Editorial CTP!** Break!
17 Mai 2009
Își strânge metodic șireturile, căutând să egalizeze capetele rămase libere. Face și desface funda fără să se grăbească: de afară răzbate vuietul surd al mulțimii, ca vântul, seara, printre coloșii din aleile Milla. Timpul, domnule Onemai, anunță meditativ vocea amabilă. O intensificare ca un vuiet, apoi aplauze copleșitoare, nesfârșite: Freas a păstruns în arenă.
E încordat, își dă seama de asta și crisparea crește și mai mult. Poate că ar fi fost mai bine să aștepte în boxă, acolo nu e nici cald, nici frig, e liniște și întuneric ca-n pântecele mamei, nimeni nu-ți zbiară în față și nu sunt flash-uri care să-ți zgârie retina. Dar cum să stea în boxă când Papá Tob a hotărât altfel...