Presa după Nea Vanea! Citeşte ultimul editorial al marelui Ioan Chirilă

20 nov 2009 2079 afişări Comentează şi tu Special
Presa după Nea Vanea! Citeşte ultimul editorial al marelui Ioan Chirilă Presa după Nea Vanea! Citeşte ultimul editorial al marelui Ioan Chirilă 4 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/5118601/1/vanea-bun.jpg

Pe 21 noiembrie 1999, presa sportivă din România suferea opierdere grea şi ireparabilă: Ioan Chirilă, cel mai importantreprezentant al breslei, părăsea această lume la 74 de ani. NeaVanea, patriarhul ziariştilor cu profil sportiv, lăsa în urmă 26 decărţi, o vastă frescă în care sportul şi campionii săi au primitretuşurile fine ale unui adevărat erudit.

Cărţile lui Chirilă au fascinat generaţii de tineri,determinându-i pe mulţi dintre aceştia să-i urmeze apoi paşii şi săintre în presa sportivă.

Înurmă a rămas nu numai o vastă operă literară, dar şi un standard decalitate, un reper fix într-o societate cu valori fluide. IoanChirilă ne-a lăsat moştenire povestea Cupei Mondiale (a văzut peviu opt ediţii, performanţă greu de atins chiar şi la nivelmondial), a scris cu o forţă sugestivă uriaşă despre marii noştricampioni, dar mai ales a creionat legenda fotbaluluiromânesc.

Porţi spre trecut

În cărţi-capodoperă precum "Finala se joacă astăzi", "Glasulroţilor de tren", "Şepcile roşii", "Şi noi am fost pe Conte Verde"sau "Un veac de fotbal românesc", Nea Vanea a lăsat posterităţii ocomoară inestimabilă. Volumele maestrului au devenit nişte porţiprin care pătrundem într-un trecut uimitor, pentru a afla poveştişi mărturii ale celor mai mari fotbalişti români din perioadainterbelică, primii ani ai acestui sport în ţara noastră, personajeşi întâmplări care nu sunt altceva decât un crâmpei din istoriaRomâniei.

Sportul nu o să mai fie în mileniul următor, pentru că am să disparşi eu...

Ioan Chirilă, 19 noiembrie 1999


Ultimul editorial: 15noiembrie 1999




Ghilotina

"Habemus papam" - s-ar fi auzit la federaţie în clipa următoarealegerii lui Imi Ienei ca antrenor al echipei naţionale.

Bineînţeles că această alegere n-a avut parte de fastul de laRoma, Vaticanul fiind neîntrecut în materie, dar sunt convins căFRF are mijloacele necesare pentru a sărbători această unanimitatecare a trezit dulci amintiri în rândul celor câtorva candidaţi.

A fost un scenario interesant. S-a realizat şi suspansul multaşteptat mai mult de "chibiţi" decât de cei care cunosc tehnicilefederale.

S-ar părea totuşi că Ienei a căzut ca musca-n lapte, dar el afost desigur avizat, acolo, undeva, în culise, fie numai şi dintr-oelementară precauţie. Surpriza a fost totuşi foarte mare. Fusesecreditat cu ultima şansă înainte de alegere, aşa cum se întâmplămai întodeauna în ţinuturile non-transparenţei, când totul esecret, obicei moştenit, dacă vreţi, de la Felix Dzerjinski, şefulCEKA, adică al teribilei comisii extraordinare, despre care s-ascris negru pe alb că "are pe conştiinţă 1.600.000 de morţi". Şiimediat după această informaţie urmează o alta, la fel de candidă:"A scris proză şi versuri".

Dar să lăsăm toate astea şi să revenim la "amicul Imi". Acum doiani, la înscăunarea lui Piţurcă, Mircea Sandu, preşedinte, ca şiastăzi, a luat cuvântul înaintea celorlalţi consultaţi şi a spus:"Eu l-aş fi preferat pe Lucescu", dar... Şi a urmat o tăcere pecare cei prezenţi au înregistrat-o... În locul lui Ienei,mărturisesc că n-aş fi primit această ofrandă. Dar ştiţi foartebine că în imperiul unanimităţii nu ai voie să refuzi.
Misiunea lui Ienei e oricum foarte grea, dacă nu imposibilă. Înprimul rând, îi va fi greu să se bată în continuare pentru Hagi şiGică Popescu, bineînţeles dacă va continua să se bată, acum cândmaurul şi-a făcut datoria şi poate să plece.

