Ștacheta

Lună magică în calendarul familiei Lucescu. Pe vremuri, apartamentul de la etajul unu din Știrbei Vodă colț cu Luterană era ticsit cu tablouri de artă, mobilă stil și un maldăr de reviste și ziare, din toate colțurile lumii. Inclusiv teancuri de săptămânale din Argentina și Brazilia.

Era laboratorul familiei Lucescu. După aproape trei decenii, nu mai are de ce să surprindă nominalizarea feciorului în jilțul selecționerului și în nici un caz finala europeană care împlinește cariera seniorului. Oricât ne aflăm la cuțite cu Ucraina din două în două zile, o finală a Șahtiorului pică la țanc fotbalului nostru, până să se împăuneze cu organizarea finalei promise în 2012. Varianta Luceștilor, pista FRF, e de departe varianta momentului și a speranței într-un proiect care să ne ducă măcar undeva, să nu mai orbecăim.

Vi se pare că am uitat performanța cu Șahtior a lui Mircea Lucescu? Vine mult prea târziu, precum ultima propunere de a pregăti selecționata. Și Mircea Lucescu a orbecăit enervant de mult la vârsta la care încă nu i se tocise elanul. Așa erau vremurile, puțin Pisa, puțin Brescia, cloșcă pentru pui și impresari. Mult prea puțin pentru un tehnician tobă de carte și practică, cum sunt puțini în Europa. Asta ca să menținem ștacheta în lumea bună a eminențelor cenușii.