Una dintre naționalele prezente la CM 2026, care începe joi, 11 iunie, are în lot 3 portari care au adunat 540 de minute în sezonul recent încheiat, adică doar 6 meciuri.
Născut la Edinburgh, scoțianul Craig Gordon (43 de ani) este cel mai bătrân fotbalist de la CM. El a a revenit recent după o accidentare gravă la gât.
Povestea uluitoare a lui Craig Gordon, cel mai în vârstă jucător de la CM, este subiect de film la modul concret. BBC Scotland a realizat un documentar despre viața și perioada portarului.
Legitimat la Hearts of Middlothian încă din vara lui 2020, el a jucat în actuala stagiune competițională doar 6 meciuri, câte 3 în campionat și pentru națională.
A început fotbalul în 1997, dar a ratat, din cauza accidentărilor, aproximativ 1.975 de zile de fotbal, care „se traduc” prin 200 de meciuri.
În 2012, a suferit de tendinită patelară, o afecțiune a tendonului care leagă rotula de tibie. Cariera i-a fost pusă în pericol, 2 ani a stat departe de gazon.
A consultat experți în Suedia și Spania, a fost supus la trei operații și a mers la un psiholog, deoarece nici măcar clubul său de la acea vreme, Sunderland, nu credea în el.
Oficialii grupării erau ferm convinși că durerea care îl punea în dificultate când încerca să urce scările sau să meargă pe stradă era doar în mintea lui.
Gordon a debutat în naționala Scoției acum mai bine de 22 de ani. Actualii lui colegi Ben Gannon-Doak, Findlay Curtis și Tyler Fletcher nu se născuseră, iar Aaron Hickey avea un an.
A început sezonul „gata accidentat”, la gât, problemă de care s-a lovit și spre finalul stagiunii. Cele mai mari probleme le-a avut de la jumătatea lunii februarie.
Usamah Jannoun, medic specializat în leziuni ale coloanei vertebrale, l -a avertizat cu privire la riscurile tratamentului.
„Ai citit deja prospectul. Ai putea deveni paralizat, chiar să mori…”, i-a transmis cadrul medical.
Iar portarul a avut de ales, după cum chiar el recunoaște, între carieră și ceva ce îl va afecta pentru tot restul vieții, nu doar în fotbal.
„Trebuia să mă asigur că ai mei copii cresc cu un tată care se poate juca cu ei și face lucrurile pe care ei le doresc.
Le-am ascuns asta. Am plus mult de-a lungul timpului din cauza problemelor medicale pe care le-am avuit. Nu am vrut ca lumea să știe prin ce trec.
Dacă nu ar fi existat Cupa Mondială, probabil că m-aș fi retras până acum. Cred că aș fi renunțat la finalul sezonului trecut”, a spus portarul.
Are 84 de meciuri jucate pentru naționala Scoției. În toamnă, selețcionerul a apelat la în cele mai importane meciuri ale naționalei.
Scoția nu mai fusese prezentă al un Campionat Mondial de 28 de ani. În 1998 termina Grupa A pe ultimul loc, cu un punct, după Brazilia, Norvegia și Maroc.
Acum, o are adversară, din nou, pe Brazilia, la fel cum s-a întâmplat și în 1990, de altfel, la precedenta prezență la un Campionat Mondial.
Dar, ca să ajungă la competiția care începe joi, mai avea de depășit două obstacole, în deplasare cu Grecia și acasă cu Danemarca.
Eșecul de la Pireu a pus Scoția în fața unei singure variante de calificare: victoria. Egalul o ducea la baraj.
Gazdele au deschis scorul în minutul 3, prin Scott McTominay, dar Rasmus Højlund a egalat după o oră de joc.
Lawrence Shankland a pus 2-1 pe tabelă, dar Patrick Dorgu a înscris pentru Danemarca.
Minutele se scurgeau, iar spectatorii se pregăteau de prelungiri, dar nu a fost să fie. Kieran Tierney a înscris în minutul 90+3, iar Kenny McLean a stabilit scorul final în minutul 90+8.
„Cazul lui Craig este diferit. A ratat ultimul turneu. A dovedit o rezistență extraordinară pentru a fi în lot și merită asta. Este întotdeauna dificil când ai portari care nu joacă regulat.
Dar atâta timp cât muncesc din greu la antrenamente, simți că sunt pregătiți să joace. S-ar putea rezolva problema dând cu banul”, a spus, în glumă, selecționerul Steve Clarke.