Oscar de la Hoya iese la pensie pe ușa din dos

Se spune că atunci când tu sau alții au decis să-ți ridice o statuie, ar cam trebui să te lași de meseria pe care o practici la cel mai înalt nivel. Marțea trecută, la Los Angeles, în fața Staples Center, a fost inaugurat un bust în bronz al lui De La Hoya, cel mai bun produs pugilistic din istoria sportului cu mănuși din California.

Un gest care spune multe, dar și ceva ce a semănat un pic a blestem. În mod normal nu ar trebui să lupți contra celui mai periculos om din lume după ce ai fost declarat erou național. Sau tot pe acolo.

Final trist

Oscar De La Hoya a pus punct unei cariere memorabile într-un mod urât, în rezerva unui spital din Nevada, unde a fost internat pentru a-și trata rănile căpătate în timpul luptei, dar cele psihice vor rămâne întipărite de-a pururi în capul său. Și totuși, Manny Pacquaio, considerat unul dintre cei mai valoroși pugiliști ai momentului, îi făcuse chiar un serviciu.

Omul ieșise din categoria lui, grea-ușoară și urcase la cea a lui De La Hoya, ocazie pentru ultimul de a câștiga al "n"-lea titlu mondial. De altfel, după ce s-a remarcat la Barcelona, în 1992, la JO, a trecut la profesionism și, datorită sistemului pay-per-view, a câștigat aproape un miliard de dolari.

Trebuia să fie meciul de vis, Dream Match, dar totul s-a transformat într-un coșmar. Și asta, în condițiile în care Oscar cântărea cu cinci kg mai mult decât boxerul filipinez, avea avantajul alonjei, al gardei inverse și suportul publicului majoritar american. Ei bine, timp de opt reprize a fost umilit de adversar până când, sleit de puteri, a abandonat la începutul celei de a IX-a.

Nu a fost prima oară

De La Hoya mai pierduse și alte partide de-a lungul carierei sale, de nu mai puțin de cinci ori, de altfel, iar ultima dintre ele tot împotriva unui pugilist al momentului, Floyd Mayweather jr, în mai 2007. Dar, barem în acea ocazie Oscar se bătuse ca un leu și a lăsat impresia că a fost chiar ușor trădat de sistemul de arbitraj. Mai mult decât atât, a lăsat impresia că nu este terminat, iar aplauzele primite din partea tuturor l-au determinat să continue.

De data asta, ușor apatic și abulic, s-a îndreptat către antrenorul său din Los Angeles, miticul Freddy Roach, căruia i-a spus textual: "Freddy, ai avut dreptate. Chiar nu mai pot." Cuvinte auzite de toată lumea și pe care le-a repetat ulterior coach-ului său personal, Nacho Beristan. Acesta din urmă nu a avut altă soluție și a aruncat prosopul. Final trist pentru cel care a deținut centura la șase categorii de greutate diferite. Unicul din toate timpurile.

Imperiul de la Hoya

Trebuie spus că americanul și-a investit foarte bine banii și, din acest punct de vedere, îi poate privi pe mulți de sus. A scos un CD cu muzică rap în care interpretează melodii mexicane și a avut chiar o nominalizare la premiile Grammy. În afară de asta, a cumpărat o echipă de fotbal american (Houston), are o școală de box, este proprietar a trei reviste de sport. În plus, are o soție frumoasă și cinci băieți. Și totuși, emoția finală, sentimentul că nu mai ai ce demonstra… asta a ratat. Și știe că nu va mai reuși niciodată să revină. Probabil, singurul său regret este tocmai meciul in sine. Mulți l-au sfătuit să nu accepte provocarea…

 

articol de Octavian METONI