EXCLUSIV | Povestea lui Vlad Screciu, primul jucător din Liga 1 născut după 2000. Pentru ce campionat puternic din Europa se pregăteşte şi mărturia despre colegii lui de şcoală: "Îi văd cum îşi strică viaţa"

23 dec 2016 17224 afişări Comentează şi tu Special
EXCLUSIV | Povestea lui Vlad Screciu, primul jucător din Liga 1 născut după 2000. Pentru ce campionat puternic din Europa se pregăteşte şi mărturia despre colegii lui de şcoală: "Îi văd cum îşi strică viaţa"

Vladimir Ionuţ Screciu sau Vlad, aşa cum îi spun apropiaţii, s-a născut pe 13 ianuarie 2000, la Corabia. Deşi nu a împlinit încă 17 ani, are deja 1,81 înălţime şi trei meciuri jucate în prima ligă, la CS Universitatea Craiova. În momentul debutului, în partida cu Steaua, jucată în toamnă pe Arena Naţională, Screciu a devenit primul jucător din Liga 1 născut după 2000. Debutant la 16 ani, opt luni şi 19 zile, Screciu este totuşi departe de cel mai tânăr jucătător care a evoluat vreodată în Liga 1: Nicolae Dobrin, la 14 ani, 10 luni şi cinci zile. Ce-i drept, nici nu ar fi avut cum să se apropie, din moment ce Liga Profesionistă de Fotbal nu mai acceptă în prima divizie jucători mai mici de 16 ani.

Cum ai început să joci fotbal?
Până la 10 ani am jucat în curtea şcolii. Jucam cu băieţi de 16-17 ani şi îmi dădeau voie să intru doar dacă mergeam la magazin şi le cumpăram apă. La 10 ani şi jumătate am început la CSS Corabia.După o jumătate de an, tata nu m-a mai lăsat, pentru că stăteam prost cu şcoala.Apoi, îmi aduc aminte că i-am luat telefonul tatălui meu şi l-am sunat pe antrenorul meu, Gigi Vâlcu. I-am spus să îl sune pe tata pentru că eu nu pot să stau acasă, fără să joc fotbal. Şi aşa a şi făcut. Antrenorul l-a sunat pe tata şi l-a convins să mă lase în continuare la fotbal. Oricum, nu eram cine ştie ce cu cartea, doar mă menţineam cât de cât, nu eram foarte deştept.

Povesteşte-ne ce a urmat.
Am continuat să joc şi, la puţin timp, am avut un turneu la Vâlcea, la care au fost prezenţi şi cei de la Craiova. Le-a plăcut de mine şi i-au spus antrenorului meu că voiau să mă ia la Craiova, însăel nu mi-a zis nimic despre asta. A urmat peste câteva luni un alt turneu, la Corabia. Am jucat foarte bine, iar la final antrenorul de la Craiova s-a dus la tata şi i-a spus că mă place. Eu nu voiam să plec, aveam doar 11 ani, dar tata m-a convins. Îmi era foarte greu, plângeam în fiecare seară, îi spuneam mamei mele că vreau să mă întorc acasă. Dar,până la urmă, m-am acomodat.

Ai fost mereu mijlocaş?
Am jucat şi mijlocaş şi fundaş central. Chiar acum o lună, când am avut un meci la juniorii „2000”, am jucat fundaş central pentru că s-a accidentat un coleg. Cel mai mult îmi place să joc mijlocaş la închidere. Am jucat şi mijlocaş ofensiv, în meciul amical cu Zenit Sankt Petersburg din vară.

Gică Craioveanu spunea că problema sportului nostru este că puştii nu mai au maidane, locuri de joacă unde să poată juca fotbal, prin oraşe. Tu când erai mic unde jucai, în afară de stadion?
Eu am un teren exact în spatele casei mele. Stau mulţi copii în zonăşi aproape toţi joacă fotbal. Când eram mic, îmi petreceam tot timpul pe acel teren. Chiar şi acum mă mai duc.

