Martin Pascual, bucurie unică trăită în tricoul lui Dinamo: „Ceva incredibil în cariera mea, am scăpat de un ghimpe”. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Într-un interviu oferit pentru ProSport, Martin Pascual (27 de ani) a dezvăluit bucuria unică pe care a trăit-o în tricoul lui Dinamo.

Fundașul spaniol, care a impresionat în primele 10 etape din Superliga, și-a prezentat impresiile despre România și spune că se felicită pentru transferul la Dinamo.

Adus la Dinamo pentru a fi un jucător de lot, Pascual s-a impus rapid și a devenit piesă de rezistență în structura gândită de Nuno Campos. Un fundaș cu o poziționare perfectă, calități de lider și determinare „de taur”.

Martin Pascual s-a descătușat după ce a venit la Dinamo

Cum ai descrie aceste luni de la sosirea ta la Dinamo?

Într-un mod super pozitiv, încă de la început am simțit o primire incredibilă. Adevărul e că am avut mult noroc, pentru că Soro era deja aici. Nutriționistul e tot spaniol, Javi, mai e și un preparator fizic spaniol. Toate astea mi-au ușurat sosirea.

Dar peste toate, restul echipei m-a primit foarte bine. Și apoi, desigur, la nivel fotbalistic nu pot cere mai mult. Suntem pe primul loc. Eu, individual, am meciuri foarte bune și simt că e doar începutul, că mai e mult, mai avem de oferit și suntem foarte motivați.

Apropo de meciurile tale bune, te așteptai să te adaptezi atât de repede?

Da! Adevărul e că, după cum m-am simțit de la început, eram foarte încrezător. În plus, mă simt foarte confortabil cu filosofia pe care o are antrenorul și cred că ideile lui ne ajută mult. Ne simțim foarte confortabil pe teren.

Spune-mi, te rog, ce percepție aveai despre România, care însă s-a schimbat de când ai ajuns la Dinamo?

Nu fusesem niciodată în România. E adevărat că am vorbit cu Rațiu, care e singurul meu prieten român. Și mi-a spus  lucruri foarte frumoase despre România. Știam de Transilvania din auzite și mă atrăgea mult să cunosc această zonă. Dar, una peste alta, nici nu pot să-ți spun că aveam niște…

Percepții…

… așteptări. Da, niște așteptări. Dar adevărul e că îmi place enorm, ne simțim super confortabil în București. Și apoi am chef să cunosc… castelele, Transilvania, Brașovul. Îmi doresc să merg la Constanța. Vreau să văd câte puțin din toată România și deocamdată îmi place tot.

„Rațiu mi-a vorbit despre căpitanii lui Dinamo. Am realizat amploarea echipei”

Și despre Dinamo ce știai când ai primit oferta?

Că e un club cu multă istorie, cu mulți suporteri care, în plus, juca pe un stadion incredibil, cum e Arena Națională. Și trebuie să fiu sincer, cam atât. În ultimii ani, știu că Dinamo nu a avut o perioadă foarte bună și cred că din acest motiv în Spania nu ajungeau multe știri despre club.

Rațiu mi-a povestit puțin ce club este Dinamo, că e unul dintre cele mai importante din istoria României. Mă rog, el, pentru că nu joacă aici, mi-a vorbit despre căpitani, despre Raul (n.r. Opruț) și despre Cătă (n.r. Cîrjan). Fusese cu ei la națională și sunt de super de treabă. Mi-a vorbit puțin despre București și cam atât.

Peste toate m-am documentat și mi-am dat seama că mi se povestește, am realizat amploarea echipei. Apoi când ajuns la București, am realizat prezentul și istoria, galeria, totul a fost destul de clar. Deja știam că am luat o decizie bună și am ajuns unde trebuie.

„A venit oferta de la Dinamo și în două, trei zile eram în avion”

Până la 26 de ani ai jucat doar în Spania. Ți-a fost greu să iei decizia de a semna într-un campionat cum este cel al României?

