Fani la singular

S-a exagerat. Poate pentru că a venit vremea exagerărilor celorlalți. Tuturor celor care nu mai au loc pe stadioane de ultrași, tuturor celor cărora le-au fost boțite mașinile doar pentru că se nimereau în drumul hoardelor, tuturor celor cărora li s-au devastat magazinele, cameramanilor TV schilodiți cu lanțul sau cu piatra de bordură.
 

Avem televiziuni câtă frunză, câtă iarbă. Dacă fiecare și-ar sacrifica o jumătate de minut pe săptămână la știrile sportive pentru a ne oferi câte un portret robot din baza de date a jandarmeriei cu condamnați penal sau interziși pe arene, am lepăda cu toții anonimatul pluralului. Suporterii întotdeauna la plural. De această dată imaginile jandarmeriei au propus și niște chipuri, cu nume și prenume, ca să știm cu cine ne întâlnim de fapt zi de zi. Ah, uite, e băiatul vecinului de la 3, vânzătorul din colț, elevul bolnav a doua zi după meci, cu ochiul învinețit de compostor, evident. Suporterul la singular. Ziua Dr. Jekyll, iar seara Mr. Hyde.