ADVERTORIAL. Avea Marcus Aurelius un program de antrenament? Ce sporturi practica viitorul împărat roman și cum își pregătea corpul acum 2.000 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Astăzi, un program de antrenament înseamnă exerciții la sală, alergare, ridicarea greutăților și o alimentație adaptată efortului fizic. Dar cum se pregătea un tânăr care urma să conducă Imperiul Roman? Marcus Aurelius, cunoscut drept împăratul filosof, nu și-a petrecut întreaga tinerețe printre cărți. Sursele antice vorbesc despre interesul său pentru lupte, box, alergare și vânătoare. Deși nu s-a păstrat un program de antrenament propriu-zis, biografia sa oferă câteva indicii surprinzătoare despre educația fizică a unui viitor împărat.

Marcus Aurelius a practicat luptele, boxul și alergarea în tinerețe

Marcus Aurelius s-a născut la Roma, în anul 121 d.Hr., într-o familie aristocratică. A primit o educație aleasă, care cuprindea literatura, retorica, filosofia și pregătirea fizică. Pentru un tânăr din elita romană, sportul nu reprezenta doar o modalitate de petrecere a timpului liber, ci putea contribui la dezvoltarea rezistenței, disciplinei și prestigiului social.

Potrivit biografiei sale din Historia Augusta, Marcus Aurelius a practicat în tinerețe luptele, boxul și alergarea. Această imagine a viitorului împărat completează portretul cunoscut din „Meditații”, volum inclus în colecția „Cărți Fundamentale” a Editurii Litera. Descoperă „Meditații” și află cum avea să transforme Marcus Aurelius disciplina, autocontrolul și rezistența în principii după care încerca să își conducă viața!

Trebuie făcută însă o precizare. Historia Augusta este o colecție de biografii imperiale redactată la mult timp după evenimentele descrise și conține atât informații valoroase, cât și pasaje nesigure sau inventate.

Prin urmare, mențiunile despre activitățile sportive ale lui Marcus Aurelius trebuie privite cu prudență. Ele nu ne permit să stabilim cât de des se antrena, la ce nivel practica aceste discipline sau dacă participa la competiții.

Cu toate acestea, descrierea este compatibilă cu educația fizică pe care o puteau primi tinerii aristocrați romani.

Cum arăta o sală de antrenament în Roma antică?

Romanii nu aveau săli de fitness cu benzi de alergare, aparate pentru musculatură sau programe de antrenament împărțite pe grupe musculare. Existau însă spații dedicate exercițiilor fizice, inclusiv palestre asociate complexelor de băi. Aici puteau fi practicate luptele, exercițiile cu mingea și alte activități fizice. În lumea greco-romană, pregătirea atletică includea și antrenamente supravegheate, adaptate disciplinei practicate.

Mai târziu, în „Meditații”, carte publicată de Editura Litera în colecția „Cărți Fundamentale”, împăratul avea să insiste asupra importanței stăpânirii de sine și a îndeplinirii îndatoririlor, chiar și atunci când acestea presupun disconfort. Citește „Meditații” și descoperă cum înțelegea Marcus Aurelius adevărata disciplină, dincolo de forța fizică!

Luptele necesitau forță, echilibru și tehnică, în timp ce alergarea dezvolta rezistența și viteza. Boxul antic presupunea lovituri cu pumnii, protejați uneori cu curele din piele, și era diferit de boxul modern. Pentru Marcus Aurelius, asemenea activități ar fi putut reprezenta o parte a educației sale timpurii. Totuși, nu avem dovezi că ar fi urmat un program zilnic comparabil cu antrenamentele sportive de astăzi.

Filosofia stoică nu cerea dezvoltarea unui corp perfect. Sănătatea și condiția fizică puteau fi apreciate, dar nu erau considerate mai importante decât virtutea. Un om puternic, dar nedrept sau lipsit de autocontrol, nu reprezenta pentru stoici un model de viață.

Vânătoarea și călăria, alte activități din educația viitorului împărat

Pe lângă exercițiile atletice, Marcus Aurelius a manifestat în tinerețe interes pentru vânătoare. Biografia sa antică menționează această activitate printre preocupările sale. Vânătoarea avea o tradiție importantă în educația aristocratică romană. Presupunea deplasări pe teren dificil, rezistență fizică, atenție și folosirea unor arme precum sulița.

În „Meditații”, inclusă în colecția „Cărți Fundamentale” a Editurii Litera, apar reflecții scrise în contextul campaniilor militare, inclusiv în regiuni aflate în apropierea Dunării. Descoperă cartea împăratului filosof și află ce gânduri îl preocupau atunci când responsabilitățile războiului îl țineau departe de confortul Romei!