Da, așa e, am jucat doar în Spania, dar adevărul e că nu mi-a fost greu să iau decizia de a semna cu Dinamo. Imediat ce agentul meu mi-a comunicat oferta, am discutat puțin și eram foarte încrezători că era pasul pe care trebuia să-l fac. Și cred că s-a rezolvat în două, trei zile, apoi eram deja în avion.

Și ce anume te-a influențat cel mai mult în această decizie?

În primul rând, desigur, faptul că e un club puternic în România. Îmi doream mult să merg la o echipă cu pretenții, care să țintească să fie sus. Nu am vrut să semnez cu o formație care să lupte pentru salvarea de la retrogradare.

M-a încurajat mult când am vorbit cu spaniolii care erau aici și mi-au transmis poziționarea clubului. Apoi antrenorul! Mi-a lăsat o impresie foarte bună când am vorbit cu el. Știa spaniolă.

Așa că toate astea te fac deja să simți totul puțin mai aproape, puțin mai ușor, cu mai multă încredere. În contextul ăsta mi-a fost mai ușor să spun: „bine, gata, merg!”.

„A fost ceva incredibil”, dezvăluie Martin Pascual

Aceste prime 10 meciuri în tricoul lui Dinamo au adus și o premieră în cariera ta, știi la ce vreau să fac referire?  

(n.r. se gândește câteva secunde). Recunosc că m-ai surprins!

Ai marcat tocmai împotriva campioanei, Universitatea Craiova, primul tău gol din cariera de senior!

Daaa. A fost o mare fericire, pentru că, așa cum bine spui, încă nu marcasem ca profesionist. Și momentul a fost bun, am făcut-o împotriva Craiovei, care este campioana României! Îți zic… a fost ceva incredibil!

Un meci extrem de important, în plus al doilea meci, după ce tocmai pierdusem cu Petrolul. Pentru mine, primul joc acasă la Dinamo, un impact puternic, a fost 5-1… totul a fost incredibil.

Mereu mi-am spus că pot să marchez, știam că sunt bun la duelurile aeriene, la cornere și la lovituri libere, pot face rău adversarului la capitolul ăsta. Asta a fost, mereu, senzația mea. Iar acest gol, care a venit în al doilea meu meci la Dinamo, mi-a dat mai multă încredere.

Martin Pascual după bucuria primului său gol din cariera de fotbalist profesionist. Sursa foto- Sport Pictures

Și ai prins gustul golului, ai recidivat și acum ai trei goluri…

Patru! În aplicații scrie că am patru!

Pe site-ul oficial al Ligii Profesioniste de fotbal, al doilea gol împotriva celor de la FCSB a fost trecut ca autogol…

Eu cred că mi-au dat mie golul. Dar nu-mi pasă. E doar pentru site-urile care publică statisticile, nimic mai mult.

Ce voiam să spun e că deja ai prins gustul, ai marcat din nou. Mi-ai zis că, în ciuda faptului că nu ai înscris niciodată la seniori, ai știut mereu că ești bun în jocul aerian, la fazele fixe. Ce a fost, totuși, în plus la Dinamo și ai spart gheața?

Lucrăm foarte bine cornerele și loviturile libere și cred că putem face mult rău adversarilor, iar eu sunt încrezător. În plus, avem executanți foarte buni de faze fixe.

Martin Pascual înscrie, după o lovitură de cap, în poarta Universității Craiova. Sursa Foto – Sport Pictures

„După golul cu Craiova am simțit că mi-am scos un ghimpe”

Unde ai plasa golul împotriva Craiovei în cariera ta? A fost unul dintre momentele importante?

Da, da, da, absolut. Îți spun, nu-mi venea să cred, pentru că șase ani am tot trimis balonul spre poartă fără să intre. Loveam bara, apăra portarul, ieșea afară la mustață, lovea chiar un coechipier. Și, deodată, am văzut că a intrat.

