Alice, aripa de pe bitum

Desemnată cea mai bună extremă stânga a CE, Valentina Elisei (26 de ani) și-a început urcușul spre sălile ultramoderne într-un cadru elocvent pentru starea bazelor sportive din România de după 89.

Clubul Sportiv Școlar Focșani, prin anul 1992. E perioada în care Alice pătrundea în curtea instituției adusă de sora sa mai mare, Mihaela, și ea o promițătoare viitoare handbalistă pe-atunci. „Eu eram în tribună și domnul profesor m-a chemat și m-a băgat pur și simplu pe teren”. Remarcată imediat de profesorul Anghel Zmeu, cel care i-a explicat „evitarea” pașilor sau a dublului dribling, Elisei urma să se înhame la o muncă ce avea să-i aducă mai târziu celebritatea. A trecut însă peste hopuri inerente cadrului copilăriei, sub îndrumarea antrenoarei Doina Ene.

„Mă loveam, dar nu băgam de seamă“

S-a străduit să nu-și julească genunchii pe bitumul aspru din curtea liceului și să fenteze cât mai mult praful roșu inhalat de pe terenul de zgură care găzduia majoritatea antrenamentelor. „Cădeam de multe ori, mă loveam, mă juleam, dar parcă nici nu băgam de seamă”, rememorează Alice. Iar momentele în care intra pe parchetul Sălii Sporturilor din Focșani erau rare, dar motivante. Antrenată la juniori de Radu Georgescu, extrema cu o detentă care l-ar face invidios și pe Javier Sotomayor a evoluat în premieră la Pandora Focșani, pentru ca Remin Deva să o propulseze spre gruparea sârbă Milos. Aripa stângă a zburat apoi cu argintul mondialului din 2005 spre titlul de cea mai bună extremă stânga a turneului, pentru ca imediat să ajungă la Oltchim. „Nu mă așteptam să fiu aleasă și la Euro și le mulțumesc fetelor. Ambele titluri sunt importante pentru mine, dar îmi pare rău că acum n-am mai urcat pe podium”, încheie Alice.