În paranteză fie spus, cred că Hagi va fi succesorul lui Ieneiînainte de încheierea mandatului acestuia din urmă.

Darsă lăsăm şi asta. Eu îi urez succes lui Ienei, care nu a fostniciodată un băiat lipsit de şansă. Îmi aduc aminte că, atunci cânda fost numit Teaşcă antrenor la Steaua, generalii i-au întrebat pecei doi care urmau să lucreze cu "Piticul". Constantin, primulîntrebat şi care deţinea postul de antrenor principal, a răspuns peloc: "Eu nu am ce învăţa de la tovarăşul Teaşcă". Din culise s-arfi auzit strigătul lui Ghiţă Tristanda: "Muzica, muzica".

În sfârşit...

Îi urez, cu multă sinceritate, să treacă peste inerentelemomente grele. Să uite înfrângerea Ungariei, pe care o conduceaatunci, în faţa Islandei, chiar la Budapesta. Să nu se mai ducă laBistriţa şi chiar să nu mai joace cu Extensiv, care-i păstrează ceamai recentă amintire.

Bineînţeles că Ienei ştie să conducă o echipă. Dar în fotbal seîntâmplă atâtea. Iată, de pildă, după celebra finală de la Sevilla,câştigată de frumoasa echipă a Stelei, el a fost înlocuit înaceeaşi seară, chiar înainte de dineul festiv, de viitorul generalIordănescu, un alt prieten al norocului.

Acum aşteptăm tragerea la sorţi pentru Mundial, pentru că aceeaeste competiţia care ne interesează cel mai mult. CampionatulEuropean este o treabă regională.

Ienei ştie foarte bine că principalul lui obiectiv în lupta pecare urmează să o ducă este vânzarea lui Adrian Mutu. Dacă ia unban frumos pentru FRF, şi-a făcut pe jumătate datoria.

Ienei a avut asemenea succese, uneori ajutat de şansă şi decoincidenţe. Îmi aduc aminte, la Bari, când echipa noastră jucaîmpotriva URSS, Lăcătuş avea o pasă neagră, Ienei urma să-lînlocuiască, dar, din fericire pentru echipa României şi pentruLăcătuş, acesta a marcat un gol splendid care a decis, de fapt,soarta grupelor şi nu numai.

Şi acum să punem punct. Ienei are multe probleme pe cap. Îmipare bine că Lucescu a refuzat (sau s-a retras), îmi pare bine cătotul s-a întâmplat cum s-a întâmplat, pentru că odată şi odată toto să recitim aceste rânduri.


Amintirea momentelor petrecute cu Nea Vanea e încăvie pentru Lucescu senior

"Mi-a lăsat un gol însuflet"

Chiar dacă Ioan Chirilă şi-a părăsit bunul prieten, Mircea Lucescuîşi aduce aminte de momentele petrecute împreună.

Aţi avut o legătură specială, de prietenie, cu IoanChirilă…
A fost cu totul special ca ziarist, dar şi ca om. Am avut noroculsă-l cunosc îndeaproape, am trecut de bariera profesională şi amdevenit prieteni buni. Aveam cercuri comune de amici şi eramaproape nedespărţiţi.

Prin ce s-a detaşat?
Prin multe trăsături frumoase. S-a detaşat prin personalitatea sa,prin modul boem de a vedea fotbalul şi sportul, în general. Era deun optimism extraordinar, iar când critica, o făcea într-un modfrumos.

Cum l-aţi caracteriza?
Simplu. A fost un artist în mijlocul unei activităţi sportive. Aveao pregătire culturală deosebită. Cânta la vioară şi la pian. Un omextraordinar, iar dispariţia sa mi-a lăsat un gol în suflet. Şiacum, când mă uit peste cărţile scrise de el, îmi aduc aminte cunostalgie de momentele frumoase petrecute împreună. Am pierdut unom deosebit.

Care a fost rolul lui Nea Vanea în fotbalulromânesc?
A reuşit să schimbe perspectiva asupra fotbalului, a schimbatsportul. E greu, ca ziarist, să schimbi câte ceva în lumeasportului, însă el a reuşit.

Chirilă s-a detașat prin modul boem de a vedea fotbalulși sportul
Mircea Lucescu, prieten al marelui ziarist

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.