Sportul de performanță înseamnă victorii, iar măreția se contabilizează în trofee și recorduri. Contează însă și cum câștigi. Desigur, și cum pierzi. La 32 de ani, Horia Tecău și-a construit cărămidă cu cărămidă un nume în tenisul mondial de dublu: prezența sa în top este una constantă și, deși deocamdată nu a reușit să lege titlurile majore, victoriile sale în circuit au o mare greutate. Lăsând în urmă cariera de simplu încă din 2009, pentru a se perfecționa cu adevărat într-o disciplină aflată în plan secund – ca popularitate și recompense financiare, Horia Tecău a învățat să câștige marile titluri fără ocolișuri, învingându-i pe cei mai buni și pe cei care au cea mai bună cotă la momentul respectiv.
Jucătorul care în 2002 și 2003 câștiga titlul de la Wimbledon în proba de dublu a juniorilor (alături de Fllorin Mergea) a avut nevoie de cinci ani pentru a face un ultim pas major în ascensiunea sa valorică – una care, de altfel, continuă într-un circuit mereu în schimbare și în progres. Horia Tecău a învățat mai întâi din trei finale de Mare Șlem pierdute, consecutiv, la Wimbledon. În 2015, Tecău a spart gheața cu victoria de la Wimbledon alături de Jean Julien Rojer, la un an și jumătate distanță de la startul colaborării. Perechea româno-olandeză a învins în drumul spre trofeu trei perechi de pe lista capilor de serie în ultimele trei meciuri, iar între învinși s-au numărat Zimonjic, Jamie Murray, Bopanna și Lleyton Hewitt. Confirmarea cea mare venea la patru luni distanță.
2015 rămâne în CV-ul lui Horia și anul urcării pe prima poziție a clasamentului ATP din proba de dublu: Tecău și Rojer au preluat practic coroana mondială pe teren, învingându-i în luptă directă, pentru prima dată, pe legendarii Mike și Bob Bryan – un detaliu care a adăugat strălucire aurei lor, la fel ca și adjudecarea Trofeului Campionilor, la Londra.
După un singur titlu Masters 1000 luat în 2016 și un start ezitant de 2017, cu trei trofee de nivel redus ca importanță, Horia Tecău și Jean Julien Rojer au gestionat cu maturitate situația. „Experiența noastră și sentimentul nostru pe teren sunt foarte bune. În continuare încercăm să lucrăm fiecare la jocul lui, și noi ca echipă, să ne stabilim încă o dată identitatea, modul în care jucăm, agresivitatea, așa am jucat cel mai bine și am avut rezultatele cele mai bune. Pentru astea jucăm, pentru Grand Slam-uri, pentru Masters Series, aici vrem să dăm tenisul nostru cel mai bun, cât să câștigăm„, declara Horia Tecău într-un amplu interviue pentru Treizecizero, la început de an.
Și a venit un nou titlu de Mare Șlem. Al doilea al colaborării cu Rojer, al doilea la dublu masculin al carierei lui Horia Tecău și primul la New York. Din nou, a fost un triumf obținut fără ocolișuri: cu victorie la perechea campioană în 2016 la US Open – în sferturi (Murray / Soares) și victorie în semifinale la principalii favoriiți (Kontinenen / Peers). Finala: două seturi câștigate apăsat în fața ibericilor Marc Lopez și Feliciano Lopez, campioni la Roland Garros în 2016.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER