18 Feb. 2009
Românul care place nu a fost totdeauna așa. „Tripla" de pe Marassi e ultimul fulger al celor doi ani de campion. Unu-doi-trei înseamnă visul oricărui atacant. Și ideea de a fi atât de indispensabil încât să nu te poți accidenta nici măcar la unghia de la degetul mic, așa cum se vede acum dependența Fiorentinei de starul ei, contrastează puternic cu evenimentele din vara trecută, când Adrian Mutu părea ca și plecat, dar cineva la Florența a ținut mult să-l oprească și acum toată lumea îi mulțumește că a reușit. Părea deja a fi ajuns la Gelsenkirchen, în Germania, la Schalke 04, când Fiorentina, sau mai precis cineva de la Fiorentina l-a convins să rămână. Bani și proiecte pentru a opri un nomad trecut pe la Milano, Verona, Parma, Londra, Torino, Florența. A fost peste tot. Golurile, 17 în campionat anul trecut, 11 până acum. Florența se bucură cu el. Florența, care l-a luat și l-a transformat într-un idol, unicul român pe care nimeni nu-l critică, nu îl ia la ochi. Mutu e prietenul rival, a fost luat de copil în Italia, crescut, abandonat, readus, regăsit și ridicat la rang de Fenomeno.