Călăria era, la rândul ei, o abilitate importantă pentru membrii elitei romane, mai ales pentru cei care urmau să ocupe funcții militare sau administrative. Totuși, nu există suficiente informații pentru a reconstitui un program personal de călărie al lui Marcus Aurelius. Faptul că este reprezentat călare în celebra statuie ecvestră de la Roma nu constituie, în sine, o dovadă despre obiceiurile sale sportive.

Interesant este că împăratul a ajuns să petreacă o parte importantă a domniei în apropierea frontierelor militare, în timpul războaielor cu populațiile germanice și sarmatice. Experiența sa militară nu trebuie însă confundată cu practicarea unui sport. Marcus Aurelius era conducătorul armatei, nu un atlet profesionist și nici un soldat obișnuit.

De ce a renunțat Marcus Aurelius la unele dintre sporturile tinereții?

Potrivit relatărilor antice, Marcus Aurelius a început să acorde tot mai multă atenție filosofiei încă din adolescență. Un rol important l-a avut profesorul său Diognetus, care i-a trezit interesul pentru modul de viață al filosofilor. Tânărul Marcus a adoptat pentru o vreme obiceiuri austere, inclusiv dormitul pe un pat simplu, acoperit cu piei de animale. Mama sa l-ar fi convins ulterior să renunțe la această formă de asprime.

În primul capitol din „Meditații”, împăratul își amintește cu recunoștință de profesorii și apropiații care l-au învățat să fie cumpătat, să evite vanitatea și să nu își irosească timpul cu preocupări lipsite de valoare. Nu avem însă dovezi că Marcus Aurelius ar fi abandonat complet activitatea fizică din cauza filosofiei.

Este mai prudent să spunem că, odată cu maturizarea, studiul, îndatoririle publice și responsabilitățile politice au devenit preocupările sale dominante.

Ce credeau stoicii despre mușchi, forță și un corp sănătos?

Pentru stoici, condiția fizică nu era lipsită de importanță, dar nici nu reprezenta scopul suprem al existenței. Epictet, unul dintre filosofii stoici care l-au influențat pe Marcus Aurelius, folosea frecvent exemple din lumea sportului pentru a explica disciplina morală.

Un atlet trebuia să accepte antrenamente dificile, să respecte reguli și să renunțe la anumite plăceri pentru a obține rezultate. În mod asemănător, omul care dorea să își dezvolte caracterul trebuia să își exerseze judecata și autocontrolul.

În „Meditații”, Marcus Aurelius insistă asupra ideii că omul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile fără să fie dominat de confort, lene sau dorința de apreciere. Într-un pasaj celebru din cartea a V-a, împăratul își imaginează dificultatea de a se ridica dimineața din pat și își amintește că are de îndeplinit îndatoririle proprii unei ființe umane.

Ideea nu reprezintă un program de fitness, dar poate fi aplicată și antrenamentului: disciplina înseamnă să faci ceea ce consideri necesar chiar și atunci când nu ai chef.

Ar fi mers Marcus Aurelius la sală dacă ar fi trăit astăzi?

Nu putem ști dacă împăratul ar fi preferat antrenamentele cu greutăți, alergarea sau sporturile de contact. O asemenea comparație rămâne un exercițiu de imaginație. Putem observa însă că filosofia sa oferă câteva principii relevante pentru sportul contemporan.

Un sportiv nu poate controla întotdeauna rezultatul unei competiții, dar își poate controla pregătirea, efortul și reacția la înfrângere. Nu poate evita orice accidentare sau obstacol, dar poate încerca să ia decizii responsabile. În același timp, stoicismul nu trebuie confundat cu ignorarea durerii, a oboselii sau a limitelor corpului. Recuperarea și protejarea sănătății sunt componente esențiale ale antrenamentului modern.

Marcus Aurelius nu ne-a lăsat un program cu serii, repetări sau exerciții zilnice. Nu știm câți kilometri alerga, cât timp dedica luptelor sau ce performanțe fizice avea.

Știm însă că tradiția biografică îl prezintă drept un tânăr familiarizat cu sporturile și că, mai târziu, filosofia a devenit centrul preocupărilor sale.

Pentru Marcus Aurelius, adevărata provocare nu era să devină cel mai puternic om din Imperiul Roman, ci să învețe să se conducă pe sine. Iar această idee, formulată în urmă cu aproape două milenii, rămâne relevantă atât pentru un sportiv profesionist, cât și pentru cineva care încearcă să își respecte programul de antrenament.