„Batem datorită publicului!”

Mihai Georgescu, alias „Miță”, e solistul trupei Bere Gratis și, după cum scrie și în CV-ul său de pe site-ul formației sale, e unul dintre cei mai înfocați fani ai echipei Steaua dintre artiștii români.  Acesta are un mesaj pentru Becali din partea fanilor: "Nu mări gardurile, mai bine scurtează declarațiile!".

Mihai, care e prima imagine legată de Steaua care ți-a rămas imprimată pe retină?
Un gol al lui Gheorghe Hagi și momentul bucuriei. O imagine văzută la televizor, eu copil fiind în acele vremuri. Nu mai știu ce meci era, nu mai știu ce an. Dar îmi amintesc echipamentul bleu cu firma „Ford”, care făcea furori la vremea respectivă.

De unde până unde stelist?
Cred că dintr-o ambiție… Tata ținea cu Rapid. Știi cum e în familie… Ori susții echipa cu care ține și părintele tău, ori îi faci în ciudă și ții cu o echipă rivală. Eu am fost Gică-contra. Am devenit stelist și nu aveam cum să fiu altfel, pentru că acea echipă cu Hagi a fost foarte frumoasă, foarte spectaculoasă. O dragoste pe care o purtam formației de atunci, la fel ca și jucătorii care evoluau sub culorile roș-albastre.

De ce spui asta? Crezi că lucrurile nu mai stau la fel în timpurile noastre?
Azi nu cred că mai e chiar așa. Nu știu, poate sunt nostalgic, dar acei jucători îți transmiteau o energie fantastică. Țin minte, copil fiind, că atunci când ieșeam afară ne împărțeam în echipe și ne puneam numele lui Hagi, Lăcătuș etc.

Și azi…
Acum, copiii copiază vedeta, nu fotbalistul. Copiii încearcă să fie vedete mai degrabă decât fotbaliști. În zilele noastre ne confruntăm cu probleme de vedetism în fotbal. Indiferent de cine vine la Steaua, în trei săptămâni este transformat în star. Așa s-a întâmplat cu toți cei care au fost transferați la Steaua în ultima vreme. Dayro e cel mai bun exemplu. Lumea vorbea numai de el, dar uitasem de Rădoi, de Ghionea, de Goian, de Ovidiu Petre, de Ogăraru. Jucători de națională.

Cele mai frumoase amintiri cu Steaua le ai de la meciul…
Cu Juventus din 1995 parcă, partida din Ghencea din cadrul Ligii Campionilor încheiată cu scorul de 0-0. Ce echipă aveau italienii atunci… Vialli, Conte, Ravanelli, Ferrara. Mergeam la acele meciuri în peluză. Îmi aduc aminte de o fază care m-a marcat multă vreme, nu o înțelegeam…

Era de la partida cu Borussia Dortmund, tot din acel sezon din Liga Campionilor. Lăcătuș dăduse gol în minutul doi, dar arbitrul a anulat reușita parcă din cauza unui ofsaid pe care îl văzuse numai tușierul. Îmi amintesc că nemții care formau galeria Borussiei au fluierat nedreptatea. Nu mai văzusem un asemenea gest.

Care a fost cel mai spectaculos derby dintre Steaua și Dinamo pe care l-ai văzut?
A fost un meci în „Ștefan cel Mare”. Steaua conducea cu 1-0, dar ne-a egalat Răducioiu spre final. Cu chiar trei minute înainte de terminarea jocului, a fost introdus pe teren Balint, care a și marcat imediat. Numai că Răducioiu a reușit din nou să ne egaleze. Un final într-adevăr spectaculos.

Mai avem șanse să vedem spectacol în aceste derby-uri?
Nu cred. Îmi doresc să văd spectacol la meciul de duminică, dar, din păcate, nu cred că va fi. E mai degrabă un joc de orgolii și de media, decât unul frumos pe teren.

Dar ce vom vedea duminică?
O partidă între o echipă mai puțin experimentată, așa cum e cea a Stelei, dar cu potențial mare, și o formație dinamovistă care încă nu și-a revenit după pierderea dramatică a titlului din sezonul precedent. Ca stelist, îmi e teamă de lipsa de experiență a jucătorilor tineri, pentru că, de exemplu, nu îl poți compara pe Ionescu cu Adrian Cristea.

Și atunci cine va câștiga?
Normal că îmi doresc să fie Steaua, dar am teamă de lotul de jucători pe care îl are Dinamo. Dacă Steaua va câștiga, atunci meritul va fi al publicului. Cred că stadionul se va umple.

Cum ți se pare echipa lui Bergodi?
Încă e devreme să îmi fac o părere. Nu vreau să risc. Spun doar atât: dacă se vrea performanță pe toate fronturile, atunci la Steaua mai e nevoie de un atacant, un mijlocaș central și un fundaș central.

De cine îți place din actuala echipă?
Ghionea. De ce? Pentru că are acea agresivitate cu care lumea e obișnuită de pe vremea lui Bumbescu, a lui Iovan. El are atitudine.