În timp ce mai toată lumea se bucură, în sfârșit, de revărsarea de soare care s-a tot lăsat așteptată, aducând plăcute gânduri legate de concedii și vacanțe, o veste tristă a venit vineri dimineață ca un nor negru ce parcă a vrut să întunece această atmosferă în care abunda optimismul. Maestrul Ion Cupen s-a stins. Borna 73 i-a fost capăt de drum în această viață, una care i-a fost și dulce, dar parcă mai mult amară. După părerea mea a fost un uriaș condei al sportului de la noi, mai talentat și decât Ioan Chirilă. Cupen însă nu a știut să își contruiască o imagine, așa, ca nea Vanea, și s-a lăsat mai mult pradă comodității. Căci, în mod normal, un asemenea talent ar fi trebuit să aibă în CV-ul său cel puțin 10 cărți care să fi făcut legendă și totodată nu ar fi meritat să moară în uitare, chinuit de bătrânețe și singurătate