REPORTAJ Nadia Comăneci, provocare pentru Ilie Năstase: „Treci pe bârnă!”. Ce răspuns savuros a venit din umbra tăcută a lui Ion Țiriac. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Sala de gimnastică „Nadia Comăneci” din Otopeni și-a deschis oficial porțile joi seara, când zeci de copii între 2 și 4 ani s-au entuziasmat printre aparatele instalate pe 18 iulie 2026, la darea în folosință a ultramodernului edificiu care a costat peste 8 milioane de euro.

Cei mici au făcut „trenulețul”, s-au dat peste cap, au simulat exerciții și s-au distrat de minune. Printre ei, legendarii Nadia Comăneci, Ilie Năstase și Ion Țiriac. Iar primii doi au fost savuroși!

Nadia Comăneci, provocare imensă pentru Ilie Năstase: „Treci pe bârnă!”

Peste 400 de copii se vor putea antrena în Sala de Gimnastică „Nadia Comăneci” din Otopeni sub îndrumarea Dianei Bulimar, coordonatoarea programului, fostă componentă a lotului național de gimnastică, campioană europeană și participantă la Jocurile Olimpice Londra 2012.

Dincolo de forfota specifică, părinții erau cuminți, prea puțin gălăgioși față de mamele și tații de la fotbalul juvenil unde înjurăturile și țipetele isterice fac legea.

Aici, multă atenție, preocupare, strigăte de bucurie, dar și plânsete. Se mai cade, se mai și lovesc, li se face dor de bunica ori sete, brusc. Unii copii, mai temători, se uitau după părinții aflați la etaj care îi „priveau” prin ecranele smartphone-urilor. Nu cu ele în buzunare, asta e moda!

În această atmosferă a intrat în sală Ion Țiriac. Pas apăsat, privire rece și multe întrebări pentru colaboratori. Probabil despre sală, condiții, aparate.

Angajații răspund, dar primul care obosește e chiar omul de afaceri. Se așază pe o bancă și scoate telefonul. Nu se enervează, e doar serios, grav, concentrat. Se ridică, se uită lung, apoi pleacă în timp ce ziariștii îi fac semn să vină la întrebări.

Pleacă agale spre bolidul său, la fel de discret cum a construit acest edificiu. Fără tam-tam, doar cu dragostea pentru sportul românesc. Nu sunt cuvinte mari, așa e. Care e profitul aici? Nimic, doar ca tricolorul să mai fluture la marile competiții. Dintr-un orgoliu personal. Probabil.

Ion Țiriac la inaugurarea sălii „Nadia Comăneci” din Otopeni. Foto: Fundația Țiriac

Legendara Nadia Comăneci se întreține cu părinții, apoi cu cei mici. „Eu sunt Nadia, știți că sala asta se numește Nadia?” Copiii se uită mirați la ea, apoi spre etajul cu părinții.

Nu prea înțeleg „cine e doamna”. Vor afla probabil acasă mai multe sau poate în drumul cu mașina prin traficul infernal din București. Ar fi timp destul.

Momentul important abia acum începe: Ilie Năstase pătrunde în încăpere, îmbrăcat în alb, cu mers alert și un telefon mobil la care se mai uită din când în când.

„Eu sunt Ilie Năstase, am 80 de ani. Voi aveți 2 sau 3 ani?”, se amuză marele sportiv. Cei mici se uită la el dar nu sunt prea impresionați. Ilie insistă: „Ce bine de voi, vă primesc ăștia la antrenamente, pe mine nu! Sunt bătrân rău”.

Ilie Năstase, savuros la eveniment. Foto: Fundația Țiriac

„Ai înnebunit, vrei să mor?!”, s-a speriat Ilie Năstase

Dialogul e privit de la distanță de Nadia Comâneci. Se apropie de Ilie Năstase, îl salută, apoi serios, fără spirit de glumă, cu chipul care nu trădează niciun zâmbet: „Treci pe bârnă! Să vedem cum te descurci!”.

Ilie nu gustă gluma: „Ai înnebunit, vrei să mor?!”. Abia atunci apare și zâmbetul marii campioane: „Hai!”. Nadia se îndepărtează, spre copii. Ilie Năstase merge la interviuri unde subiectele Reghecampf – FCSB și Suedia – România eclipsează gimnastica.

Apoi se pune lângă o saltea și vorbește la telefonul mobil. Nadia continuă jocul cu cei mici într-o atmosferă care te îndeamnă la visare și la întrebări de genul: „Vom mai fi în fruntea gimnasticii vreodată?”.

Hai să visăm! E gratis

Cert e că nu venise noaptea iar părinții din sala din Otopeni chiar visau. Cu ochii deschiși, de data asta fără telefoanele mobile în față.

Și noi alături de ei, cu imaginea Nadiei pe bârna de la Montreal 1976 și cu acești copii care s-au apucat de gimnastică la o vârstă la care Nadia nu știa ce reprezintă această disciplină sportivă. Abia la 6 ani s-a apucat, așa a mărturisit.

Nu putem ghici viitorul, cert e că bazele s-au pus la Otopeni și nu mai alergăm după întâmplare, precum în cazul Halep și Popovici.

Poate peste două sau trei decenii, când eroii pe care i-am privit azi cu mare dragoste, campionii anilor ’70 și ’80 din gimnastică și tenis, nu vor mai fi se vor inventa alții, poate mai buni, mai strălucitori.

Poate proveniți din „țâncii” de azi care s-au tăvălit fericiți prin sala din Otopeni.