Găștile**

Își aduce cineva aminte de vreo etapă fără erori grave de
arbitraj de când a început sezonul? Nu flecuștețuri, avertismente
anapoda sau o lovitură liberă mutată câțiva metri, ci din cele
grele. Penalty-uri inventate ori nebăgate în seamă, goluri din
ofsaid sau poziții închipuit neregulamentare. Mediașul și Timișoara
sunt doar două dintre ultimele pricini de sfadă și de făcut ochi
dulci federațiilor care mai acceptă să-și trimită arbitrii într-un
campionat care a ajuns deja de poveste pe la curțile europene. Așa
se vede de afară. Să înghițim în sec când suntem luați peste picior
pentru că cerem arbitri străini la orice meci, nu tu la un derby
decisiv la titlu sau la o finală de Cupă.

De acasă se vede altfel. Cu atâția profesori doctori într-ale
arbitrajului nu are de ce să mai mire că prestația corectă a unui
neamț tomnatic la Dinamo – Urziceni a fost prilej de ironii fudule.
Vorbea opoziția tocmai mazilită de la putere. Și-n arbitraj e ca-n
politică. Se guvernează pe găști, pe grupuri de interese, pe bilete
de favoare, pe arătatul pisicii. Vezi că eu te-am cocoțat acolo, eu
te dau jos. Doar zâzania dintre Porumboiu și Crăciunescu n-a mijit
dintr-o estimare eronată a următoarei producții de grâu la
hectar.

Cum să mai surprindă pe cineva că în momentul în care a fost uns un
nou șef la CCA n-a mai rămas cărămidă pe cărămidă din vechea
echipă?! Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere și și-au aruncat
paharele cu apă pe pantaloni sau în față, dar departe de
studiourile TV. Găștile, toate, ale lui Grigorescu sau Crăciunescu,
Costică-Vâlcea sau Avram, au bătut câte un cui la coșciugul cu
fluier și fanion.