Fost jucător pe final de carieră în Giulești și ulterior antrenor al Rapidului în trei mandate, Mircea Rednic a rămas legat în folclorul fotbalului românesc de porecla „Strâmbul”.
Unii, precum fostul coechipier Florea Văetuș, ar spune că totul s-a născut de la o problemă fizică, dar alții, precum Dănuț Lupu sau Mircea Lucescu, fac referire la nuanțe din cariera lui Rednic în care acesta ar fi băgat „strâmbe”, cum se spune pe românește.
Ofițer de presă al Rapidului în mai multe perioade din ultimele decenii, Lucian Ionescu are propria poveste cu tehnicianul care a părăsit în această vară UTA Arad și Superliga pentru încă o provocare în fotbalul belgian, la Standard Liege. Pentru el, între ceea ce considera a fi prietenia inițială cu Rednic și relația de azi, în care „putem să ne privim în ochi și să ne salutăm”, se întind însă culise neverosimile care descriu episoade cu aer meschin, în care a suferit.
Într-un amplu interviu video oferit în exclusivitate pentru ProSport, pe care îl poți descoperi în integralitate spre finalul acestui material, Lucian Ionescu mărturisește cum îi era de ajutor, ca prieten, lui Mircea Rednic încă de pe vremea când acesta juca în Giulești:
Mircea Rednic era antrenor, eu îl consideram prieten. Pentru că, în momentul în care era pe finalul carierei de jucător la Rapid și eu făceam revista Giuleștina, el chiar mă ruga să-l mai promovez, să mai vorbesc cu ziariști, cum se face. Și eu îl percepeam ca prieten, pentru mine era o mândrie ca anumiți jucători, mai ales că eram tânăr, să mă țină aproape de ei, să comunicăm…”
Totul s-ar fi rupt din momentul în care Lucian Ionescu i-a propus regretatului Nicolae Manea, legendă a Giuleștiului, să devină naș pentru fetița lui.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F05%2FMircea-Rednic-a-raspuns-franc-despre-oferta-lui-Dan-Sucu-de-a-veni-la-Rapid.jpg)
Foto: Sport Pictures
Asta fără ca angajatul loial al Rapidului să știe ce efect secundar va produce această idee, în contextul din fundal al tensiunilor dintre Manea și Rednic legate de postul de antrenor sub Podul Grant:
L-am pus naș la copilul meu pe regretatul Nae Manea. El se afla într-un conflict cu Rednic, pentru că în momentul în care George Copos l-a pus pe Rednic antrenor, Nae Manea se aștepta ca el să fie, mai ales că fusese secundul lui Lucescu. Și Nae i-a spus lui Copos, cu Rednic de față: George, eu n-am cum să fiu secundul lui Rednic! Și-atunci, între ei a devenit o tensiune. Conform tradiției, eu am picat victimă colaterală (autoironic). În momentul în care am decis să-l pun pe Nae Manea naș la copil, Nae, săracul, mi-a spus: bă, vezi că o să te dea ăla afară! Ce naiba, vorbim despre un copil, ce legătură are…”
Se pare că flerul lui Nicolae Manea nu a dat greș. Iar Lucian Ionescu a început să vadă foarte curând primele semne care anunțau lovitura pentru el. Apoi, prin intermediul lui Constantin Zotta, deznodământul:
La botezul fetei mele, a venit trei sferturi din echipa de atunci. Mai puțin Mircea Rednic. A invocat că a fost plecat undeva. Poate că da, poate că nu. Mie mi-a spus Nae: uită-te, boule! vezi, n-a venit și nu e bine! N-am luat-o în seamă. Am luat al doilea titlu, am plecat în concediu și vorbeam cu soția: cu cât m-or trece și pe mine la primă? Nu sunt jucător, dar o fi ceva acolo. M-am întors din concediu, m-am dus la birou la Pro Rapid, și a venit Constantin Zotta, era vicepreședinte atunci, funcția de președinte nu exista. Mi-a aruncat o foaie pe birou: ia, băi, asta, ai citit-o? Acea foaie era preavizul”
Ionescu mărturisește cum i s-ar fi confirmat faptul că Mircea Rednic a fost cu adevărat în spatele întregului scenariu dureros, pe care George Copos l-ar fi girat spre aplicare.
Dinu Gheorghe, dispărut și el între timp, e cel care i-a clarificat situația și i-a dezvăluit inclusiv motivul pe care Rednic l-ar fi utilizat în fața patronului de-atunci din Giulești:
Am aflat ulterior, de la Dinu Vamă, că Mircea m-a executat. L-a întrebat George Copos: Mircea, mi-ai adus lista asta, ce-i cu ofițerul de presă? Trebuie să plece pentru că rămâne după conferințele de presă și bea din berile rămase în sticlele de la ziariști. Dumnezeule! Noi, având sponsor o firmă de bere, puteam să-mi pun și-n cap… eu, culmea, nefiind băutor de bere! L-a ascultat și m-a executat”
Anii au trecut, prietenia de la început se pare că nu mai are cum să devină realitate, dar cel puțin tensiunile s-au estompat, după cum conchide Lucian Ionescu:
Ulterior, eu am venit la ProSport și l-am lovit grav la un moment dat, după meciul cu Anderlecht de la Bruxelles. Ne-am întâlnit și Mircea mi-a spus în felul următor: Lucian, eu știu că ți-am făcut cândva un mare rău, dar și tu, când m-ai prins, m-ai lovit, hai să îngropăm securea războiului și să fim prieteni! Mircea, securea războiului eu am îngropat-o. Da, mi-ai făcut un mare rău, că m-ai alungat din casa mea. Sigur, ștergem cu buretele. Probabil că prieteni nu mai putem fi, dar să ne privim în ochi, să intersectăm în lumea asta a fotbalului și să putem să ne salutăm și să ne zâmbim. Și așa a rămas”