Alin Chirilă este campion european MMA. Are 33 de ani, mii de ore de antrenament, două centuri de campion câștigate și un vis pe care și-l va îndeplini în toamna acestui an: Gala Blood Fight League (BFL), ediția I, pe care o va organiza pe 25 septembrie, în Sala Sporturilor Constantin Jude din Timișoara.
Alin „Tancul” Chirilă provine dintr-o familie simplă din Galați. Una ca multe altele din România, în care părinții muncesc mult prea mult pentru a mai avea răbdarea de a-și înțelege copiii.
Pe 25 septembrie, la Sala Constantin Jude din Timișoara, Alin Chirilă va organiza prima ediției a Galei Blood Fight League.
Gala B.F.L este gândită în sistem piramidă, cu opt luptători și șapte meciuri în cușcă.
Se joacă în sistem totul sau nimic: un singur premiu, 10.000 de euro și un singur câștigător. Pentru copiii de până în 14 ani, accesul în sală va fi la jumătate de preț: 50 de lei.
„Am plecat de acasă gonit de tată. Aveam 17 ani, 70 de lei în buzunar și în primele zile am dormit pe bănci, în parcuri. Am plecat din Galați în Timișoara, un oraș în care aveam câteva rude lipsite de posibilități.
După câteva nopți dormite pe bănci, mi-am zis că trebuie să fac ceva. Așa că am luat-o pe străzi, căutând șantiere și întrebând dacă au nevoie de salahori, de muncitori. M-am angajat în construcții, unde aveam o baracă, pat și o pernă pe care să pun capul.
Cu mâncarea o duceam foarte prost, îmi era foame întruna, era o senzație pe care o simțeam în permanență. Îmi era o foame de nu mai știam ce e cu mine. Bani nu prea erau, pe vremea aia câștigam 30 de lei la ziua de muncă. Atunci a apărut în viața mea, Loredana (n.red. – iubita care avea să îi devină soție), care pe atunci era elevă de liceu.
Când mă uit în spate… prin câte am trecut amândoi”, își începe mărturisirea Alin “Tancul”.
De dragul Loredanei, cea care peste ani i-a dăruit doi copii, Alin Chirilă și-a dorit să-și depășească condiția și niciunul de-al său să nu mai doarmă sub cerul liber sau să se afle în nevoi.
Probabil de aceea, primul lucru mare cumpărat din banii câștigați din lupte a fost o garsonieră. Și, poate tot de aceea, afacerile în care Alin „Tancul” a intrat, peste ani, sunt în construcții și imobiliare, venind parcă să vindece trauma din adolescență.
„Până la 17 ani… în clasele mici de școală, îmi luam bătaie de la toată lumea. Și am zis: Bă, trebuie să învăț cumva să nu mă mai bată nimeni!
Când am ajuns prin clasa a 10-a am început să merg la sală. Mi-am zis că ies și eu cu gagica pe stradă și vin alți doi și mă bată și-mi batjocoresc și femeia. Iar sportul m-a salvat! Plecând de la 17 ani de acasă, multă școală n-am făcut. Am făcut ceva cursuri în Londra, mult mai târziu, dar școală pe mine nu m-a educat cum a făcut-o educația sportivă și sala. Acolo am învățat cu adevărat să respect oamenii. Am învățat disciplina, cum să vorbesc cu omul de lângă mine și cât contează respectul pe care îl ofer.
Ați văzut, la fiecare final de meci, sportivul se înclină în fața antrenorului sau a adversarului. Astfel, luptătorul mulțumește pentru lecție, oricare ar fi ea. Este forma de respect pe care ne-o purtăm. Chiar dacă ne luptăm cu adversarul în cușcă, a doua zi ne putem întâlni la o cafea și să povestim cum a fost antrenamentul”, explică luptătorul.
Vreme de câțiva ani, Alin Chirilă, campionul cu două centuri MMA, a continuat să muncească în construcții și în pază.
„Ca să spun drept, eu am fost norocos. Neavând nimic, dar nimic, nimic, am înțeles repede că totul are un preț și se câștigă prin transpirație, prin muncă și sudoare.
Așa că asta am făcut, am muncit într-un ritm ca-n armată, impus de mine. Când am trecut la profesioniști, alergam și plângeam și nu renunțam!”, spune sportivul care peste ani, antrenat de Brad Pickett, campionul UFC, avea să câștige gloria.
Vrem să atragem tineretul către sport. De ce să stea să se drogheze sau să fumeze la colțul blocului, când pot să vină într-o sală și să învețe un sport. Mai văd copii pe la 04.00 dimineața la colțul blocului cum stau degeaba. Pai, ce să cauți tu, acolo, la ora aia, când ar trebuie să dormi? La 15-16-17 ani ar trebui să te gândești să-ți pregătești viitorul. La 17 ani eu munceam. Dacă stai așa până la 18, stai și la 20, și la 25, și te obișnuiești să tot stai. Și ce aștepți?! Să-ți pice din cer? De aia zic, doar sportul ne va salva copiii! – Alin „Tancul” Chirilă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER