„Autostrăzile viitorului conectează oameni, idei și națiuni”. Adrian Socaciu și viziunea unei Românii despre esports

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

România are campioni mondiali în esports. Echipa națională a cucerit în 2024, la Riad, titlul mondial la Counter-Strike 2, iar în iulie, la Paris, Răzvan „RvPLegend” Puiu a devenit campion mondial la EA Sports FC.

ProSport a stat de vorbă cu Adrian Florian Socaciu, președintele Institutului Sportiv Român și inițiator și promotor al demersului legislativ pentru recunoașterea esports.

„Autostrăzile viitorului conectează oameni, idei și națiuni”. Adrian Socaciu și viziunea unei Românii despre esports

Am discutat despre susținerea performanței, participarea la competițiile internaționale și Esports Diplomacy, o direcție strategică pe care o propune pentru România.

ProSport: Avem campioni mondiali, dar încă „construim un sistem”. Ce lipsește, concret?

Adrian Socaciu: Pentru că performanța unor jucători și capacitatea unei țări de a susține constant performanța sunt două lucruri diferite. Un titlu arată că avem talent, muncă și organizații capabile să ajungă sus. Nu ne spune automat cât de clar este drumul pentru următorul jucător sau cât de stabile sunt condițiile în care lucrează un club.

În 2024, România a câștigat competiția de Counter-Strike 2 la Campionatul Mondial IESF de la Riad.

În 2026, Răzvan „RvPLegend” Puiu a câștigat FC Pro World Championship și premiul de 250.000 de dolari. Ana „ANa” Dumbravă a primit distincția HLTV pentru cea mai bună jucătoare de Counter-Strike în trei ani consecutivi, pentru sezoanele 2022, 2023 și 2024.

Aceste rezultate merită recunoscute în termenii competițiilor în care au fost obținute. Există circuite diferite, cu reguli și niveluri de reprezentare diferite. Dar mesajul este clar: românii pot câștiga pe scene internaționale importante. România nu își poate construi o strategie doar din felicitări pentru campioni. Trebuie să vedem ce condiții oferim pentru ca performanța să poată continua.

Când un campion câștigă și țara nu are un sistem în spate, cine a greșit?

Instituțiile trebuie să explice ce probleme pot rezolva și în ce termen. Organizațiile din industrie trebuie să participe cu experiența lor, iar noi, cei care promovăm schimbări, trebuie să spunem exact ce propunem și cum poate fi evaluat rezultatul. Mă includ în această responsabilitate.

Nu cred că ajută să descriem România ca pe un loc în care nu există nimic. Există oameni care au investit, au organizat competiții și au pregătit jucători. Întrebarea este cum îi ajută cadrul public să își continue munca și unde le complică inutil activitatea.

Nexus, PGL, DraculaN și Bucharest Gaming Week: pe ce se poate construi. Există deja în România organizațiile pe care se poate construi un sistem?

Da, și este esențial să le recunoaștem munca. Nexus Gaming este un exemplu de organizație care dezvoltă constant activitate competitivă. Digital Crusade organizează DraculaN, un circuit de turnee de Counter-Strike 2 care aduce la București echipe internaționale, iar PGL organizează în România turnee de top mondial la Counter-Strike 2.

Bucharest Gaming Week reunește gamingul, competițiile, creatorii de conținut și brandurile. Are un rol diferit de cel al unei echipe profesioniste, dar aduce comunitatea laolaltă și o ajută să crească.

Adrian Socaciu, un om care trăiește pentru Esports. Foto: Arhivă personală

„Recunoașterea prin lege trebuie să respecte ceea ce există deja și să rezolve probleme concrete”

Există și creatori de conținut precum iSilent, care are peste 1,6 milioane de abonați pe YouTube, a avut un show sold-out la Sala Palatului și și-a lansat propriile produse. Exemplul lui arată cum o comunitate construită în jurul gamingului poate susține și un proiect antreprenorial.

