Semifinala Franța – România este una echilibrată. Prima zi a venit să confirme într-o măsură calculele hârtiei, Simona Halep și Caroline Garcia, din postura de prime rachete, câștigând fiecare câte un punct și lăsând, practic, decizia, pentru duminică. Scenariul este similar și în semifinala cealaltă: Australia și Belarus vor relua duelul tot de la 1-1, tot după victorii ale numerelor unu, Aryna Sabalenka și Ashleigh Barty.
Scorul este egal – deloc neașteptat, în condițiile în care fiecare căpitan își face, la acest nivel al competiției, la un pas de finală, calculele pornind chiar de la un punct virtual sigur venit de la numărul unu. Pe teren însă, meciurile nu au fost la fel de echilibrate. Ceea ce ne-a bucurat în meciul Simonei Halep, a lăsat o tușă apăsată de regret după evoluția Mihaelei Buzărnescu.
Ziua întâi ne dă, totuși, speranțe pentru a doua: echipa lui Florin Segărceanu este aproape de cea mai bună performanță din istoria naționalei feminine. Duminică, începând cu ora 14:00, se va contura răspunsul la întrebarea – Vor veni următoarele două puncte necesare calificării în finală?.
Iată concluziile zilei de sâmbătă, după Franța – România 1-1:
1. Suntem peste tot acasă! Rouen se simte ca pământ românesc
Pentru cei care s-au gândit că România ajunge într-un vulcan la Rouen a venit un răspuns superb, sâmbătă. Kindarena, cu cele peste 5000 de locuri ale sale, a fost sub ocupație galbenă.
Kristina Mladenovic, o jucătoare care, la o simplă ieșire pe unul dintre terenurile din complexul de la Roland Garros, la o acțiune de promovare, electrizează instantaneu o tribună întreagă, reușind să transforme publicul într-o sursă incredibilă de energie, nu a reușit, în ciuda unui start de meci intens cu Simona Halep, să stabilească vreun moment o astfel de conexiune, sâmbătă, în fieful de la Rouen. Mladenovic este, în mod cert, jucătoarea Franței care se apropie cel mai mult de relația pe care o stabilește, de exemplu, Tsonga cu galeria albastră. Jocul ei a fost mai bun, sâmbătă, decât în cele mai multe meciuri ale ultimelor luni. Dar…
Distinct, s-a auzit însă Ro-mâ-ni-a!, Ro-mâ-ni-a!
Simona și Miki și-au auzit numele tare, clar. Fiecare încurajare adresată lui Mladenovic și Garcia a primit răspuns instantaneu. Acest lucru a fost remarcat atât de partea franceză, cât și de membrii familiei tenisului românesc.
Jucătoarele lui Florin Segărceanu nu doar că nu pot acuza, vreun moment, că au găsit o atmosferă ostilă la Rouen, din contră: cea care s-a trezit apostrofată de tribună a fost Garcia, pentru lansările false de la serviciu, cu mingea lăsată să cadă și reînceperea rutinei de lansare. Fondul sonor a fost asigurat de „galbeni”, adică de fanii români.
2. Simona Halep, tranziție lină spre zgură, cu epoletul de căpitan pe umăr
Simona Halep marchează cu o bilă albă revenirea pe zgură, la aproape un an de la succesul de la Roland Garros. A doua jucătoare a lumii a avut câteva ezitări în start – nereușind să își valorifice toate oportunitățile, a îmbrăcat o dată în plus armura de luptătoare, a reușit să își impună principalul atu – returul, oferindu-și șanse pe fiecare tură de lansare a Kristinei Mladenovic, apoi a devenit o forță autoritară pe teren.
Altă dată închistată de opțiunile variate ale franțuzoaicei de 1,84 m, Halep a scuturat cu destulă fermitate amintirea nefericită a celor trei înfrângeri în fața lui Kiki. Sesizând la timp în partea mediană a primului set dificultățile de pe partea dreapta, Simona a luat frâiele partidei în mână construind cu reverul, oferindu-și în același timp intervalul necesar pentru a calibra și dreapta. Pe alocuri depășită în viteză înapoia liniei de fund a terenului, pe o suprafață mai afânată și mai greu de atacat în patinajul caracteristic zgurii, Simona a pus o distanță evidentă între ea și Mladenovic de la 3-3 în primul set, după ce a anulat 5 mingi de game ale iubitei lui Dominic Thiem. O distanță de 9 la 1, scorul ultimelor zece game-uri.
