Credit pentru demiterea lui Piți

Meciul Austria – România seamănă cu obținerea unui credit de la o bancă de la noi cu capital străin. Intri, la început e frumos. Sigla băncii e peste tot, gazdele sunt amabile: „Luați loc în terenul nostru, serviți ceva, o apă, un corner?”. Cel mai amabil e portarul austriac, care ne-a oferit ca bonus un gol. Cum ar veni, creditul acordat echipei lui Pițurcă e bun, are perioadă de grație, ratele sunt mici. După aia, au început problemele. Unu’, Hoffer, care aleargă exact ca un funcționar, le explică cu un gol lui alde Rădoi, Raț și Goian că austriecii percep un comision de acordare a creditului. Asta este, e 1-1, mergem cu meciul, ratele și speranțele mai departe. Da’ apare iar Hoffer: „Scuzați, domnu’ Tamaș, avem și un comision de administrare a creditului: Austria – România, 2-1”. În continuare nu se mai întâmplă nimic. Gafele tricolorilor vin cu regularitatea unor rate bancare lunare. La final intră și Max Nicu, opt minute. Asta e ca și cum ai zice că apelezi la un împrumut la FMI să stabilizezi economia, dar în loc să iei împrumut 12 miliarde de euro, ceri la șto 1 milion, să spui că ai făcut ceva. Totuși, cursul leu/euro, pardon, cursul Pițurcă/Sandu rămâne neschimbat. Aici, conform opiniei a milioane de specialiști, e nevoie de un credit de refinanțare de vreo 600.000 de euro ca să scăpăm de creditul ăsta groaznic acordat lui Piți. Altfel, o să ne trezim că avem o Casă a Fotbalului, dar o să rămânem fără Fotbal, cu F mare.