Sunt activități diferite, care se pot susține reciproc. Recunoașterea prin lege trebuie să respecte ceea ce există deja și să rezolve probleme concrete: claritate contractuală, protecția jucătorilor și responsabilități bine definite, cu respectarea drepturilor editorilor de jocuri.

Un sistem credibil se construiește împreună cu oamenii care au demonstrat deja că pot face lucrurile să funcționeze.

Cum ar trebui susținută participarea României la competițiile internaționale?

Printr-un traseu clar de la descoperirea talentului la pregătire și participare. Există competiții între cluburi, circuite organizate de editorii jocurilor și întreceri între reprezentative naționale. Fiecare are propriile reguli de calificare.

Pentru reprezentative, aș propune criterii transparente de selecție, calificări credibile și un calendar de pregătire. Contează forma sportivă și capacitatea jucătorilor de a funcționa ca echipă.

Pregătirea presupune antrenori, analiză și meciuri cu adversari puternici. Participarea cere și organizare: înscrieri, documente de călătorie, transport, cazare și condiții de antrenament. Jucătorii trebuie să se poată concentra pe meciuri.

În același timp, trebuie să fim responsabili față de tineri. Nu orice jucător va deveni profesionist, iar timpul petrecut în joc nu garantează progresul. Odihna, condiția fizică și, pentru minori, școala trebuie respectate.

Tricoul României trebuie să însemne atât mândrie pentru jucător, cât și responsabilitate pentru cei care îl susțin.

Propuneți o direcție numită Esports Diplomacy, adică diplomație prin esports. Ce ar însemna concret?

O prezint ca pe o direcție strategică pe care România ar putea să o dezvolte: folosirea întâlnirilor create de competiții pentru colaborări internaționale care continuă și după turneu.

Aș începe cu un proiect pilot între organizații din România și din alte țări: un stagiu comun de pregătire, meciuri de verificare și schimburi de experiență între antrenori. În jurul unei competiții am putea organiza și întâlniri de lucru despre protecția jucătorilor sau integritatea competițiilor.

Organizațiile de esports ar răspunde de partea sportivă. Ambasadele și institutele culturale ar putea fi invitate să faciliteze contactele și să sprijine promovarea României. Sunt propuneri de colaborare, care trebuie discutate și construite cu partenerii potriviți.

Iașiul a găzduit în 2023 Campionatul Mondial al IESF, deci avem experiența unui eveniment internațional de amploare. Ce propun este să construim în mod deliberat continuitatea unor asemenea relații.

Succesul s-ar măsura în colaborări care se repetă, în experiența câștigată de jucători și în proiecte comune duse la capăt.

„Statutul de lider se câștigă atunci când ceilalți găsesc valoare în ceea ce faci”

Poate deveni România un lider european în esports?

Da, dacă transformăm rezultatele individuale într-un sistem credibil. Avem jucători, organizații, competiții și comunități pe care putem construi. Trebuie să le asigurăm continuitatea.

Putem dezvolta soluții pentru protecția minorilor, integritatea competițiilor și soluționarea disputelor, împreună cu jucătorii, organizatorii și editorii de jocuri. Le testăm și demonstrăm că funcționează.

Participarea internațională constantă și colaborările de pregătire ar susține această construcție. Esports Diplomacy ar putea deveni un instrument prin care România își dezvoltă relațiile internaționale și contribuie cu expertiză.

Mi-aș dori ca Europa să vină în România să concureze, să se pregătească și să învețe din ceea ce construim aici.

Statutul de lider se câștigă atunci când ceilalți găsesc valoare în ceea ce faci. Avem motive să ne propunem acest lucru, dar și responsabilitatea de a-l susține prin rezultate.

Industria produce deja campioni și turnee. De ce mai are nevoie de o lege?

O industrie poate crește înainte ca instituțiile să o înțeleagă. Rolul legii trebuie să fie rezolvarea unor probleme pe care cei din industrie le pot descrie concret. Susțin recunoașterea esports pentru claritate în privința participanților, a raporturilor contractuale și a responsabilităților. Protecția jucătorilor și condițiile în care activează minorii trebuie discutate explicit.