Simona a jucat bine, iar o dată intrată în turație nu a avut sincope – ceea ce nu se poate spune cu aceeași hotărâre despre Garcia. Halep rămâne principalul argument pentru construcția lui Florin Segărceanu. Un al doilea punct adus de ea, duminică, de la ora 14:00, ne-ar apropia la o victorie de calificarea în finală, iar pe echipa Franței ar pune-o în situația de a juca, acasă, dar contra tribunei, fără drept la greșeală.
3. Mihaela Buzărnescu, îndoită de presiune, o dată în plus
Conform pozițiilor din clasamentul mondial, acolo unde le despart doar nouă locuri, Caroline Garcia și Mihaela Buzărnescu ar fi trebuit să fie două rivale de nivel sensibil egal. Din păcate, evoluția Mihaelei a fost greoaie și a denotat fragilitate.
Nu este vorba doar despre faptul că punctul nu a venit la finalul meciului. Primul break cedat a venit de la minge de game, pe o serie de erori clare, declanșate de un moment de dubiu. Momentul bun din setul doi a fost apoi curmat brutal de un retur lung al sportivei din Franța. Reușitele lui Caroline, mingile lungi, au punctat nu doar pe tabelă, dar au și făcut-o pe Miki să se îndoiască de forțele sale.
Virginia Ruzici a vorbit despre lipsă de experiență la acest nivel – un lucru deloc de neglijat în condițiile în care Buzărnescu a revenit după șase ani în echipă, la meciul cu Cehia. În racheta a doua, la acest nivel al competiției, este nevoie de o jucătoare care să se autodepășească, să reușească o cea mai bună prestație a carierei sau măcar a ultimelor luni – așa cum, de exemplu, poate susține Sam Stosur, după evoluția cu Aryna Sabalenka, chiar dacă veterana a cedat la limită în decisiv. Mihaela Buzărnescu a fost departe de o astfel de prestație contra lui Garcia, la fel ca și în cele două meciuri contra Cehiei. Mai aproape de autodepășire a fost Mladenovic, contra Simonei Halep.
Lipsa unei consistențe în circuit nu ajută cazul Mihaelei Buzărnescu, fiind principala sursă a neîncrederii evidente din evoluția sa. În acest moment, Buzărnescu nu arată ca o veritabilă a doua rachetă a unei echipe cu pretenții la trofeu, iar încruntarea surprinsă pe chipul Simonei Halep, ajunsă în loja echipei noastre în setul doi al meciului secund, este justificată.
Calculele pentru ziua a doua sunt complicate și de un alt aspect: în acest moment, dublul pare a fi o foarte probabilă cheie a partidei. Una dintre echipe va juca meciul patru cu sabia deasupra capului. O schimbare făcută de Florin Segărceanu ar putea încărca și suprasolicita una dintre actualele titulare de la dublu – desemnate a fi Begu și Niculescu, duo-ul victoriei contra Cehiei. Ar fi un risc să spargi acest dublu, gândindu-te la posibilitatea introducerii Ralucăi Olaru? Evident, în condițiile în care, acum, Begu și Niculescu au atuul unei echipe destul de rodate. Este un risc să încarci programul uneia dintre protagonistele de la dublu cu un meci de simplu chiar înaintea meciului decisiv (n.r. – meciul cinci se va juca doar în cazul în care scorul la finalul duelurilor de la simplu este 2-2)? Experiența Siniakovei, în tabăra Cehiei, în duelul direct cu România, arată că da.
Julien Benneteau are și el mutări de gândit pe tabla de șah. Mladenovic și Garcia sunt programate să joace toate meciurile, conform listei predate înainte de tragerea la sorți, ceea ce lasă loc preocupării legate de epuizare.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER