculoasa calificare la Euro ’84 și afirmă că a semnat contractul de antrenor al naționalei pe plajă, la Mamaia
„Il Luce” spune că a plecat la Corvinul ca să ajungă selecționer

„Dacă s-ar pune într-un computer ideile care au circulat în mintea lui Mircea Lucescu în acești doi ani, s-ar ajunge la cifra incalculabilă a boabelor mereu dublate pe tabla de șah… Spunea cineva că în avionul de întoarcere de la Bratislava, «Șeful de bandă» a analizat pentru această superbă calificare mai mult decât Korcinoi și Kasparov la un loc”, scria regretatul Ioan Chirilă în volumul „Pe marile bulevarde ale fotbalului”, dedicat calificării la Euro ”84. Suntem în 2008. Soarele taie Bucureștiul, iar „Șeful de bandă” e gata să dea timpul înapoi…

Liță Dumitru e îmbujorat și are ochii roții. Sesizează nedumerirea. „Am sudat toată ziua la casa pe care o ridic la Dudu, între Roșu și Chiajna”. Acum 36 de ani, în 1972, Dumitru ți ceilalți tricolori au ratat șansa de a se califica între primele patru echipe ale Europei. Interesant, meciurile cu Ungaria au figurat pentru sferturile de finală ale CE 1972.

Faptul că Pițurcă a renunțat la Bratu a surprins. De ce tocmai Bratu? ProSport scrie că Florin Bratu era mai degrabă un tip ciudat. Că i s-au reproșat prea mult și prea des cele două mari ocazii ratate în celebrul meci de la Copenhaga, din 2003…

Prima parte a Serii Campionilor s-a jucat duminică, la Casa Poporului. La licitația tricourilor s-au strâns 493.500 de euro, record pentru un asemenea eveniment caritabil. Au fost multe momente emoționante. De la râvna cu care Gică Popescu a ținut să cumpere tricourile lui Ștefănescu și Balaci, „idolii copilăriei mele”, la schimbul dintre Mircea Lucescu și Hagi, fiecare cumpărând tricoul celuilalt, superb compliment reciproc.

Mesele cele mai gălăgioase, dar și cele mai generoase, i-au avut în prim-plan pe frații Becali și pe Gigi Nețoiu, oameni contestați îndeajuns de lumea fotbalului. Duminică însă, ei și alții ca ei, precum Dumitru Dragomir, și-au deschis larg buzunarele și inimile pentru a se oferi celor care au nevoie de sprijin. Timp de patru ore, Mihai Neguț, factotumul Serii, a stat pe un scaun o singură dată. La sfârșit.