ProSport a prezentat cazul antrenorului Ioan Tătăran care l-a lovit intenționat cu mingea în cap pe jucătorul de 17 ani Rareș Fătu. Imaginile au zguduit lumea fotbalului din România, ținând cont că în timp gestului incalificabil, antrenorul a aruncat și câteva înjurături spre tânărul fotbalist de la Academia Minaur Baia Mare.
Incidentul a avut loc în urmă cu aproximativ o lună, însă ProSport l-a făcut public acum, după ce a intrat în posesia imaginilor. Totul s-a petrecut pe parcursul meciului amical dintre Academia Minaur Baia Mare U19 și Progresul Șomcuta.
ProSport a consultat și un psiholog în urma acestui caz. Georgiana Dragomir, psiholog sportiv și profesoară de Pedagogie și Psihologie Sportivă la CRSSE (Centrul Român de Studii Sportiv Educaționale), a acceptat să vorbească deschis despre acest incident după ce a urmărit imaginile publicate de ProSport și a tras câteva concluzii extrem de dure.
„Imaginile urmărite ridică semne de alarmă grave și nu pot fi tratate ca un simplu moment de nervozitate pe margine terenului. Când un antrenor aruncă intenționat mingea în capul unui jucător de 17 ani și îl înjură în public, nu mai vorbim despre exigență sportivă. Vorbim despre agresiune fizică și abuz emoțional asupra unui minor. Acestea au consecințe reale: umilință publică, anxietate de performanță, pierderea încrederii în figurile de autoritate”, și-a început discursul Georgiana Dragomir, psiholog sportiv.
I-am explicat doamnei psiholog și faptul că tânărul Rareș Fătu a decis imediat să nu mai continue la clubul Minaur Baia Mare, moment în care Georgiana Dragomir a avut și câteva sfaturi pentru acesta.
„Jucătorul care a ales să părăsească echipa imediat după incident a luat, în opinia mea, o decizie sănătoasă și curajoasă. A recunoscut instinctiv că acel mediu îi era dăunător. Îl sfătuiesc să vorbească cu cineva de încredere (părinte, alt antrenor, psiholog) despre ce a trăit, să nu își pună la îndoială valoarea ca sportiv și să continue fotbalul într-un mediu în care este respectat. Comportamentul antrenorului nu spune nimic despre calitățile lui. Spune totul despre problemele nerezolvate ale celui care ar fi trebuit să îl protejeze”, a adăugat Georgiana Dragomir.
În urma unui astfel de incident pot exista și traume, despre care Georgiana Dragomir ne-a vorbit: „Dacă privim mai atent la ceea ce poate trăi un adolescent de 17 ani în urma unui astfel de incident, imaginea este îngrijorătoare. Pe plan psihologic și emoțional, umilința publică lasă urme adânci la această vârstă, când identitatea și stima de sine sunt încă în formare. Adolescentul poate dezvolta anxietate de performanță, adică acea teamă paralizantă de a greși care îl poate urmări și în viitoarele meciuri, indiferent de echipă sau antrenor. Poate apărea o pierdere profundă a încrederii în figurile de autoritate, cu efecte care depășesc cu mult terenul de fotbal și se extind în școală, în familie, în relațiile cu adulții în general.
Pe plan social, consecințele sunt la fel de serioase. Colegii care au asistat fără să poată interveni pot deveni, involuntar, martori ai unei dinamici agresive pe care o interiorizează ca normă. Jucătorul în cauză poate resimți rușine față de grup, se poate retrage, poate evita interacțiunile sociale legate de fotbal sau poate pierde complet plăcerea pentru un sport care altădată îl definea. Toate acestea, generate de comportamentul inacceptabil din partea unui adult aflat într-o poziție de încredere”.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2Fgeorgiana-dragomir.jpg)
Georgiana Dragomir, psiholog sportiv și profesoară de Pedagogie și Psihologie Sportivă la CRSSE (Centrul Român de Studii Sportiv Educaționale)
Psihologul Georgiana Dragomir a fost radicală în cazul antrenorului Ioan Tătăran, fost fotbalist la Steaua în perioada 1983-1985. Aceasta este convinsă că în urma acestui incident, tehnicianul n-ar mai trebui să lucreze în fotbalul juvenil și îi sugerează acestuia să-și rezolve problemele legate de furie cât mai rapid.
„Este normal ca un astfel de antrenor să lucreze cu copiii? Răspunsul este categoric nu. Ceea ce descriu imaginile depășește cu mult zona antrenorului exigent și intră clar în teritoriul abuzului. Aruncarea intenționată a mingii în capul unui jucător constituie agresiune fizică. Înjurăturile continue adresate minorilor reprezintă abuz verbal și emoțional. Intrarea pe teren și comportamentul agresiv față de toți cei prezenți indică o pierdere completă a controlului, o stare incompatibilă cu rolul de educator sportiv. Din perspectivă profesională și etică, un astfel de comportament este incompatibil cu dreptul de a antrena minori.
Antrenorul are și el nevoie de ajutor, dar de un tip diferit. Furia explozivă la acest nivel nu apare din senin. Este, de regulă, simptomul unui stres cronic negestionat pe termen lung, al unui deficit de reglare emoțională sau al unor tipare preluate dintr-un mediu similar în care el însuși a crescut sau a evoluat ca sportiv. Înțelegerea cauzei nu scuză comportamentul, dar este esențială pentru schimbare.
Concret, antrenorului îi recomand să accepte că are o problemă, să solicite psihoterapie sau un program structurat de management al furiei și să ia o pauză din activitatea cu minori, nu ca sancțiune, ci ca act de responsabilitate față de el însuși și față de copiii pe care îi antrenează. De asemenea, îl îndemn să își ceară scuze sincer față de jucătorul implicat, dacă nu a făcut-o deja. Nu pentru imagine publică, ci pentru că este lucrul corect de făcut și, adesea, primul pas real spre schimbare”, a mai declarat Georgiana Dragomir.
„Un aspect pe care îl consider esențial este ca acest antrenor să reflecteze cu onestitate la impactul real al comportamentului său. Mulți antrenori cu un stil agresiv cred sincer că le vor binele jucătorilor și că presiunea extremă produce performanță. Realitatea pe care o confirmă și cercetările în psihologia sportului este însă alta: jucătorii antrenați în frică performează mai slab pe termen lung, cei mai valoroși dintre ei pleacă primii, iar ceea ce rămâne nu sunt jucători mai buni, ci mai puțin încrezători în sine. Întrebarea pe care îl invit să și-o pună sincer este una simplă: antrenează pentru jucători sau pentru propriul ego? Răspunsul onest poate fi începutul unei transformări reale.
Un antrenor bun nu este cel care nu simte presiune sau frustrare. Toți o simt. Un antrenor bun este cel care nu transferă acea presiune asupra sportivilor aflați în grija lui. Schimbarea este posibilă, dar începe cu un singur cuvânt: ajutor
În final, vreau să subliniez ceva care ne privește pe toți. Avem responsabilitatea colectivă, ca adulți, ca părinți, ca oficiali ai cluburilor și federațiilor, de a sancționa ferm aceste derapaje atunci când le vedem. Nu din răzbunare, ci din respect față de ceea ce înseamnă cu adevărat meseria de antrenor. Pentru că antrenoratul de copii și juniori, la nivelul său cel mai înalt, nu este despre rezultate pe tabelă. Este despre clădirea de caractere, despre formarea unor tineri care să devină oameni integri, rezilienți și capabili să facă față presiunii vieții. Această muncă merită să fie respectată și recunoscută ca atare. Iar primul pas pentru a o ridica la nivelul pe care îl merită este să nu tolerăm, sub nicio formă, comportamentele care o înjosesc”, a încheiat Georgiana Dragomir.
Dacă sunteți martorul unor astfel de scene, vă rugăm să ne contactați pe adresa de mail [email protected].