O rezervă de spital, la Colentina, nu mai mare de 10 metri pătrați. Unul dintre paturi este ocupat de un bărbat între două vârste, cu piciorul stâng amputat la câțiva centimetri sub genunchi. Viața de după fotbal n-a fost tocmai ușoară pentru Viorel Turcu, omul cu peste 250 de meciuri în Divizia A și cu două titluri de campion în palmares, cucerite cu FC Argeș și cu Dinamo.
Totul a început în urmă cu aproape patru ani, de la un banal pas făcut greșit, care i-a provocat o fractură de calcaneu. Luni întregi de chin și doctori care nu înțelegeau de unde durerile care urcau în sus, pe picior. Într-un final deloc fericit, i s-a spus că piciorul stâng trebuie amputat urgent, altfel infecția urcă. Și i l-au tăiat de sub genunchi. Calvar înainte, calvar după. „După operație am fost la firma domnului Prigoană, «Rosal Ortopedic»”, povestește fostul jucător. „Auzisem că au produse performante. Într-adevăr, proteza pe care am primit-o, în valoare de vreo șase mii de euro și pe care mi-am permis-o datorită ajutorului financiar al primarului comunei Chiajna, Mircea Minea, este excelentă. Problema a venit de la cupolă, partea aceea care vine în vârful protezei și care îmbracă bontul, adică ciotul de la picior. Șase luni a fost perfect, mergeam de parcă era piciorul meu, eram în al nouălea cer. După aia a început să mă roadă la genunchi. Am fost la firmă, mi-au ajustat-o puțin, dar după alte două săptămâni iar a început să mă frece acolo, pe exteriorul genunchiului. Trei luni am mers așa, un chin îngrozitor, genunchiul meu devenise rană deschisă. Nemaiputând suporta, am venit din nou aici, la doctorița Carmen Pârșu, cea care m-a operat și prima dată. Iar făcusem infecție! Urcase până la coapsă, dar marea mea șansă a fost că nu atinsese osul, altfel trebuia tăiat piciorul de la coapsă! M-a operat din nou, m-a curățat, am o tăietură lungă cât tot ce mi-a mai rămas din piciorul ăsta, dar zic mersi că am scăpat așa”. Banii, mereu o problemă Turcu e de două săptămâni în spital, dar crede că va mai rămâne cel puțin încă două, până rana se va mai vindeca. Din vara trecută este antrenor principal la Argeșul Mihăilești, echipă din Liga a III-a pe care, spune cu mândrie, a dus-o pe locul 6 în clasament după tur. „Abia aștept să revin la antrenamente, dar înainte de asta trebuie să merg să-mi facă o altă cupolă. Am sunat la firmă și mi s-a spus că trebuie să plătesc pentru o nouă cupolă, adică undeva în jurul a o sută de milioane de lei vechi. Deja mi-e groază, pentru că nu stau grozav cu banii, de ce să n-o spun? Dar pun și eu o întrebare, poate mă aude domnul Prigoană: dacă și cupola asta o să se uzeze sau n-o să-mi mai fie bună, o să dau încă o sută de milioane? Și mereu la fel?”. „La un moment dat am vrut să mor. Clacasem psihic!” Încearcă să se țină mândru, dar e copleșit, și ochii încep să i se umezească. „Nu înțeleg de ce s-au adunat toate necazurile astea numai pe capul meu! Poate sunt blestemat, nu știu ce să mai cred. Dar de ce, că eu n-am făcut rău nimănui, ba, dacă am putut, am făcut bine. Prea multe pe un singur om! Când eram la Dinamo mi-a murit fetița, care avea o lună… Norocul m-a ocolit de multe ori. Au venit și problemele astea cu piciorul, nu știu ce să mai fac! Totuși, mi-am mai revenit pe plan psihic, că a fost o perioadă atunci, înainte de a-mi tăia piciorul, când am vrut să mor! Două săptămâni n-am mai mâncat, nu mai aveam dorința de a trăi, pentru că mă simțeam o povară pentru soție și pentru băiatul meu de 28 de ani. Dar ei, familia, sora, cumnații, m-au încurajat mereu, m-au susținut. Și atunci parcă mi s-a luminat mintea. Mi-am spus: ia stai, mă, de ce să mor? De ce să mă dau bătut? Vreau să trăiesc, parcă a urlat ceva în mine! Și acum e la fel, trebuie să trec și peste asta, să fiu tare, pentru că viața poate fi frumoasă și pentru mine!”. Boala, testul prieteniei Datorită firii sale deschise, Turcu și-a făcut prieteni la toate echipele pe la care a trecut. Mulți dintre ei i-au sărit în ajutor la greu în acești ani. „Lăcătuș a fost mereu lângă mine, a vrut chiar să mă trimită în Austria, la o clinică performantă. Bumbescu venea uneori și de două ori pe zi la mine la spital. Chivescu, de la Pitești, care mi-este și naș, Gică Pena, Lică Movilă, Viorel Radu m-au susținut și ei mereu. Surpriza a venit de la Nicolae Dică. El avea un an-doi când jucam eu la FC Argeș, dar, aflat la Catania, a văzut la televizor drama prin care treceam și, prin intermediul socrului său, mi-a cerut un număr de cont să-mi trimită bani! În schimb, alții, pe care îi credeam prieteni, au dispărut. Trebuie să ajungi la un moment din ăsta ca să vezi cine ți-e cu adevărat prieten și cine nu. Măcar un telefon să-mi fi dat, pentru că un telefon în spital face mai mult decât toți banii din lume”.
Compasiune, dar tot pe bani Dan Fridrich, directorul „Rosal Ortopedic”, firma de la care Turcu trebuie să-și ia altă cupolă, a declarat: „E absolut normal ce se întâmplă, ca vechea cupolă să nu-i mai fie bună. Bontul acela se trage în timp, e vorba de transpirație, de grăsimea care se lasă, asta e natura corpului. Dar, după două-trei protezări, perioada de schimb va fi mult mai lungă. Știm că domnul Turcu are probleme cu banii, data trecută aproape că plângea, săracul, că îi promisese că-l ajută Dan Petrescu, dar îl lăsase baltă! N-avem ce face în acest sens, și noi plătim pentru materialele respective, pe care le folosim la confecționarea produselor”.
„Nu știu ce puteam face ca să-i batem”
Viorel Turcu a ratat o primă fabuloasă în semifinala Dinamo – FC Liverpool, din Cupa Campionilor 1983-1984.
Împrumutat de la Steaua la Dinamo pentru returul ediției de campionat 1983-1984, Viorel Turcu a jucat în meciul care putea rescrie istoria fotbalului românesc: semifinala de Cupa Campionilor pe care roș-albii au disputat-o cu FC Liverpool. Fostul fotbalist își amintește că „turul a fost pe «Anfield», dar eu n-am jucat, am fost rezervă… Țin minte perfect atmosfera. A fost ceva incredibil, cu tot stadionul cântând din primul și până în ultimul minut de joc. La «You’ll never walk alone», pur și simplu mi s-a ridicat părul pe mine de emoție! Ne-au bătut cu 1-0, un meci în care Augustin a scăpat singur la 0-0 și a dat bară, iar Souness l-a lovit cu pumnul pe Movilă și i-a făcut fractură de mandibulă. La retur, pe fostul «23 August», am jucat tot meciul. Am fost vârf, cu Țălnar pe dreapta și Orac pe stânga. Ne-au bătut și la București, de data asta cu 2-1. Rush ne-a dat două goluri, iar pentru noi a marcat Orac. Au fost mai buni, ce să mai vorbim… Nu știu ce puteam face ca să-i eliminăm. Președintele nostru, Vasile Anghel, ne promisese înaintea meciului că, dacă ne vom califica în finală, vom lua o primă mai mare decât încasasem după ce o eliminasem pe Dinamo Minsk în sferturi. Iar atunci luasem 57.000 de lei de căciulă, aproape o Dacie nouă!”.
Turcu are și câteva sfaturi pentru ialomițeni înaintea marii „duble” Unirea Urziceni – FC Liverpool, din „16”-imile de finală ale Europa League. „Băieții să nu se intimideze de atmosfera de pe «Anfield» și să nu facă greșeala să se ducă peste englezi! Ar fi sinucidere curată. Oricare dintre jucătorii lor are capacitatea de a câștiga un meci de unul singur. Gândiți-vă numai că, dacă vinzi un jucător de la Liverpool, cu banii ăia cumperi toată echipa Urziceniului!”.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER