INTERVIU | Cosmin Bărcăuan: ”Ne-au vopsit maşinile. Nu puteam să ieşim să luăm un ziar, ce să mai mergem în mall-uri?”. Ce decizie au luat Giani Kiriţă, Dănciulescu şi Niculescu în perioada ”Agenţii 0-0-7”

17 mai 2019 7880 afişări Highlight
INTERVIU | Cosmin Bărcăuan: ”Ne-au vopsit maşinile. Nu puteam să ieşim să luăm un ziar, ce să mai mergem în mall-uri?”. Ce decizie au luat Giani Kiriţă, Dănciulescu şi Niculescu în perioada ”Agenţii 0-0-7”
GALERIE (5 de imagini) VEZI GALERIA

Cosmin Bărcăuan (40 de ani) a trecut prin momente dificile în cariera de fotbalist. A fost la un pas să se retragă la 25 de ani. A trecut de la agonie la extaz şi viceversa. Partea frumoasă e că a cucerit cele mai importante trofee pe plan intern, a jucat la cel mai înalt nivel, împotriva unora ca Messi, Ronaldinho, Pirlo, Kaka sau Maldini. Dar a fost nevoit să înfrunte şi episoade neplăcute, pe care fotbaliştii nu doresc să le simtă pe pielea lor, dar inevitabil le trăiesc de n ori în carieră. Suporterii Craiovei l-au ”urecheat” că a semnat cu marea rivală, Dinamo, dar nici în Bucureşti nu i-a fost uşor. A fost parte din echipa ”Agenţii 0-0-7”.

Cosmin ne-a povestit detaliat despre reacţiile fanilor care le-au vopsit maşinile jucătorilor şi cum au decis fotbaliştii, în frunte cu căpitanul Giani Kiriţă, să intre în cantonament. O mişcare atipică, poate, în contextul actual din Liga 1. La finalul sezonului respectiv (2002/2003) Dinamo a terminat pe locul 6, dar a cucerit Cupa României.

Interviul acordat de Cosmin Bărcăuan pentru ProSport a fost unul spectaculos, cu detalii neştiute despre cariera lui, relaţia cu Cristi Borcea, situaţia actuală de la Dinamo, opinia clară despre Gigi Becali şi de ce fotbaliştii de la FCSB nu au scuze după ratarea unui nou titlu.

  • Prima parte a interviului

Cu ce te ocupi acum, după ce ai renunţat la cariera de fotbalist?

Au trecut mai mult de 10 ani de când m-am retras. Au trecut vreo 12-13 ani. Am rămas însă tot în iarbă, pentru că nu poţi să stai departe de ce faci cel mai bine în viaţă. Am jucat fotbal, asta ştiu cel mai bine să fac. Am echipa a doua a clubului Voluntari,  în Liga 3, Seria 3, dar toţi de acolo sunt copii. Sunt într-o perioadă de învăţare şi de acumulare. 15, 16, 17 ani au câţiva dintre ei. Avem datoria să îi formăm şi să îi promovăm la prima echipă. Sunt motivaţi pentru că sunt aici, la Voluntari, un satelit al primei echipe. Pot face pasul şi asta trebuie să îi motiveze. Dar nu întotdeauna se întâmplă asta.

Sunt jucători care au ceva, care au calităţi, dar nu ştiu dacă pot face pasul la echipa mare. Mai întâi trebuie să confirme în Liga 3. Când vor confirma, vor putea să facă pasul. Mulţi se antrenează cu prima echipă, dar e destul de greu. Grija lor faţă de fotbal nu e întotdeauna prima, nu o pun pe primul plan.

Se întâmplă să mai intervină părinţii atunci când copiii lor nu joacă?

La mine nu este cazul, pentru că în primul rând vreau să fac carieră ca antrenor. Pentru mine, lucrul acesta e foarte clar şi jucătorii mei ştiu asta. Joacă cei care se antrenează 100%  şi au o atitutine bună în timpul meciurilor. Poate să vină oricine, pe mine nu mă interesează.

Ce planuri de viitor ai?

