Mai bine cu Atletico Madrid decât cu Astana. Diferență de fus orar mare. Teren cu iarbă sintetică. Deplasare lungă. O groază de argumente pe care, deliberat, Dan Petrescu le-a introdus cu pipeta în urechea microbistului român. Ca un soi de alibi, am putea crede, în eventualitatea unui eșec. Jucăm în primul tur preliminar din Liga Campionilor, aici am ajuns, contra celor de la Astana. În Kazahstan. Și ne temem.
E o oră ciudată, e teren „sintetic”, însă Astana nu pare o sperietoare. CFR își face jocul în start și, profitând de niște erori comice ale defensivei kazahilor, Culio e aproape de gol în minutul 10, atunci când trage pe lângă, puțin pe lângă, dintr-o situație favorabilă. Apărarea e exactă, atacul pozițional funcționează pe fondul lipsei de inițiativă a gazdelor. Însă totul durează 15 minute, moment după care Astana schimbă placa. Gazdele încep să se apropie mai des de poarta lui Arlauskis, profitând și de slăbiciunile lui Bordeianu. Nici Arlauskis nu se simte prea bine, iese pe sub centrări de parcă s-a apucat ieri de fotbal, și doar șansa face ca în minutul 31 Astana să nu deschidă scorul. Rotariu, vârful român, luftează incredibil dintr-o poziție foarte bună, în urma unui corner bătut de pe stânga. Kazahii nu joacă rău, au ritm spre deosebire de campioana României, dar multinaționala antrenată de Grygorchuk nu are fotbaliști de primă mână.
O singură greșeală, suficientă
Dan Petrescu țipă, e aproape certitudine, și de la pauză se iese altfel. Traseele se schimbă, se joacă direct pe vârf, pe Omrani. Gazdele sunt luate prin surprindere de avântul pe care credeau că românii l-au pierdut după primul sfert de oră. Astana își arată din nou limitele atunci când e nevoită să construiască, mingea e plimbată în zona neutră de la centrul terenului și pierdută când vine vorba despre pasa finală. Una pe care e aproape să o dea Arlauskis, cel a cărui degajare excelentă îl lasă pe Omrani singur cu trei fundași. Francezul driblează superb, însă e prins din urmă și balonul îi este luat de pe un șut care ar fi putut aduce golul.
Sigurjonsson se specializează în irosirea baloanelor pe banda noastră stângă, dreapta atacului lor, dar decarul se revanșează decisiv în minutul 68. Execută un corner pe jos, mingea trece printre fundații CFR-ului, lovindu-se de Culio și Vinicius, iar Postnikov împinge balonul în poarta goală. Culmea, totul după o perioadă bună a românilor. Kazahii prind curaj după gol, Rotariu face o fază excelentă, dar Arlauskis scapă din cauza plasamentului slab al atacanților lui Astana. Zbuciumul românilor rămâne doar atât, un zbucium. În gol, în ciuda intrării lui Rondon, în ciuda încercărilor lui Mailat. Ne putem mâinile în cap pentru utlima dată atunci când puștiul revenit după împrumutul de la Mediaș pasează superb la Omrani, însă francezul pune prost latul și trimite pe lângă poarta lăsată goală de portarul Astanei. Apoi ne rugăm să se termine, după o serie de ocazii rare ale gazdelor, cu Rotariu în prim plan.
Astana câștigă o partidă în care cu greu s-a putut face diferența între combatante. Kazahii au speculat mai bine greșeala și, într-un astfel de moment, au înscris un gol important. Nu e nimic pierdut pentru campioana României, chiar dacă realitatea dură ne arată că, după ce ne-a eliminat Dudelange, acum suntem aproape să fim victima Kazahstanului în turul 1 preliminar al Ligii. Să sperăm în mai bine la Cluj!
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER