(P) Ulise, campion olimpic la canotaj? Cât de greu era să vâslești pe corăbiile din „Odiseea” și câți kilometri parcurgeau marinarii într-o zi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cu aproape 3.000 de ani în urmă, marinarii din „Odiseea” lui Homer traversau mările la bordul unor corăbii propulsate de vâsle și pânze. Fără motoare, GPS sau prognoze meteo, oamenii lui Ulise se bazau pe forța brațelor, pe vânt și pe experiența navigatorilor. Dar cât de repede puteau merge aceste ambarcațiuni? Câți kilometri parcurgeau într-o zi și cum s-ar fi descurcat un campion olimpic de canotaj la bordul unei corăbii antice?

Câți vâslași avea Ulise pe corăbiile sale?

Când Ulise pleacă din Troia spre Itaca, nu călătorește singur. În cântul al IX-lea din „Odiseea”, Homer vorbește despre o flotă de douăsprezece corăbii, fiecare cu propriul echipaj. Marinarii folosesc vâslele pentru a propulsa navele, dar ridică și pânzele atunci când vântul le permite să navigheze mai ușor.

Descoperă cum navigau Ulise și oamenii săi în „Odiseea” lui Homer, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Citește povestea originală și urmărește aventurile celor douăsprezece corăbii care pornesc din Troia spre Itaca, într-o călătorie plină de furtuni, monștri și intervenții divine.

Poetul nu precizează numărul exact de vâslași de pe fiecare corabie. În lumea greacă antică existau însă ambarcațiuni cu zeci de oameni la vâsle, iar unele nave de război aveau câte 50 de vâslași, repartizați pe ambele părți ale corpului navei.

Câți kilometri putea parcurge o corabie într-o zi?

Viteza unei corăbii antice depindea de mai mulți factori: numărul vâslașilor, dimensiunea navei, starea mării, direcția vântului și oboseala echipajului. Reconstituirile istorice și experimentele cu ambarcațiuni inspirate de modelele grecești sugerează că unele nave puteau atinge viteze de aproximativ 4–6 noduri, adică 7–11 kilometri pe oră, în condiții favorabile.

Citește „Odiseea” de la Editura Litera și descoperă cât de periculoasă putea deveni o călătorie pe mare în lumea eroilor greci. Primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” te poartă de la întâlnirea cu ciclopul Polifem până la insulele misterioase unde Ulise își pierde treptat corăbiile și tovarășii.

Dacă o corabie ar fi menținut o viteză medie de 7 kilometri pe oră timp de opt ore, ar fi parcurs aproximativ 56 de kilometri. La 10 kilometri pe oră, distanța ar fi crescut la 80 de kilometri. Acestea sunt însă calcule orientative, nu performanțe documentate ale flotei lui Ulise.

Un campion olimpic ar fi rezistat pe corabia lui Ulise?

Canotajul modern este unul dintre cele mai solicitante sporturi olimpice. Sportivii concurează, de regulă, pe distanța de 2.000 de metri, iar probele de elită durează doar câteva minute de efort intens.

Descoperă în „Odiseea” lui Homer, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera, cât de mult depindea supraviețuirea lui Ulise de priceperea și rezistența echipajului său. Urmărește o aventură în care fiecare furtună și fiecare greșeală puteau schimba definitiv soarta marinarilor.

Marinarii antici aveau însă o misiune diferită. Ei trebuiau să vâslească perioade lungi, să păstreze ritmul și să economisească energia pentru a putea continua călătoria. În plus, erau expuși soarelui, vântului, valurilor și condițiilor dificile de la bord.

Un campion olimpic ar fi avut avantaje evidente în privința forței, rezistenței și coordonării, dar tehnica de canotaj modernă nu era identică cu cea folosită pe navele grecești.

Cum reușeau zeci de oameni să vâslească în același ritm?

Pe o corabie cu numeroși vâslași, coordonarea era esențială. Dacă oamenii nu executau mișcările într-un ritm comun, vâslele puteau să se încurce, iar propulsia devenea ineficientă.

Homer descrie în repetate rânduri marinarii care se așază la vâsle și lovesc apa, ridicând spumă în jurul corăbiilor. Imaginile sugerează un efort colectiv organizat, chiar dacă epopeea nu oferă un manual tehnic despre navigația greacă.

Spre deosebire de bărcile moderne de competiție, care folosesc echipamente specializate și, în multe probe, scaune mobile, corăbiile antice erau construite pentru transport și navigație, nu pentru curse olimpice.

Elisabeta Lipă și Ulise: două lumi ale vâslitului

România are o tradiție extraordinară în canotaj, iar Elisabeta Lipă este unul dintre cele mai cunoscute nume din istoria acestui sport. Cu cinci medalii olimpice de aur, două de argint și una de bronz, fosta sportivă reprezintă un reper al performanței și al rezistenței fizice.

O comparație între un campion olimpic și marinarii lui Ulise este însă un exercițiu de imaginație. Sportivii moderni sunt pregătiți pentru competiții desfășurate în condiții controlate, în timp ce vâslașii antici trebuiau să transporte oameni și provizii pe mare, uneori în condiții periculoase.

Performanța unui echipaj antic nu se măsura în medalii sau recorduri mondiale. Obiectivul era să ajungă la destinație cu nava și oamenii întregi.

De ce a durat zece ani călătoria lui Ulise?

Dacă am calcula doar distanța dintre zona Troiei și insula Itaca, o corabie ar fi putut efectua o asemenea călătorie într-un interval incomparabil mai scurt decât zece ani, în funcție de traseu, condiții și opriri.

Dar „Odiseea” este o epopee mitologică, nu jurnalul unei expediții maritime. Ulise ajunge pe insule misterioase, este reținut de Circe și Calipso, pierde corăbii și marinari și suportă răzbunarea lui Poseidon. De altfel, cei zece ani nu sunt petrecuți integral vâslind. Numai șederea la Calipso durează șapte ani, iar cea pe insula Circei, un an.

În lumea lui Homer, viteza corăbiei conta, dar soarta navigatorilor depindea și de voința zeilor, de hotărârile căpitanului și de greșelile echipajului.

Privită prin ochii unui sportiv modern, călătoria lui Ulise este o probă extremă de rezistență, coordonare și supraviețuire. Marinarii săi nu urmăreau un record olimpic, însă fiecare lovitură de vâslă îi apropia de speranța întoarcerii acasă.