Acasa » Blog » Ce e clar după Spania: urcușul lui Stanciu, declinul lui Chiricheș, tactica lui Iordănescu. Și, bineînțeles, eterna vecinătate a neamurilor proaste

Ce e clar după Spania: urcușul lui Stanciu, declinul lui Chiricheș, tactica lui Iordănescu. Și, bineînțeles, eterna vecinătate a neamurilor proaste

Uite că Iordănescu, pupătorul de icoane și prietenul hulitului general Oprea, a ajuns la al 14-lea meci fără înfrângere. Nu-mi dau seama prea bine ce vrem, de fapt, de la antrenorul naționalei: să fie tânăr și cool?, să fie înalt?, să fie genial?, să fie un maestru al verbului? Pentru că Iordănescu nu corespunde portretului-robot, dar continuă să pregătească bine meciurile, să găsească soluțiile cele mai bune, să ne păstreze iluzia că mai contăm în fotbal. Iar duminică, împotriva Spaniei, am contat. Am uitat prea repede de 0-5 cu Serbia și locul 5 în preliminarii cu Lucescu junior și jocul îmbâcsit cu Pițurcă.
28 mart. 2016, 10:33, Blog
Ce e clar după Spania: urcușul lui Stanciu, declinul lui Chiricheș, tactica lui Iordănescu. Și, bineînțeles, eterna vecinătate a neamurilor proaste

Uite că Iordănescu, pupătorul de icoane și prietenul hulitului general Oprea, a ajuns la al 14-lea meci fără înfrângere. Nu-mi dau seama prea bine ce vrem, de fapt, de la antrenorul naționalei: să fie tânăr și cool?, să fie înalt?, să fie genial?, să fie un maestru al verbului? Pentru că Iordănescu nu corespunde portretului-robot, dar continuă să pregătească bine meciurile, să găsească soluțiile cele mai bune, să ne păstreze iluzia că mai contăm în fotbal. Iar duminică, împotriva Spaniei, am contat. Am uitat prea repede de 0-5 cu Serbia și locul 5 în preliminarii cu Lucescu junior și jocul îmbâcsit cu Pițurcă.

Fără dubiu, marele câștig al acestui amical în care Spania a jucat, poate, la 50% din capacitate este Nicolae Stanciu. Jucătorul este în pragul unui iminent boom valoric. Sigur, nu are clasa lui Hagi, dar România n-a mai avut de mult timp un coordonator decent. E clar că interimatul lui Sânmărtean la pupitrul de dirijor s-a încheiat după doar două jocuri ale lui Stanciu la națională. Cu Spania, noului decar i s-au deschis unghiurile și orizonturile. Pasele, șuturile și chiar încercările de dribling trebuie urmate acum, obligatoriu, de marea încercare a unui transfer afară. Abia atunci va ști – și vom ști – dacă avem iar un lider la națională.

Pe cât de tare urcă Stanciu, pe atât de repede coboară Chiricheș. Fotbalistul care în urmă cu câțiva ani amintea de Gică Popescu în anii săi de început e acum un vlăjgan stângaci și încurcă-lume, permanent pericol pentru propria echipă. Duminică, pe Arena Cluj, Chiricheș a continuat să facă marcaj prost, să paseze la adversar, să fie prins la mijloc de adversari. Exact ce făcuse și cu Lituania doar câteva zile mai devreme. Coechipierii l-au salvat și acum, împingând înainte recordul lor și-al generalului, dar la Euro va fi altceva. Norocul nu poate ține la nesfărșit, iar Chiricheș trebuie să se gândească serios că în Franța adversarii nu vor mai fi cu frâna de mână trasă. Sau, poate, Moți…

În sfârșit, publicul. Sau, mai bine zis, neamurile proaste care ne urmăresc pretutindeni. La Cluj, câțiva flăcăi din tribune și-au simțit gloria în timpul momentului de reculegere în memoria lui Cruyff. Să strigi „Cristi!” când toată lumea tace cu gândul la legenda dispărută, asta glumă!