Liga Poftei Finanțatorilor**
19 Feb. 2010
În urmă cu șapte luni - da, șapte! -, Balint și-a cerut la LPF banii conveniți cu FC Timișoara la rezilierea contractului. I-a câștigat acum două luni, dar nu i-a primit nici azi. Pe 22 decembrie 2009, Liga Profesionistă de Fotbal anunța „respingerea recursului ca fiind neîntemeiat" și lua decizia definitivă ca Timișoara să-i plătească lui Balint aproximativ 40.000 de euro, cum de altfel se înțeleseseră părțile inițial.
Până atunci, dosarul fusese plimbat când la Comisie, când la Recurs, până n-au mai existat pretexte pentru amânare. Victorie!, și-ar fi zis oricine. În 30 de zile, adică pe 22 ianuarie, în caz de neplată, conform regulamentului propriu, LPF ar fi trebuit să dispună interzicerea transferurilor și neprogramarea bănățenilor în campionat până la achitarea datoriei. Datoria a fost achitată? Nu! Transferuri s-au făcut? Da! Programarea s-a făcut? Da!
Decizie definitivă, litigiu capcană
Valentin Alexandru, secretar general al LPF, ori nu știe, ori se face că nu știe: „Litigiul e abia la Comisia de Recurs, îl am în față!" Neadevărat: la Recurs e un alt dosar, deschis de Timișoara împotriva lui Balint, probabil chiar cu scopul de a tergiversa și a da impresia că litigiul inițial nu s-a terminat. Apelat din nou, Vali Alexandru, pe românește, s-a fofilat: „Atât am avut de spus!". Secretarul comisiilor LPF, Paul Mincu, apucase să îi spună lui Balint ieri: „Am trimis notificarea către Timișoara, marți sau miercuri, nu sunt programați dacă nu plătesc!"