Am început de jos ca jucător. Am început de la Liga 4, la Bihor Oradea. Am promovat în fiecare an, am urcat, cred că am avut o carieră împlinită. Aşa vreau să fie şi ca antrenor, să ating un nivel cât mai înalt pornind de jos.

Referitor la cariera de jucător, una dintre primele tale echipe a fost Gloria Bistriţa. Îţi mai aminteşti perioada aceea?

Perioada aceea era destul de grea, era foarte foarte greu. M-am dus la Bistriţa într-o probă, erau jucători cu o experienţă mare acolo. Am jucat un meci, în Cupa Intertoto, dar din păcate nu am rămas. Am ajuns la Craiova, după un meci din Liga 3. Cineva din stafful clubului m-a văzut, am fost o săptămână în probe şi m-au păstrat.

După un trial a primit răspunsul:” Puştiule, rămâi la Craiova!”

Cum a fost să joci pentru Craiova?

De când am ajuns în Craiova pentru mine a fost foarte greu. De mic copil auzeam acasă de ‘Craiova Maxima’ şi de greutatea numelui, a fost destul de greu. Dar nu aveam altă variantă, pentru că asta voiam să fac, să fiu fotbalist. Era domnul Bondrea antrenor. Am avut o primă săptămână bună acolo, la antrenamente. La finalul săptămânii, mi-a spus: ‘Puştiule, o să rămâi la Craiova’. M-am bucurat, dar nu foarte mult pentru că ştiam ce urma. Nu îmi aduc aminte debutul, cred că a fost cu Piatra Neamţ sau cu Piteşti.

Corneliu Papură a fost instalat ca principal la Craiova. Cum crezi că se va descurca?

Îl ştiu pe Cornel pentru că am fost colegi, îl ştiu ca jucător, dar nu ştiu cum va fi acum ca antrenor, rămâne să vedem. Însă, am auzit lucruri bune despre el.

A urmat transferul la Dinamo. Se poate spune că e cea mai importantă echipă din cariera ta?

Au fost la fel de importante ambele echipe (n.r. Craiova şi Dinamo), pentru că am dat totul pentru amândouă. Pentru echipă şi pentru fani am jucat. Au venit cei din conducerea lui Dinamo şi m-au întrebat dacă accept propunerea de la ei. Am acceptat, nu am ezitat şi cred că nu am făcut rău. Am considerat că Dinamo este o rampă de lansare mult mai mare şi mă poate ajuta mai mult.

Fanii oltenilor l-au blamat pentru transferul la Dinamo, dar el şi-a văzut interesul

Au fost probleme cu suporterii în momentul transferului?

Au fost nişte probleme cu plecarea, dar nu am făcut-o din răutate. Mi-am văzut interesul. Dinamo, am crezut eu, va fi o rampă de lansare.

Cum comentezi problemele actuale de la Dinamo?

A trecut printr-o perioadă grea şi nu numai în acest an. Nu e uşor, acolo e un schimb de generaţie, mai e şi lipsa banilor. Criza economică şi-a pus amprenta pe mai multe cluburi şi nu numai din România. Dar văd că uşor uşor se pune pe picioare şi eu aştept să văd un alt Dinamo din vară.

Crezi că e o problemă şi la nivelul acţionariatului?

Cred că lipsa banilor e o problemă capitală. Dinamo e un club mare, care vrea performanţă şi e greu să găseşti jucători care să joace fără bani. Ai nevoie de bani să faci echipă. Oriunde mergi ai nevoie, nu contează numele formaţiei.

E greu să vină cineva să bage bani la echipă. Eu îl felicit pe Negoiţă că totuşi a reuşit, cu greutăţile care sunt, să ţină echipa. A ieşit din insolvenţă, au fost probleme şi cu asta, şi e un lucru lăudabil. Acum e important să o vedem pe Dinamo în Europa, pentru că e păcat să nu avem două – trei echipe care să ne reprezinte în Europa.

În sezonul 2002/ 2003, Dinamo a înregistrat 7 înfrângeri consecutive, iar jucătorii au fost porecliţi ”Agenţii 0-0-7”. În cele din urmă, ”câinii” au luat Cupa României

Cum era pe vremea lui Cristi Borcea?

