„I-am zis > și atunci ea m-a avertizat >. Eu mă așteptam să fie mult mai frig. Dar am venit cu căldura din Valencia„, a glumit Alexandra Dulgheru, la începutul întânirii cu ProSport. A ajuns în ajunul Crăciunului acasă, în România, pentru Sărbători, de pe terenurile de antrenament din Valencia. De la „condiții extraordinare, cu 20 de grade Celsius la prânz” , ea a ajuns tot la căldură și un decor puțin caracteristic Crăciunului românesc. Nici nu se gândea ce ger va fi în România între Crăciun și Revelion.
Alexandra Dulgheru (25 ani) radiază de energie, povestește cu mult drag și umor întâmplări din circuit, mai ales din perioadele în care accidentările îi dau pace – nu foarte multe în ultimii patru ani. La capătul unui sezon greu, cu alte porții zdravene de accidentări, dar care marchează revenirea ei în Top 100, până pe locul 82, Alexandra dă verdictul: „nu a ieșit deloc rău„, după tot ce s-a întâmplat.
Alexandra are un talent actoricesc. Râde, glumește și îți transmite o stare pozitivă. Are destule povestioare pentru a răspunde parcă la fiecare întrebare cu o întâmplare prin care dezvăluie cum a ajuns să aibă în carnețelul de schițe portretul unei fete cu Turneul Eiffel în cap, cum l-a bătut pe prietenul lui Monfils la FIFA și cum se destinde atmosfera la antrenamente în cvartetul de patru fete din echipa antrenorilor Gonzalo Lopez și Martin Vilar.
Este acea parte a vieții în circuit care chiar te cucerește, povestită de Alexandra, care trece cu ușurință de la o întâmplare la alta, cu aceeași lejeritate cu care se joacă și cu aparatul de fotografiat, cu multă imaginație, pentru că este pasionată de pictură, de desen, de schițe și i-ar plăcea ca la turnee să aibă cu ea un aparat de fotografiat sofisticat, cu care să pozeze câte un asfințit sau un răsărit.
Zbor comprimat cu carnețelul de schițe în mână
„În anul în care am stat pe bară, părinții mei s-au agitat foarte mult ca eu să am preocupări (râde). Să am un hobby„. Când are timp, pictează, iar când are doar câteva ore de așteptare, într-un avion sau într-o cameră de hotel, face schițe. „Sunt genul care face schițe uitându-mă la ceva. Fac și din imaginație, dar dacă vreau să îmi iasă ceva cu adevărat special, cu multe, multe detalii, trebuie să mă uit la ceva. Am un carnețel de schițe în care am mai ales animale. Când sunt în avion, am o cursă lungă, mă uit în tipicele reviste din spatele scaunelor. Și, să zicem, că văd un reportaj cu un safari din Africa sau cu o fotografie cu un leu în prim-plan și niște gazele în spate. Îmi scot carnețelul de schițe și mă apuc de lucru. Alteori este un pinguin, alteori un cățel”, spune Alexandra ca și cum ar povesti un film.
Alexandra a fotografiat pentru ProSport câteva dintre schițele din carnețelul ei: sunt semnate, datate și merg înapoi în timp până în 2008
Favorita sa, dar mai ales a celor din jur, este inspirată dintr-o reclamă și are legătură și cu Franța, țara în care a obținut primul rezultat important într-un turneu de Mare Șlem, la simplu: turul trei, în 2010. „Este o fotografie, o reclamă super-cunoscută, pe care o găsești în toate revistele din avioane – o tipă din Franța care face, cred, reclamă la duty-free, cu un Tour Eiffel. Cred că multă lume cunoaște acea imagine. Mi-a luat două ore să o desenez, cât a durat zborul, mulți mi-au spus >„.