La început nu-mi venea să cred, a fost ca un… „în sfârșit”, adică o explozie de emoție. Și da, ți-aș spune că a fost unul dintre cele mai importante momente, am simțit că mi-am scos ghimpele acela, știi?

Mi-a dat încrederea necesară, conștientizam că pot să le cauzez neplăceri adversarilor din postura asta. E adevărat că a fost unul dintre momentele de cea mai mare fericire din cariera mea, un moment-cheie.

În meciul împotriva celor de la FC Voluntari ai suferit, din păcate, o accidentare urâtă. Ai primit o lovitură la cap și ai rămas inconștient. Care a fost primul tău gând când ți-ai revenit?

A fost o lovitură după care am rămas și fără aer. Așa că la început m-am speriat puțin din cauza respirației, dar apoi n-aveam dureri, mă simțeam bine și de aceea am putut ieși pe picioarele mele. A rămas doar o sperietură și nu s-a întâmplat nimic mai mult.

Martin Pascual a dat emoții, accidentat cu FC Voluntari. Sursa Foto- Sport Pictures

Povestește-mi puțin ce s-a întâmplat sezonul trecut la Mirandes? Ai început ca titular și apoi ai ajuns, surprinzător, pe bancă.

A fost un an foarte complicat, pentru că eu am ajuns când sezonul începuse deja, iar Mirandes e o echipă care, prin politica de transferuri, obișnuiește să semneze cu jucătorii destul de târziu. Așa că echipa se formează mai greu. În plus, începutul ne-a ieșit cam prost.

Bine, nu, mint. Am pierdut primele două jocuri, dar apoi am avut un parcurs bun… am început să câștigăm. Și dinamica a început să se schimbe. L-au dat afară pe antrenorul care mă juca și care mă făcea să mă simt încrezător.

A venit altul care m-a scos din primul 11. Și, mă rog, când dinamica nu e bună, e normal să fie schimbări. Până la urmă s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Și a fost o nenorocire.

„Poate dacă aș fi fost mai rapid, nu aș fi fost atât de inteligent în joc”

În România s-a spus că, dacă ai fi avut puțin mai multă viteză, fără îndoială ai fi la alt nivel. Ești de acord cu această teorie?

Nu știu ce să-ți spun. Dacă aș fi fost mai rapid, poate n-aș fi fost atât de inteligent în joc sau poate n-aș fi știut nici să mă poziționez, pentru că o compensezi cu viteza. Până la urmă, un jucător are calitățile lui și, pornind de la ele, își îmbunătățește alte lucruri.

Poate că, având mai multă viteză, n-aș fi învățat sau n-aș fi fost atent să îmbunătățesc alte lucruri și n-aș fi fost bun din punct de vedere tactic. Nu știu, nu mă gândesc prea mult la asta.

Martin Pascual a jucat pentru Atletico Madrid B. FOTO Martin Pascual Instagram

Vreau să scormonesc prin trecutul tău și să-mi spui dacă atunci când ai jucat pentru Atletico Madrid B l-ai cunoscut pe Diego Simeone?

Da, uneori am ajuns să mă antrenez cu el.

Și cum a fost această experiență, poți să ne povestești, te rog?

Un tip foarte de treabă. Pur și simplu, noi, cei de la echipa a doua, urcam să jucăm câte un meci cu ei, vreun exercițiu. A fost o experiență bună. Până la urmă, să te antrenezi cu cei mai buni e mereu o experiență bună.

Tu locuiești în Madrid. Ce impresie ți-a făcut Bucureștiul?

Am spus-o în toate interviurile: îmi amintește mult de Madrid, pentru că e o capitală foarte mare, foarte frumoasă, cu parcuri bune și cu multe locuri de distracție, multe restaurante unde se mănâncă super bine.

Și chiar fațadele clădirilor, chiar dacă sunt un pic mai vechi, îmi amintesc de Madrid. Și cred că poate și de aceea mă simt atât de confortabil.