Şi ce spun acum prietenii tăi din copilărie, când vad că joci în Liga 1?
Sunt fericiţi, dar ei tot aşa mă văd, ca pe prietenul lor din copilărie, cum, de altfel, îi văd şi eu pe ei. Unii m-au întrebat după meciul cu Steaua de ce nu l-am trântit pe Muniru, pentru că a fost o fază când l-am ajuns din spate şi l-am împins, dar nu a căzut.

Dar părinţii?
Şi ei suntfoarte fericiţi. Datorită lor am ajuns aici. Au insistat mult, chiar dacă şi lor le-a fost greu, şi le este şi acum.

"Până la meciul cu Steaua, nu mai fusesem pe Arena Naţională. Atunci am fost pentru prima dată şi am şi jucat. Apoi, nu am dormit toată noaptea, am primit mesaje şi am urmărit reluarea meciului"

Ce ţi-a trecut prin cap când ai fost chemat de la încălzire de Mulţescu înainte să intri în meciul cu Steaua?
M-a chemat prin minutul 70 pentru că se accidentase Briceag, după care m-a pus pe bancă. Prin minutul 80, s-a uitat la mine şi mi-a zis: „Hai, Screciule, hai şi tu!”. Nu am avut emoţii deloc, nici în meciul cu ASA. Chiar m-am mirat după meci că nu am avut nicio emoţie cu Steaua. Nici nu am simţit fanii din tribune, eram atât de concentrat încât nu îi auzeam decât pe colegii mei. La final a fost foarte frumos, am putut să mă bucur de atmosfera creată de fanii noştri. Nicio echipă din România nu are fani ca ai noştri. Apoi, nu am dormit toată noaptea. Am ajuns la două noaptea acasă şi am primit o mulţime de mesaje cu felicitări, după care m-am uitat din nou la meci. La trei s-a redifuzat meciul şi m-am uitat până dimineaţa.

Mai fusesei pe Arena Naţională până atunci?
N-am mai fost deloc. Atunci am fost pentru prima dată şi am şi jucat.

Cum te ajută băieţii din lot, ce sfaturi ai primit de la căpitanul Vătăjelu sau de la alţi fotbalişti cu experienţă care sunt colegi cu tine la Craiova?
Toţi colegii mă ajută foarte mult, îmi dau încredere şi nu ţipă la mine când greşesc.Dintre toţi, de Alexandru Mateiu sunt cel mai apropiat, îmi este ca un frate.

  • Data naşterii: 13 ianuarie 2000
  • Locul naşterii: Corabia, Olt
  • Înălţime: 1,81 metri
  • Greutate: 70 de kilograme.
  • Picior: drept
  • Post: Mijlocaş, fundaş central
  • Cotă, potrivit Transfermarkt.de: 50.000 de euro
  • Meciuri/goluri în Liga 1: 3/0

Cum îl simţi pe Mulţescu, are încredere în tine, ce-ţi spune?
Eu zic că are. Din iarnă, după ce se vor face transferuri, o să fie mult mai greu, dar eu zic că sunt unul dintre pariurile lui. Îmi dă multe sfaturi, se mai supără pe mine când greşesc, dar aşa este, are dreptate.

Ce crezi, Craiova are mai multă nevoie de tine sau tu de Craiova?
Păi... Eu de Craiova. Nu ştiu ce alt club din Liga 1 ar risca să bage în teren un jucător de 16 ani. În primul rând, să muncesc eu mai mult, să îmi câştig postul de titular, după care o să aibă şi Craiova nevoie de mine. Şi acum are.

Ce ştii despre Ion Oblemenco?
(râde) Că a fost din Corabia, la fel ca mine. Mai ştiu că juca atacant, că era golgheter. El stătea exact la intrarea în Corabia, la o casă micuţă.