O schiță memorabilă din colecția Alexandrei
Farsa de la aeroport: „Era alb băiatul”
Alexandra se antrenează cu „grupul spaniol” Gonzalo Lopez și Martin Vilar în Valencia alături de alte trei fete. „Gonzalo Lopez a fost și este antrenorul lui Anabel Medina Garrigues, au lucrat împreună de când era ea mică și au o legătură foarte strânsă. În echipă mai sunt Estrella Cabeza Candela și o italiancă, Gaia Sanesi – doi antrenori și patru fete. Este un team foarte plăcut. Tot timpul ne schimbăm între noi. Tot timpul este un antrenor cu noi pe circuit. Ei, spaniolii, sunt foarte deschiși, plini de viață. Îmi place stilul lor. Sunt joviali, au ceva aparte. Sunt multe momente haioase”, dezvăluie Alexandra.
Când vrea să fluiere, Alexandra fluieră și uită de toate problemele
Întâmplări haioase în 2014? „Sunt atât de multe! Mai ales Martin Villar este pus pe poante. Câteodată mai facem niște videoclipuri haioase. Înainte de finala de la Marsilia, îmi spunea >. Eu >. Și mă prefăceam că sunt un taur în cușcă. Mi-a numărat >, până mi-a dat startul” și Alexandra a sprintat până în prelata terenului de antrenament, într-o poveste care seamănă mult cu glumele pe care le găsești pe terenurile secundare de la Arenele BNR atunci când la fileu au ajuns jucători precum Garcia Lopez, Zeballos sau Fognini alături de echipa sa, Jose Perlas și Marc Boada.
CITEȘTE DUMINICĂ‚, 4 IANUARIE, PE WWW:PROSPORT.RO, CE MARE TENISMEN A SFĂ‚TUIT-O PE ALEXANDRA ÎN LUAREA UNEI DECIZII ESENȚIALE PENTRU CARIERA EI
Tocmai pentru că o parte importantă din viața în circuit înseamnă camere de hotel și zboruri cu avionul, una dintre farsele anului s-a desfășurat chiar pe un aeroport. „I-am spus antrenorului că una dintre fete nu mai vine cu noi: că italianca, Gaia Sanesi, a rămas fără baterie și nu îl poate contacta, dar trebuie să plece de urgență, nu mai poate sta la turneu, pentru că s-a întâmplat ceva acasă. Noi, fetele, eram înțelese. Eu i-am povestit totul, cu o față foarte serioasă, am insistat că >. El o suna și telefonul ei era într-adevăr închis. S-a speriat. Am jucat cartea asta până în ultima clipă – am mers, am făcut check-in-ul. Gaia a venit în urma noastră, mai târziu, și-a făcut separat check-in-ul. Eu l-am luat pe antrenor, l-am dus la îmbarcare, altfel nu mă credea. Era alb băiatul. Și la îmbarcare, în ultimul, ultimul moment a venit și Gaia. A fost o farsă pentru antrenor„, povestește cu patos Alexandra, retrăind fiecare etapă a glumei.
Farsele din circuit te pot lăsa fără glas, cu gura căscată… sau așa
„Altă dată, fetele s-au coalizat. Mi-au luat telefonul și mi l-au ținut o zi întreagă. Eu m-am agitat, am sunat acasă să spun că mi-am pierdut telefonul, să anulez numărul, pornisem deja prin magazine să îmi caut telefon. Astea sunt micile nostre aventuri„, povestește Alexandra, care trage și o concluzie. „Nu este ușor să lucrezi în echipă într-un sport individual. Avem noroc că suntem un grup de fete care ne suportăm (râde cu poftă Alexandra). Dar mai mult decât atât, suntem prietene„, explică ea.
Playstation-ul și cărțile, prietenii Alexandrei. „Altfel, cred că am lua-o razna”
„În circuit este un ritm de viață destul de greu, dar cu care m-am obișnuit. Avem nevoie să facem alte lucruri, care să ne distragă câte puțin atenția, să rezistăm. Altfel, cred că am lua-o razna. Puțin (nuanțează și râde)”, recunoaște „Piti”, cum o alintă Monica Niculescu. „Mie îmi place să citesc, mă uit la filme. Am IPad-ul plin de filme downloadate. Citesc acum „Apocalipsa”, de Stephen King – am citit mai greu cărțilea astea două, le cam plimb de la începutul anului. Le-am pus deoparte, am citit altele Între timp: toate cărțile lui Dan Brown, începând cu Da Vinci Code, dar am citit și celelate opere ale lui„.
