Umbrele care sufocă UTA Arad ne-ar strânge de gât pe toți cei incomozi. Dar dacă suporterii ajung cu o falcă în cer și cu una în pământ?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

UTA Arad e azi puștiul fotbalist de 16 ani care pare să aibă tot pentru a „rupe norii” dar pe care îl prinde aniversarea de 23 de ani curățând cartofi în bucătăria improvizată a unui fast-food de gară.

Iar ce se întâmplă și ce nu se întâmplă fix acum în viața acestui club este extrem de important pentru fotbalul românesc. Și nu mă refer la ce apare „util” prin presă.

Care sunt luminile pentru UTA Arad

UTA Arad înseamnă brand, are istorie și este ea însăși poveste. Tradiție profundă. Ba chiar și una a academiei, în care s-au descoperit, șlefuit și lansat constant, chiar și în ultimele decenii, jucători de calibru pentru piața românească cel puțin.

UTA mai are un vestiar cu destul de mulți fotbaliști interesanți, raportat la competiția internă, și un antrenor, Adrian Mihalcea, care produce rezultate și oferă garanția profesionalismului. UTA joacă pe un stadion modern și într-un oraș atractiv.

Și, mai presus de orice, UTA are în spate, în față, alături și în suflet oameni. Suporteri. Generații pulsând. Vibrație. Suflet. Fără ei, toate celelalte ar rămâne importante și, totuși, sterile.

Acestea sunt luminile de la UTA. Și-atunci, cum Dumnezeu e clubul acesta în concordat, răsucit pe marginea insolvenței, ba chiar cu negură de faliment la orizont?

De ce nu s-a capitalizat pe aceste lumini până să se ajungă la situația de acum? Ce fel de management are, UTA, până la urmă? Iar dacă n-a fost în stare, de ce nu s-a vândut clubul?

Și care sunt întrebările pentru umbrele de la UTA

Umbrele de la UTA ar putea oferi răspunsurile. Mai ales când nu o face conducătorul proptit, singurul din Superliga care nu e președinte, ci doar pârghie utilă, pentru a completa parcă prin asta zona parșivă de gri a puterii asumate doar la bine.

Sub managementul actual, UTA se îndreaptă, foarte probabil, spre 7 milioane de euro datorii. În al șaptelea sezon consecutiv de prim eșalon, după ce ediția trecută a evoluat chiar remarcabil, pe alocuri, din punct de vedere sportiv.

De ce n-a cumpărat nimeni UTA? E adevărat că nici nu s-a vrut de fapt o tranzacție de acest tip? E adevărat că acum, când s-ar mai vrea parcă, piața de business e „rece” pentru că s-a propagat imaginea pseudo-vânzării atâta amar de vreme?

Că oamenii de faceri români s-au lecuit de „jocuri” iar cei străini se răsucesc rapid pe călcâie după primele contacte cu gloriosul management actual?

De ce a fost ținută UTA la limita respirației și fix în acest spațiu meschin de existență: cât să nu cadă, dar sigur astfel încât să nu crească? E adevărat că a convenit umbrelor tocmai această condiție specifică?

Atenție, „se lucrează”!

În aceste zile, la propriu, UTA se sufocă realmente. Iar vidul de asumare e îngrozitor.

Ultimii bani încasați de fotbaliști ar fi fost 15% din salariul aferent uneia dintre lunile restante, că nu-i doar una. Freacă-te la ochi și mai citește o dată! Cum ați fixat acest procent? Așa își încasează și umbrele banii? Cum ar fi să joace fotbaliștii doar 15 minute dintr-un meci?

Iar acest 15% ar fi venit abia după amânări și „para-amânări”, cu termene care se smulg singure din calendar de rușine. Staff-ul? Încă în stand-by cu banii. La ei sunt luni cu 0%.

