INTERVIU A fost unul dintre „copiii” lui Mircea Lucescu și dezvăluie: „Mi-a luat apartament, m-a înscris la facultate. Ne ducea la stomatolog și ne învăța cum să ne îmbrăcăm”

Când vorbești cu oricare dintre foștii fotbaliști antrenați de Mircea Lucescu îți va spune același lucru, în mare parte. Îți va vorbit despre faptul că Il Luce a fost mai mult decât un antrenor. Și-a considerat elevii ca pe fiii lui și s-a simțit responsabil să le modeleze caracterele și să-i pregătească pentru viață, nu doar pentru fotbal.

Puțini l-au cunoscut pe Mircea Lucescu mai bine decât Cristi Dulca. L-a întâlnit la Rapid și a făcut din fundașul tânăr de atunci un căpitan al echipei din Giulești, campion al României și jucător de Campionat Mondial.

Vezi galeria foto
4 poze

„M-a dus cu el la bancă, ca să scoată bani și să-mi dea pentru apartament”

Dar, Mircea Lucescu l-a transformat pe Cristi Dulca și ca om, nu doar ca fotbalist. Poveștile sale despre cum acesta se implica în viața jucătorilor săi sunt uimitoare. Dulca a plâns aseară, revăzând speech-ul lui Mircea Lucescu de la ultima zi de naștere, la care și-a invitat mulți dintre foștii jucători.

Am vorbit cu Cristi Dulca, pentru a realiza de ce spun toți foștii săi elevi că a fost unic. Iar poveștile sunt impresionante.

ProSport: Cristi, ce a însemnat Mircea Lucescu pentru tine?

Primii 3 fotbalişti pe care Mirel Rădoi îi primeşte în vară la FCSB

18:14

Tudor Chirilă, mesaj despre Mircea Lucescu: „Tata l-a admirat necondiționat. A avut o moarte fericită și, de fapt, învingătoare”

18:06

Cristi Dulca: Nu am cuvinte să zic de cât de mare e pierderea asta. El m-a modelat, a fost ca un tată. Multe pe care mi le spunea, mi le spunea și tata. Sunt ceea ce sunt datorită lui. De la sfaturi personale, cum să ne îmbrăcăm, ce să facem, la tot ce înseamnă conduită, să facem școală, să învățăm o limbă străină…Un antrenor merge la antrenamente, își face munca și pleacă acasă. El era altfel. Era un mentor foarte bun, nu doar un antrenor. Puteai să vorbești orice cu el. Probleme de familie, tot felul de lucruri.

Știu că te-a ajutat și în afara terenului.

Foarte mult. De exemplu, eu nu eram căsătorit încă și doream să mă așez la casa mea, iar el a vrut să-mi cumpere apartament. M-a chemat într-o dimineață la el acasă și am mers la bancă, ca să scoată bani și să-mi dea pentru apartament, dar n-a putut scoate bani din bancă atunci. Apoi m-a ajutat până la urmă să-mi iau un apartament în București. Îți dați seama? Cine mai face așa ceva?

„Mi-a luat un sejur de 7 zile în Antalya”

Dorea să cunoască și viața de familie a jucătorilor.

Vorbea și cu Mirela, cu soția mea. Eram la Mondial și a vorbit cu ea și ne-a luat un sejur de 7 zile în Antalya, după Campionatul Mondial, fără să știu eu. Cadou din partea lui. Eu nu știam nimic, mi-a spus Mirela după ce m-am întors. Echipa era în cantonament în Germania și eu am mers în Antalya.

Avea o afinitate pentru tine. Probabil de asta te-a pus și căpitan la Rapid.

Afinitate avea pentru Lupu, dar m-am simțit și eu copilul lui. Mai ales că m-a pus și căpitan, chiar dacă eram tânăr. Și ne-a înscris la facultate, la IEFS. Pe mine, pe Pancu, Iencsi, Zeno Bundea. Ne-a băgat la facultate, obligatoriu.

„M-a certat de m-a rupt în două”. De la programări la stomatolog, la sfaturi vestimentare

Dorea să vă formeze și ca oameni, nu doar ca fotbaliști.

Ne ducea inclusiv la stomatolog, să ne fie perfectă dantura. Legat de îmbrăcăminte ne spunea să avem grijă cum ne îmbrăcăm, să ne asortăm. Spunea: Uitați-vă la mine cum mă îmbrac…Ne spunea să nu mai mergem în orice cârciumă: Sunteți fotbaliști, respectați-vă! Mergeți la un restaurant, beți un pahar de vin.

Știu că te „antrena” și pentru interviuri.

Eram căpitanul echipei și mă punea să repet în fața oglinzii pentru interviuri. Îmi amintesc că în ’98 aveam vreo 3 goluri marcate în primele etape și am dat un interviu și am spus că vreau să dau cât mai multe goluri. M-a certat de m-a rupt în două…Ce goluri vrei să dai tu? Tu ești fundaș. Golurile sunt bonus la tine.

Mi-a dat atunci o lecție. Avea dreptate. Te certa, dar nu te puteai supăra pe el.

Ultima îmbrățișare. „Hai acasă, că e târziu!”

Ai mai auzit despre un antrenor să facă atâtea pentru jucători?

A fost unic. Eu n-am mai auzit un antrenor să facă atâtea lucruri pentru jucători. Pentru mine a fost inegalabil și ca om și ca antrenor. Nu o să mai fie un antrenor român, cum a fost el, niciodată. Aseară i-am reascultat discursul de la ziua lui, de anul trecut. Am plâns. A ținut două speech-uri. Spera să ne vedem la 90 de ani. La finalul petrecerii am mai rămas doar eu, mai era Copos, Andone, Pancu, Iencsi… Era ora 12 și ceva. Și ne-a zis: Hai acasă, că e târziu!

Se comporta cu noi tot ca și cu copiii lui. Atunci a fost ultima îmbrățișare. Cuvintele sunt prea puține, ca să explic cine a fost nea Mircea.