02 Dec. 2008
Grigoraș pare omul stadionului. Din ianuarie 2006, de când a preluat Oțelul, n-a dormit nicio zi altundeva. E mulțumit cu camera lui. Și-a aranjat-o după plac ca să pară mai veselă. Are multe flori, pe care le îngrijește atent, poza soției și a fiului pe noptieră, un televizor normal, nu LCD ori plasmă, DVD, frigider, cuier, dulap, un raft plin cu adidași, niște cărți și cam atât. „Nu fac pe modestul și nici economii clubului, dar pur și simplu nu îmi trebuie altceva. Am familia la Constanța, băiatul e la facultate, soția are grijă de casă, noi stăm și cu soacră-mea care a avut ceva probleme de sănătate, ce să fac singur într-un apartament? Aici la stadion mă simt cel mai bine", spune tehnicianul Oțelului. Grig iese rar, foarte rar în oraș. E mai mult timp în cantonament decât jucătorii, iar seara își face plimbarea pe terenul de joc, chiar dacă printr-o beznă totală. „Câteodată visez că se aprinde nocturna și mă plimb pe San Siro", glumește el. Stadionul Oțelului e printre puținele din Liga 1 care nu are nocturnă și nici nu se întrevede vreo posibilitate concretă de a se construi una.