CITEȘTE DUMINICĂ‚, 4 IANUARIE, PE WWW.PROSPORT.RO, CE SPUNE ALEXANDRA DESPRE ȘARAPOVA ȘI HALEP, CARE SUNT OBIECTIVELE PENTRU 2015 ȘI CUM A BĂ‚GAT-O ÎN BUCLUC O INVITAȚIE AJUNSĂ‚ LA UN NECUNOSCUT
Alexandra Dulgheru cochetează și cu jocurile video. Ca și cu pictura, a exersat cel mai mult în perioada în care s-a refăcut după accidentări. „Mi-au plăcut jocurile de când eram mică. Am fost mai băiețoasă așa, un pic. M-am jucat puțin cu păpușile, dar apoi am trecut la jocurile video. Am avut Game Boy, era înainte de PlayStation, îl mai am și acum ca amintire. Cumpărai jocul și te jucai cu caseta pusă în spate. Când am avut timp, cât am stat în 2012, am jucat mai mult – mi-am spus dacă tot nu pot să joc tenis normal, atunci hai să jucăm tenis pe Play Station. Am jucat și fotbal, acum sunt un pic în temă – știu ce se joacă„.
Do it like a dude. Alexandra cu un look inedit care contrastează cu rochițele scurte și colorate în care fanii tenisului s-au obișnuit să o vadă pe terenul de tenis
În circuitul feminin, jocurile pe PlayStation nu sunt la fel de la modă precum în circuitul băieților, cei care ar putea lansa liniștiți un campionat. „Monfils, de exemplu, are cu el un PlayStation portabil tot timpul și mereu se joacă. Odată am intrat și eu în grupul lor, am jucat cu gașca lor. Am mers mai mult pe noroc atunci, pentru că nu mai jucam FIFA de ceva timp și l-am bătut în prima repriză pe unul dintre prietenii lui, care joacă foarte, foarte bine. I-am și spus – dacă jucăm a doua oară, nu te mai bat, clar!„, își aduce aminte cu plăcere Alexandra. „La băieți este mai ușor, noi suntem mai reci, mai distante. Ne este mai greu să ne dăm seama de bariera asta între tenis și viața personală. De multe ori noi suntem mai închise și luăm totul ca pe o competiție și pe teren, dar și afară. Băieții reușesc să facă diferența asta mai clar și le este mai ușor. Pe teren își fac treaba, sunt profesioniști, dar înafară, după ce au jucat, se duc împreună, mănâncă și se destind” admite bucureșteanca.
„Dacă îmi face cineva un calendar personalizat, nu mă supăr”. Și i-ar pune pe perete oricând pe Ian, Ryan și Johnny
Calendarele cu superstaruri sunt hituri în ultimii cinci ani. Cântăreți, actori și sportivi ajung deopotrivă pe filele de calendar, special pentru fani. Alexandra nu este foarte tentată de un calendar al unei echipe de fotbal sau de apariția unui coleg din sportul alb, dar nu rămâne fără răspuns: „poate cu actorul preferat (râde). Îmi place Johnny Depp, îmi place Ian Somerhalder – m-am uitat puțin la Vampire Diaries, care este pe partea romantică, dar m-am oprit pentru că a deviat puțin în soap-opera. Totuși, îmi place actorul. M-am uitat la True Blood, un serial pe care mi l-a recomandat cineva. M-a avertizat că este agresiv, dar mi-a plăcut Ryan Kwanten – blondul. Mi-ar plăcea un calendar care în luna ianuarie să îl aibă pe Ryan, în februarie pe Ian și tot așa. Dacă îmi face cineva un calendar personalizat, nu mă supăr„, încheie Alexandra.
This is it: Alexandra, cu un pic de roșu și verde, culorile sezonului. Fotografii: Cezara PARASCHIV
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER