Freinademetz : „Toți mă strigă Romaniacs”

Pilotul austriac Martin Freinademetz, ce a concurat la Raliul
Dakar cu licență din partea Federației Române de Motociclism, a
reușit să termine competiția, ocupând la final, locul 39, la clasa
moto. Astfel, organizatorul celui mai dificil raliu hard enduro din
lume, Red Bull Romaniacs, a terminat Dakarul și în configurația
America de Sud, după ce în 2007 se număra printre finaliștii ce
s-au bucurat de finalul de pe malul Lacului Roz din Senegal.
„În Africa, mai ales în Mauritania și Mali, dacă aveai o
problemă tehnică și nu erai un pilot care să aibă asistență rapidă
atunci raliul se termina pentru tine. Aici în Argentina și Chile
poți oricând să ieși la un drum, unde găsești un localnic care te
poate duce până în bivuac să iei ce piesă îți trebuie și astfel ai
șanse să mergi mai departe. Etapele de legatură sunt însă mult mai
lungi decât cele din Africa și după ce mergi 400 de km pe o probă
specială să rulezi după aceea 300 de km în regim de legătură este
frustrant și te obosește foarte mult”, a explicat el
diferența dintre Dakar-ul din Africa și cel din America de Sud.

Dependent de adrenalina dată de sporturile extreme, Martin
Freinademetz a devenit cunoscut în întreaga lume datorită
performanțelor din snowboardul mondial, însă din 2004 s-a
concentrat mai mult pe motociclism. Din acel an organizează în
România, mai precis la Sibiu, Red Bull Romaniacs, iar în acest an
s-a chinuit pentru a doua oară în dune alături de rideri pe care îi
supune celor mai dure trasee din Carpați.

Atacama, marele pericol

După 14 probe speciale, care au măsurat aproximativ 4500 de km
(în total raliul a avut 8937 km pentru clasa moto), trecând prin
zone precum Anzi, Atacama sau Patagonia, Martin vorbește despre
una din părțile greu de străbătut: „Deșertul Atacama este
foarte uscat și spre deosebire de dunele din Mali sau Mauritania,
aici este foarte mult fesh fesh. Mai precis, un nisip extrem de
fin aproape ca făina și este foarte greu să mergi sute de km pe așa
ceva. Plus în zilele petrecute în Atacama era mai bine pe proba
specială decât în bivuac. Au fost zile cu peste 40 de grade și pe
motocicletă mai bate vântul, însă în bivuac când ajungeam și
trebuia să lucrez la motocicletă era foarte greu de suportat pentru
că eram în cel mai arid deșert”.

Fără asistență tehnică, ajutat doar de
soție

Austriacul originar din Tirol, care locuiește acum la Sibiu a
dezvăluit cum a putut să termine competiția, deși nu a avut
asistență tehnică: ” Sigi, soția mea, m-a ajutat mult în
timpul acestui raliu. Nu am avut asistență tehnică luam piese de la
KTM, însă din cauza problemelor financiare nu am avut mecanic și
trebuia să ne ocupăm noi de tot. A fost dificil și să fiu singurul
austriac și să nu fie nici un rider român. În 2007 au fost Marcel
Butuza și Mani Gyenes și ar fi fost extraordinar dacă ar fi putut
să vină și în 2010″.
După ce și-a împlinit visul, Freinademetz se pregătește acum pentru
competiția din luna iunie. „Cel mai important eveniment din an
pentru mine este evident Red Bull Romaniacs. Chiar și aici în Dakar
aproape nimeni nu îmi spune Martin, toți mă strigă Romaniacs. Între
26 și 30 iunie mă voi reîntâlni cu câțiva din piloții care au
concurat în Dakar 2010, însă de această dată ne vom vedea la Sibiu
pentru că ei vor fi concurenți la Romaniacs”.

Declarații:
„Este uimitor ce se întâmplă aici. Oamenii sunt fani ai
sportului cu motor și indiferent dacă ești ultimul sau primul ești
aclamat și toți vor să facă fotografii cu tine și să te ajute dacă
ai pățit ceva pe proba specială. E uimitor nu am văzut așa ceva
nicăieri în lume”, Martin Freinademetz
„Eu mi-am văzut motocicleta abia când am ajuns în
Argentina. Până la Buenos Aires nu am mers pe o motocicletă atât de
mare și de grea. În Dakar 2007 mi-a fost mai ușor, pentru că acolo
am mers cu un KTM 525 transformat pentru rally-raid și acea
motocicletă cântărea cu rezervoarele pline aproximativ 150 de kg,
în timp ce KTM 690 Rally cântărește 200 de kg. Este extraordinară
pe suprafețe rapide”, Martin Freinademetz

Foto: Xventure