Adrian Mihalcea, antrenor UTA Arad, a ajuns la capătul răbdării și el. Foto: Sport Pictures

„Se lucrează” e tembelul refren strecurat de gloriosul management al umbrelor spre vestiar. Un „se lucrează” impersonal și dubios, fără vreo legătură cu bărbăția, realismul și respectul față de munca prestată.

Așa de tare „se lucrează” că de la Arad la Mioveni s-a mers cu autocarul, tur-retur, întoarcere noaptea. Așa de tare „se lucrează” încât 3-4 jucători efectiv sunt la un pas de a renunța să se mai antreneze. Vlăguiți de minciuni perpetuate și scăldați în lehamite.

Dacă-mi spuneți că așa e și la alte cluburi și n-ar trebuit dramatizat, întreb: păi dacă toți hrănim tăcerea, și facem asta tocmai la UTA, care am stabilit că are atâtea lumini, ce așteptări să mai ai de prin alte părți?!

A fost sau n-a fost?

A fost ținută UTA în acest prag muribund ca vehicul politic? Sau pentru a se mai „ciuguli” din fotbaliștii produși pe care i-a vândut bine? Sau pentru ambele, dacă se poate?

E adevărat că s-a făcut tot posibilul pentru ca UTA să NU nu ajungă în posibilitatea de a participa în cupele europene prin parcursul din sezonul trecut? Cu aceeași perspectivă setată și pentru acest sezon? Doar pentru că o posibilă prezență în tururile preliminare ar fi implicat costuri?

A jonglat managementul glorios al umbrelor cu așteptările și afecțiunea arădenilor, clocind acest plan în culise și punându-l în practică, fără ca jucătorii, staff-ul și tribunele să știe ceva? De teamă că „vreo deplasare lungă prin Conference League” ar însemna cheltuieli „extra”?

În loc să trimită „șopârle” perverse prin presă în aceste zile, din dorința de a calma tătucul din culise care-i cu o falcă în cer și una în pământ, gloriosul management al umbrelor ar trebui să iasă în fața oamenilor care trăiesc pentru UTA. Nu o fac, dar fac altele.

Nici cât o scânteie de la un băț de chibrit

Umbrele care sufocă UTA ne-ar strânge de gât pe toți cei incomozi din fotbalul românesc.

Pentru umbre, suporterii trebuie să fie ținuți într-un spațiu de echilibru care să furnizeze plus-valoare financiară, să reacționeze direcționat la nevoie și să accepte mut dincolo de aceste două trăsături.

Pentru umbre, faptul că suporterii își demonstrează constant și impresionant atașamentul față de jucători, Adi Mihalcea și staff, raportat la gloriosul management, înseamnă o contră perturbatoare. Iar când se aud înjurături la adresa lor, trebuie să ia atitudine!

Banner-ul fanilor la Dinamo – UTA, interzid de jandarmi. FOTO: facebook ultras arad

Când lumea nu mai rabdă, umbrele trebuie să propage un vinovat. Să întoarcă scaunele din negură spre un fals reflector al culpei. Să fie trași la răspundere fotbaliștii pentru că nu acceptă să NU fie plătiți. „Păi ce, așa a fost mereu la noi, ce se tot plâng, și-au luat aere de vedete…”

Să fie beștelit Adi Mihalcea pentru că nu înghite spășit minciunile, amânările și toată strategia de scufundare controlată. „Păi ce, a venit el să se revolte?! Noi mereu am avut probleme, crede că el că face și drege?! Mai mult creează tensiune nedorită, dă lucrurile peste cap….”

Fotbaliștii pleacă, antrenorii la fel. Umbrele rămân rânjind în spatele perfuziei cu otravă. Așa a fost până acum.

Dar ce te faci dacă suporterii nu mai înghit acum? Ce te faci dacă ei vor fi cei aduși în starea cu o falcă în cer și cu una în pământ? Pentru că UTA, dincolo de toate luminile ei, n-ar exista fără oameni nici cât o scânteie de la un băț de chibrit.