Răzvan Lucescu: „Puteam să mor la cutremur”

4 martie 1977, ora 21:22. Pământul începe să danseze nebun.
Oamenii năvălesc pe străzi, îngroziți de uruitul teribil din aer și
de zbânțuiala bezmetică a solului, în timp ce blocuri întregi sunt
sfărâmate, prinzând dedesubt trupuri prizoniere. Au trecut de
atunci 34 de ani, dar amintirile sunt încă vii. Inclusiv pentru
lumea sportului.

La opt luni după momentul de aur al Nadiei de la Olimpiada din
1976, România revenea în centrul atenției mondiale cu o știre
teribilă: un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter
devastase țara. Cifrele sunt grăitoare: 1.578 de morți, 11.300 de
răniți și sute de mii de oameni terorizați. Spaima a fost atât de
mare, încât mulți s-au mutat ulterior în zone fără activitate
seismică. Printre aceștia, și familia Lucescu. „Il Luce” a plecat
cu familia la Hunedoara, chiar în 1977, la insistențele soției
sale, Neli, speriată de ce a văzut pe 4 martie. „Eram cu
mama la cinematograf. Am crezut că e din film. Am văzut apoi lumea
fugind, țipând. Era haos în jurul meu. Iar afară era nebunie, era o
altă lume. Nu se mai vedea nimic, se auzeau țipete din neant. Ajuns
acasă, am văzut o bucată de tencuială căzută în patul meu. Dacă
eram în pat, mă omora, probabil. După ce ne-am găsit cu tata, pe
stradă, ne-am dus la Săftica”, povestește actualul
selecționer, Răzvan Lucescu.

Nu doar familia Lucescu a rămas cu amintiri teribile de la
cutremur…

Cristian
Gațu: „În asemenea momente devii fiară”
Pe 4 martie ’77, echipa de handbal Steaua se afla în cantonament la
Timișu de Sus, chiar înaintea semifinalei cu danezii de la Frederia
Kfum, din Cupa Campionilor Europeni (în acel sezon, „militarii au
câștigat trofeul!”). Cristian Gațu (65 de ani, foto 1),
conducătorul de joc al Stelei, își amintește: „În ziua
respectivă am avut liber, astfel că ne-am dus la Predeal, să
mâncăm. Radu Voina avea un prieten care cânta la chitară, la
Orizont. Când a început cutremurul, am sărit peste masă. În momente
de acest gen nu mai ești om, ești fiară, chitaristul a plecat cu
tot cu priză. Toți ne-am grăbit să ieșim afară. Am încercat să
vorbim la București, dar telefoanele nu mergeau. Ne-am urcat în
mașini și am plecat rapid spre casele noastre. La o benzinărie am
întrebat pe cineva cum e la București, iar răspunsul a fost șocant:
«Arde!». Din fericire, blocul mamei era în
picioare”.

Borș a scos o
bătrânică de sub dărâmături
Fostul mare rugbist Pompilie Borș (56 de ani) a făcut parte din
echipele care au căutat supraviețuitori printre dărâmături.
„Blocul meu din Balta Albă a rezistat bine. Alții n-au avut
însă noroc, iar eu am fost convocat la club să dau o mână de
ajutor. La început am mers cu sufletul strâns, însă gândul că
puteam găsi supraviețuitori ne-a întărit”, explică nea
Pompi. Eforturile nu au fost zadarnice, pentru că echipa în care el
se afla a găsit, printre ruine, o bătrânică. „Nimeni nu
știe cum a rezistat atât timp, însă a fost un adevărat miracol. Am
muncit acolo aproape o săptămână”, a mai spus Borș.

Patzaichin: „Blocul
meu a fost distrus”
Campionul olimpic la canoe, Ivan Patzaichin (61 de ani,), nu‑și
amintește cu plăcere de ziua aceea, pentru că „îmi dă o stare de
neliniște”, spune el. „Eram în cantonament la Snagov, ne
uitam la un film bulgăresc când a început să se audă un zgomot
ciudat și să se miște totul. Am încercat să ieșim toți afară, însă
câțiva s-au tăiat în cioburile de la geamurile care s-au
spart”, spune Ivan.
Primul lui gând a fost spre soția și fiica sa, Ivone, aflate la
București. „Am luat o mașină și am mers în oraș. Era un
haos total, nu puteam să ajung la bloc pentru că multe străzi erau
blocate. Am ajuns după multe ocolișuri acasă și ele erau în fața
blocului, speriate, iar blocul era distrus, se vedeau etajele
inferioare de la parter. Le-am dus la Ploiești și nu am revenit
niciodată în acel bloc”, rememorează „amiralul”.

Personalități
decedate la cutremurul din 1977
Toma Caragiu – actor
Anatol Baconski – poet, eseist
Alexandru Ivasiuc – scriitor
Mihai Gafița – scriitor
Alexandru Bocăneț – regizor
Doina Badea – cântăreață
Veronica Porumbacu – poetă

Teașcă: „Am crezut că
am făcut pană!”
Cutremurul din 4 martie 1977 a fost descris pe larg, într-una din
cărțile sale, și de regretatul Constantin Teașcă. Pe atunci
antrenor la Universitatea Craiova, „Piticul” a povestit că seismul
l-a surprins în mașină, alături de Cornel Stroe (președintele de
atunci al craiovenilor), în cartierul bucureștean Militari.
„Mașina a început să joace pe șosea. I-am spus lui Stroe:
«Trage pe dreapta, că am făcut pană!». Ne-am dat jos și, când am
constatat că roțile sunt în regulă, Stroe a strigat: «E cutremur!».
Un zgomot îngrozitor se auzea, iar pământul ne fugea de sub
picioare. M-am așezat pe bordură, pentru că nu mă puteam ține
drept”.

Cifrele cutremurului
7,4 a fost intensitatea, pe scara Richter
55 de secunde s-a cutremurat pământul
1.578 de victime a produs seismul, dintre care 1.420 numai în
București
11.300 de răniți au fost raportați la nivelul întregii țări
35.000 de case au fost puse la pământ, 33 de imobile mari fiind
distruse în Capitală
100 de kilometri a fost adâncimea la care s-a produs cutremurul, în
Zona Vrancea
2 miliarde de dolari au fost pagubele estimative