Dar trebuie să distingem între obiectivele unui demers și efectele juridice ale textului adoptat. Nu ar fi corect să promit că recunoașterea va aduce automat finanțare, sponsori sau succes internațional. Fiecare efect invocat trebuie să aibă un temei în forma finală a legii și, unde este cazul, în regulile de aplicare.

Testul meu este simplu: ce devine mai clar pentru un jucător, un club sau un organizator? O lege trebuie să poată răspunde la această întrebare.

„Cadrul național trebuie să țină cont de această realitate”

Nu transformați o industrie liberă într-una cu aprobări în plus?

Este un risc real și trebuie tratat de la redactare. Dacă după recunoaștere ai mai multe aprobări, fără drepturi mai clare și fără probleme rezolvate, ai ratat scopul. Nu susțin un cadru care îi obligă pe cei activi să ceară permisiune pentru lucruri pe care le fac deja bine.

Regulile trebuie discutate cu jucătorii, cluburile, organizatorii și editorii de jocuri. Editorii dețin drepturi asupra jocurilor, iar competițiile au propriile condiții de participare. Cadrul național trebuie să țină cont de această realitate. Instituțiile trebuie să câștige încrederea industriei prin utilitate.

Cifrele din gaming sunt uriașe. Care sunt cele pe care le puteți apăra public?

Trebuie să fim preciși. Un om care se joacă ocazional pe telefon nu devine automat spectator de esports. Gamingul este domeniul mai larg, iar esports presupune competiție organizată. La fel, audiența totală raportată pentru un eveniment și numărul maxim de spectatori simultan măsoară lucruri diferite.

Avem exemple relevante fără să amestecăm aceste categorii. Pentru PGL Cluj-Napoca 2026, organizatorul a anunțat câștiguri totale de 1,25 milioane de dolari. Competiția și fazele finale de la BTarena arată capacitatea României de a găzdui esports internațional. De aici trebuie pornit când discutăm oportunități pentru organizatori, parteneri și orașe gazdă.

Un părinte se teme că promovarea esports înseamnă mai multe ore în fața ecranului. Ce îi răspundeți?

Că performanța nu se măsoară în numărul de ore petrecute în joc. Nu orice jucător va deveni profesionist, iar această perspectivă trebuie spusă onest. Pregătirea are nevoie de obiective, odihnă și condiție fizică. Pentru minori, școala și responsabilitatea adulților nu pot deveni detalii secundare.

Dacă vorbim despre reprezentative naționale, susțin criterii transparente de selecție, pregătire cu antrenori și o organizare care să acopere înscrieri, deplasări și condiții de antrenament. Fiecare circuit are propriile reguli de calificare; nu putem promite un traseu unic pentru toate jocurile.

„Esports-ul românesc a crescut datorită unor oameni care au avut curajul să construiască”

Tricoul României trebuie să însemne atât mândrie pentru jucător, cât și responsabilitate pentru cei care îl susțin.

Conduceți Institutul și sunteți promotorul legii. Cine vă poate contrazice public în acest proces și când v-a contrazis ultima oară cineva din industrie?

Oricine are experiență în industrie, argumente și dorința de a contribui poate avea o perspectivă diferită de a mea. Consider că este un lucru sănătos. Esports-ul românesc a crescut datorită unor oameni care au avut curajul să construiască, să investească și să performeze. Experiența lor merită ascultată și respectată.

Eu cred într-un leadership care aduce la aceeași masă perspective diferite și le transformă în soluții comune. O idee bună devine mai puternică atunci când trece printr-un dialog exigent.

În ceea ce privește ultima situație în care cineva din industrie a avut o opinie diferită, prefer să vorbesc despre un exemplu concret, cu respectarea contextului și a persoanelor implicate.

Ambiția mea este să construim un sistem în care valoarea unei idei să conteze mai mult decât funcția celui care o propune.

Iar dacă cineva vine cu o soluție mai bună decât a mea, îmi doresc să fim suficient de inteligenți încât să o punem în practică. Pentru că adevărata miză este progresul esports-ului românesc.