Erau foarte mulţi acţionari la Dinamo atunci. Aveam o linişte din acest punct de vedere. Ştiam că avem salariile şi primele la timp, dar am avut o perioadă destul de grea. Aveam 0-0-7 la un moment dat. Aveam în vestiar jucători cu personalitate, a fost greu, dar cu linişte am ieşit din acea perioadă. Îmi aduc aminte că nu prea am mai pierdut după. Am luat Cupa României.

Borcea nu ne certa, dar ştiam că nu ne facem treaba cum trebuie. Simţeam noi asta. Ştiu că atunci am propus noi jucătorii să intrăm în cantonament, ca să putem scăpa de situaţia aceea neplăcută. Nu ne convenea ce se întâmplă cu Dinamo. Am avut probleme şi cu suporterii, ne-au vopsit maşinile.

Nu mai puteam să ieşim nici să luăm un ziar, ce să mai mergem la mall-uri? A fost o perioadă destul de neplăcută. Suporterii erau supăraţi pe noi, iar noi trebuia să ne revanşăm pe teren. Nici nouă nu ne convenea situaţia. Giani Kiriţă, eu, Alexa, Stoican, Dănciulescu, Niculescu am spus că intrăm în cantonament şi că trebuie să o scoatem la capăt la un moment dat. Nu se putea, jucam la Dinamo. Am intrat în cantonament şi până la urmă a fost bine. Am scos-o la capăt.

În 2004, Cosmin Bărcăuan a făcut eventul cu Dinamo

Cum a fost să câştigi titlul cu Dinamo?

Aaah! Întotdeauna bucuria după câştigarea unui campionat e imensă. Nu pot să o descriu în cuvinte. Ceea ce simţi ca fotbalist..când câştigi un campionat sau o cupă. Toţi eram o familie, eram uniţi, eram prieteni. În noaptea campionatului ştiu că am fost la un restaurant, ce s-a întâmplat după, nu îmi aduc aminte.

Cu cine mai păstrezi legătura dintre foştii colegi?

Cu Flavius Stoican am rămas prieten. Am jucat şi la Şahtior împreună. Acum e antrenor şi nu îmi permit să îl sun în fiecare zi. Are o grămadă de probleme, dar atunci când ne vedem povestim mult.

Ai fost ofertat de Rapid sau FCSB?

Nu. Dar dacă nu jucam la echipa mea de club şi simţeam că trebuie să plec, nu conta că e Rapid sau FCSB.

Dacă ai avea cu 20 de ani mai puţin şi FCSB ţi-ar face o ofertă, ai accepta ţinând cont de reacţiile lui Gigi Becali?

Reacţiile lui sunt normale, omul îşi bagă banii în afacere. E normal să fie nervos în anumite cazuri. Ca jucător, nu ar fi o problemă să joc pentru Gigi Becali. Trebuie să pună presiune pe jucător. Dacă nu e presiune, nu eşti jucător de fotbal. Presiunea rezultatului, presiunea clasamentului, a tricoului pe care îl poartă. Fără presiune nu se poate.

Posibil să fie vorba de mental acolo. Mă refer la jucătorii care clachează. E posibil, dar e nevoie de presiune. Ce, la Barcelona nu e presiune? La fiecare echipă e aşa.

Cum ţi se pare relaţia dintre Gigi Becali şi antrenori? Mereu iese la TV şi spune ce schimbări trebuie să facă în echipă.

El e patronul echipei, dacă el consideră că trebuie să vină să spună asta, nu ştiu ce să zic. Şi mie mi s-a întâmplat să vină patronul în vestiar. În toţi anii mei de fotbalist aveam discuţii cu patronul şi preşedintele. Aveam discuţii săptămânale, eram obişnuiţi cu ei. Şi înainte de meci cuîncurajări, la victorii cu felicitări şi la înfrângeri cu certuri. Pentru că era normal. La Dinamo s-a întâmplat asta.

”Am dat totul! Pentru echipă şi pentru fani am jucat”

 

  • VA URMA....

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.