Articole scrise de Mihai MIRONICĂ

Dinamo a făcut cel mai bun meci al său din ultimii mulţi ani. Dinamo a mai învins-o pe Steaua, a mai câştigat cu Pandurii sau vreo altă forţă din Noua Ordine, dar felul în care câinii au triumfat pe terenul campioanei Astra, autoritar, ofensiv, cu clasă, superiori la toate capitolele, a fost realmente surprinzător. Chiar şi pentru antrenorul său, Ioan Andone, cu toate că, înainte de meci, şi acesta a arătat neaşteptat de ofensiv în discurs. În acest Dinamo strălucitor de la Giurgiu am văzut sclipiri din acel Dinamo campion acum 10 ani. Un deceniu, niciodată în istorie nu s-a întâmplat să treacă atât de mult fără ca Dinamo să fie campioană...

A fost primul star român al sportului mondial. Şi poate unicul... Am avut mulţi sportvi extraordinari. Dar niciun adevărat star mondial precum Ilie Năstase. Pentru că el a fost certificat concret ca fiind cel mai bun din lume. Într-un sport atât de exclusivist, în care era şi mai greu de pătruns în anii '60-'70 decât acum pentru un român care venea din negura de după cortina de fier. Dar nu numai de aceea... Năstase avea toate "accesoriil

Răzvan Burleanu plecat în vestul Europei să aducă un antrenor pentru naţională îmi aduce aminte de Mihai Stoica plecat în "Sudamerica", aşa cum spunea nemuritorul Giovani, să aducă un star la Steaua. Să sperăm că nu ne vom trezi pe banca naţionalei cu vreun mini-antrenor precum Elton. Apropo de "mini", mini-preşedintele propulsat la Casa Fotbalului, Burleanu, e hotărât, viitorul selecţioner trebuie să fie unul mai copt. Aşadar, un cruduţ ajuns la 29 de ani la conducerea FRF, cu experienţă exclusivă în mochete de mini-fotbal, e tranşant: la naţională e nevoie de experienţă, tată. Şi uite aşa cei mai mari antrenori din istoria fotbalului nostru n-ar fi avut nicio şansă cu Burleanu: Lucescu n-ar fi obţinut cea mai tare calificare din istoria fotbalului nostru, cea de la EURO '84, pentru că era aproape la fel de cruduţ precum Burleanu la instalarea la naţională. Iar Iordănescu nu ar fi cucerit Supercupa Europei şi nu ar fi dus St

Senzaţia de neîncredere în naţionala României pe care o simţi în jur este la fel de intensă ca şi senzaţia de roşu pe care o simţi în Bucureşti de la începutul acestei săptămâni. Dar această neîncredere poate fi un combustibil excelent pentru jucătorii României. În fotbal, „a da o palmă celor care nu au crezut în tine” este o idee auzită des în zona de interviuri de după partidă. Tare mi-ar plăcea să fiu „pălmuit” la acest EURO cu nişte evoluţii solide făcute de un Chipciu sau un Andone după neîncrederea pe care mi-am exprimat-o în cazul lor.

"În momentul de faţă, noi nu mai avem jucători buni în România. E dificil să faci spectacol în acest moment”. Aceasta este declaraţia selecţionerului Anghel Iordănescu oferită pentru UEFA în cadrul programului „Magazinul UEFA EURO 2016”, o serie ale cărei 12 episoade vor fi difuzate zilnic de sport.ro începând de duminică şi până la EURO.

Nu l-am văzut pe Dumitru Antonescu jucând. Auzeam poveşti despre el de la tatăl meu, care-l urmărise pe stadion în vremurile de glorie ale Farului, în anii ’60 - ’70, când Farul a terminat de două ori sezonul pe locul 4 în Divizia A, performanţe de vârf ale echipei constănţene în campionat. În cartierul meu era o cârciumă, „La doi fundaşi”, unul dintre cei doi fundaşi care dădeau numele locului fiind legendarul Antonescu, fotbalistul Farului care juca în marea naţională a României de la începutul anilor ’70, naţionala care fusese la Mondialul din Mexic şi ajungea în ’72 în sferturile Campionatului European. Cu limba dezlegată după ce venea de „La doi fundaşi”, tata îmi mai povestea despre acea echipă de top a Farului în care punct de reper era Fundaşul, acest Baresi al Constanţei cu 390 de meciuri în Divizia A pentru Farul, record al istoriei clubului.