"Îi văd pe copiii de la şcoala mea cum îşi strică viaţa, se duc la baie şi se droghează. Şi profesorii nu fac nimic"

Cum te împarţi între carte şi fotbal, ai timp de teme?
Când am timp liber, mă duc la şcoală. Mama îmi spune să nu las şcoala şi ţin cont de ce spune. Profesorii vor să facem poze, iar doamna profesoară de biologie m-a pus să îi dau autograf pe teză. Teme nu avem pentru că sunt la liceu cu program sportiv.

Ce materii îţi plac?
Româna, engleza... La engleză fac şi meditaţii.

Te pregăteşti pentru campionatul Angliei?
Da.

Unde ţi-ar plăcea să ajungi?
În Anglia, la Manchester United. Visez de mic să ajung acolo.

Imaginează-ţi că trebuie să i-l recomanzi patronului de la Manchester United pe Vladimir Screciu. Ce i-ai spune?
(râde) Să îl ia în prima secundă!I-aş spune că e ambiţios, că munceşte, că dă tot ce are mai bun şi că nu ia antrenamentele la mişto. Dacă iei antrenamentele la mişto, la fel faci şi la meciuri. Seriozitatea este foarte importantă.

Dar dintre FC Barcelona şi Real Madrid de cine îţi place?
Îmi place mai mult Real Madrid.

De ce?
Îmi place stilul lor de joc. Şi jocul de pase al Barcelonei îmi place, dar Real are un stil aparte, mai rapid, pe contraatac.

Ai vreun fotbalist de la care te inspiri?
Doi, chiar. De la Pogba şi de la Modric. Îmi place mai mult de Pogba, mi-ar plăcea şi mie să fiu ca el, cu o singură mână să dau la o parte orice adversar. În plus, are viziune în joc. Şi la Modric, tot aşa, viziunea în joc, pasele decisive.

Timpul liber cum ţi-l petreci?
Acum sunt răcit şi joc FIFA pe PlayStation, mi-am făcut o carieră cu Liverpool. În rest, mai ies cu prietenii.

Mulţi fotbalişti s-au pierdut din cauza vieţii de noapte sau a alcoolului. Ce ne poţi spune despre tine în aceste două privinţe?
La mine, la Corabia, am mai ieşit cu prietenii la un suc, dar în club nu am ieşit niciodată. Şi toţi ştiu despre mine că nu ies în cluburi. Eu sunt mic, am 16 ani, nu am ce să caut eu în club. Bine, că sunt mulţi care se duc de la 13-14 ani în cluburi, dar ăia sunt golani.

La doar 16 ani poţi fi considerat un model pentru copiii care vor să practice fotbalul. Ce le transmiţi puştilor de vârsta ta, dar şi celor mai mici, care vor să facă fotbal?
Să nu se apuce de băutură şi de droguri. Îi văd pe copiii de la şcoala mea, se duc la baie şi se droghează... Îşi strică viaţa. Eu de când mă ştiu nu am pus gura pe ţigară. Cât despre fotbal, le-aş zice copiilor să fie ambiţioşi, să muncească şi să facă multe sacrificii. Eu am avut o perioadă în cantonament când alergam până nu mai puteam. Şi acum fac la fel. Eu sunt un copil modest, aşa m-a învăţat mama.

Stai puţin, vrei să spui că există copii care se droghează chiar şi la un liceu cu program sportiv?
Da. Şi profesorii nu fac nimic.

O ultimă întrebare, i-ai scris lui Moş Crăciun?
Nu, nu încă, dar am să o fac (zâmbeşte).

Dacă nu suntem prea indiscreţi, ne poţi spune ce îi vei cere?
Îmi doresc ca anul viitor să bifez mai multe minute în Liga 1, iar marele vis al meu este să câştigăm campionatul. (râde) Ar fi foarte frumos.


Interviu realizat de Denis ŞCHIOPU

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.