Chiar după ce a câștigat medalia de aur la proba de 200 m liber din finala Campionatelor Mondiale de Natație din Singapore, David Popovici mărturisea că a fost la un pas de a abandona competiția pe care urma să o câștige.
Psihologul sportiv Irina Bodnariu a analizat în detaliu declarațiile înotătorului român și a explicat cauzele și mecanismele acestei probleme de natură mentală.
Psihologul sportiv Irina Bodnariu a explicat ce înseamnă anxietatea de succes și modul în care aceasta se manifestă. Totodată, specialista este de părere că inițiativa lui David Popovici de a vorbi deschis despre trăirile sale reprezintă un reper important pentru toți cei ce practică sportul de performanță.
„Când un campion mondial recunoaște că a vrut să abandoneze, nu pentru că se temea că va pierde, ci pentru că îi era teamă că va reuși, avem de-a face cu o lecție rară de luciditate psihologică.
Confesiunea lui David Popovici după aurul de la Singapore este, poate, una dintre cele mai importante declarații făcute public de un sportiv român în ultimii ani. Nu pentru că e vulnerabilă, ci pentru că e adevărată, profundă și relevantă pentru toți cei care trăiesc în arena performanței.
În psihologia sportivă, această formă de blocaj se numește anxietate de succes sau autosabotaj la vârf. Apare atunci când sportivul nu se teme de înfrângere, ci de responsabilitatea care vine odată cu victoriile. De schimbarea identității. De presiunea din jur. De frica de a nu putea repeta performanța”, a spus Irina Bodnariu, conform GSP.
Mărturisirea cutremurătoare a lui David Popovici venea între cele două probe de aur (200 m și 100 m liber). Atunci, sportivul român era profund derutat de trăirea care îl apăsa. Nu era vorba despre o simplă emoție de moment, ci despre o frică greu de explicat în cuvinte.
Cu trei zile înaintea să înceapă concursul, am pățit ceva ce nu am mai pățit niciodată, anume să îmi fie frică. Îmi doream să mă întorc acasă. Am început să mă uit inclusiv după bilete de întoarcere. L-am rugat pe tatăl meu să se ocupe, să îi anunțe pe toți că nu voi mai concura.
Simțeam că nu pot să continui. Nu dintr-o frică de a pierde sau de a nu merge în timpii pe care îi așteaptă lumea, ci dintr-o frică de a-mi atinge potențialul.
În momentul în care am văzut că pot să ating cumva acel potențial și să-l văd atât de aproape, m-a cuprins o frică incredibilă, transmitea David Popovici.