Pentru mulți dinamoviști, finalul de sezon este cum nu se poate mai frumos. Echipa are șanse la podium, s-a calificat în finala Cupei României, dar mai important, a fost mai bună în duelurile cu rivala Steaua. Felul în care jucătorii lui Rednic au sărbătorit egalul de pe Național Arena trădează exact asta. Aproape că nu contează cum se vor descurca cu CFR Cluj în finală, contează că Steaua a fost eliminată și că într-un meci în care actuala campioană figura evoluând „acasă”, spectacolul în tribună a fost asigurat doar de Peluza Cătălin Hîldan.
Tocmai acest ultim aspect merită o analiză profundă în semn de respect pentru dinamoviștii care nu se entuziasmează ușor. Pentru că da, PCH face ceea ce spune Hanca într-un interviu din ProSport, împinge echipa de la spate în momentele grele. Și da, Steaua este handicapată la acest capitol tocmai pentru că pe tabelă scrie FCSB, nu Steaua. Însă revenind la dinamoviștii realiști, faptul că PCH joacă un rol atât de important în evoluția echipei trebuie să fie un lucru îngrijorător. Pentru că realitatea este că frumoasa galerie care a dominat cu 8.000 de oameni vreo 40.000 de stelisto-fecesebiști acum nici două săptămâni în Liga 1 este cam al șaptelea jucător al lui Mircea Rednic. Nu al 12-lea, așa cum e la modă acum și așa cum se spune în general despre galerii.
E al șaptelea jucător pentru că Mircea Rednic, în procesul de victimizare pe care-l desfășoară de când a venit la Dinamo, are dreptate. Dinamo nu poate pretinde mai mult decât a obținut acum pentru că nu are suficient de mulți fotbaliști adevărați. Rednic antrenează câțiva jucători valoroși – Palic, Rotariu, Gnohere, Anton, Mevlja și Puljic – după care primul „11” poate fi completat cu PCH, Bicfalvi dacă e valid, Marc dacă nu doarme, Steliano Filip dacă nu e suspendat sau fițos, Cerniauskas dacă nu e penibil, Ekeng dacă ar juca mai mult de un meci bun pe lună și Hanca dacă are noroc să nu-l prindă pe Hamroun în formă. Șase certitudini, șapte cu galeria, apoi o serie interminabilă de dileme, de improvizații, de soluții câștigătoare doar atunci când e Rednic inspirat.
În mod normal, frumoasele prestații ale PCH trebuie să fie ajutorul dat de teoreticul „al 12-lea jucător”. Și pentru ca PCH să iasă în afara primului „11” este nevoie de o intervenție în forță a lui Ionuț Negoiță. Asta trebuie să ceară ultrașii. În forță și cu bani, iar la acest ultim capitol finanțatorul a demonstrat că este la fel de neajutorat precum Cerniauskas în fața lui Alibec. Sigur, argumentul cu „a scos echipa din insolvență” încă funcționează, mai ales în cazul celor care nu pricep mecanismele legale și financiare care ar explica limpede cum Negoiță a profitat din plin de pe urma procesului cu pricina, iar meritele sale sunt, mai repede, meritele unor avocați pricepuți care au profitat de o lege permisivă. Altfel, concret, bătălia cu Astra și cu Steaua este imposibilă cât timp Alibec și Chipciu câștigă împreună cât toți titularii lui Dinamo. Da, știu, „Olteanu a costat 180.000 de euro…”
Textul a apărut și pe blogul lui Cristian Scutariu
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER