SPECIAL Superliga de Doamne-ajută cu 13 din 16 antrenori fără trofeu ne arată că suntem prea șmecheri și prea săraci în același timp. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Superliga e vârful piramidei din fotbalul românesc, arena investițiilor maxime și a orgoliilor supreme din lumea tribunelor de la noi. Lansăm reprezentante în cupele europene cu nădejdea milioanelor de euro de la UEFA, dar clocim Superliga antrenorilor de Doamne-ajută!

E concluzia incontestabilă și greu de digerat pe care ne-o propune acest sezon frapant, cu 13 din 16 tehnicieni fără vreun trofeu în palmares. Situația analizată comparativ și în premieră de ProSport, cu concluzii în exclusivitate, expune culisele unui veritabil tablou al deșertăciunii.

Doar 3 din 16 antrenori în Superliga știu ce înseamnă un trofeu câștigat!

Doar 3 din cei 16 antrenori cu care sezonul Superliga 2026/2027 a pornit la start au în cariera lor de antrenori măcar un trofeu câștigat. Se bat pentru titlu și locuri de cupele europene, dar și pentru Cupa sau Supercupa României, tehnicieni fără rețeta reușitei de top la purtător.

Vezi galeria foto
5 poze

Iar cele trei excepții își întăresc acest statut tocmai prin condiția lor aparte. Florin Maxim are Cupa României câștigată în 2024, pe când Corvinul evolua în Liga 2! Filipe Coelho are trei trofee, cu Universitatea Craiova, dar toate cucerite sezonul recent încheiat!

Cristiano Bergodi lucrează din 2005, așadar de peste două decenii, aproape continuu, în fotbalul românesc. Longevitatea i-a conferit un avantaj și a ajuns să fie liderul laureaților, cu patru trofee. Dar fără titlu de campion în dreptul său.

Discuția decisivă prin care a fost adus Ionuț Chirilă la CS Dinamo și ce variantă a mai fost pe masă: „Nu știu dacă era o soluție!”. EXCLUSIV

10:31

Cristi Chivu continuă asaltul pe piața transferurilor! Fostul campion mondial semnează cu Inter

10:23

Practic, doar Coelho știe ce înseamnă să fii campion național din tot ce ne oferă tabloul băncilor din Superliga în acest sezon. Iar el a obținut trofeul sosind pe parcursul ediție trecute în Bănie, nici măcar un campionat glorios plin în dreptul lusitanului!

Bilanț trofee antrenori Superliga 2026/2027

4 – Cristiano Bergodi: Cupa României 2022, 2023 și Supercupa României 2007, 2022

3 – Filipe Coelho: titlul, Cupa și Supercupa României 2026

1 – Florin Maxim: Cupa României 2024

Cum s-a ajuns aici? Care ar putea fi motivele din culisele acestei realități care transformă Superliga într-un campionat al rodării și promovării de antrenori mai mult decât unul în care se luptă tehnicieni cu experiența dovedită a performanței și valoare certificată de trofee?

Nuno Campos (Dinamo) și Ricardo Sousa (Petrolul) înaintea duelului din Superliga. FOTO: SPORT PICTURES

S-au schimbat generațiile de antrenori în Superliga

Schimbarea generațiilor de antrenori în fotbalul românesc, firească, își trăiește poate cel mai acut episod în acest sezon. Din cei 16 tehnicieni din Superliga, doar Cristiano Bergodi (U Cluj) a trecut borna celor 60 de ani, a împlinit deja 61.

Au ieșit din scenă nume precum Ioan Andone, care la doar 66 de ani s-a oprit din meserie, în ciuda unei impresionante vitrine personale cu 8 trofee ca antrenor, între care trei titluri de campion cu Dinamo și CFR Cluj.

Dan Petrescu, la 58 de ani, a luat o pauză din rațiuni medicale, după 9 trofee (cinci titluri de campion al României!). Edi Iordănescu, Marius Șumudică sau Costel Gâlcă, alți tehnicieni titrați, nu au angajamente acum. Gică Hagi a devenit selecționerul României.

Dar când și cum să câștigi, ca antrenor român, un trofeu până în 45 de ani?

Apoi, în acest sezon avem 6 antrenori care nici măcar n-au împlinit 50 de ani. Florin Maxim (Corvinul) este mezinul, la 45 de ani împliniți pe 2 martie. Intră în discuție, inevitabil, pentru tehnicienii români, contextul Școlii Federale de Antrenori.

Când Daniel Pancu a început cursurile în 2015 și le-a putut finaliza doar în 2025, la un deceniu distanță!, când și cum ar fi putut cuceri trofee? Ar fi fost necesară o șansă de aur, imediat după finalizarea lor, din partea unui club angrenat cu șanse reale în lupta pentru ele.

Iar dacă nu ai un nume mare de fost jucător, șansele să prinzi o asemenea oportunitate sunt aproape nule, în România dar și în alte părți. Devine un scenariu cu șanse infime de reușită. La 45 de ani, ca antrenor român, e tare greu să ai un trofeu în palmares, e rarisim!

Potrivit lui Lucian Burchel, directorul Școlii Federale de Antrenori, pentru gsp, ar fi nevoie de 8 ani de formare ca poți deveni antrenor principal în Superliga dacă nu ai fost jucător important. Dacă îți închei cariera la 35, ajungi la 43 de ani…

Foto: Sport Pictures

Aducem străini fără trofee. Dacă le aveau, nu veneau!

Din cei 16 antrenori în Superliga, nu mai puțin de 7 sunt străini în acest moment. Avem italianul Bergodi la U Cluj, maghiarul Szabo la Csikszereda, croatul Tomas la Oțelul. Și patru portughezi: Coelho (Craiova), Campos (Dinamo), Sousa (Petrolul), Folha (CFR Cluj).

Dacă oricare portughez câștiga trofee în țara natală, ce șanse erau să ajungă să lucreze în România? Ar fi avut altă cotă și alte pretenții salariale, implicit. Chiar și pe unde au mai lucrat, Sousa la saudiți sau Campos în Ungaria. Mai ajungeau aici cu trofee câștigate acolo?

Fotbalul românesc e prea sărac pentru salarii mari, de antrenori titrați sau măcar cu 1-2 trofee câștigate deja. Realitatea e că nu poate concura. Dar când vezi și câți ani îi trebuie unui antrenor român să lucreze în Superliga… Începe să pară o șmecherie întreținută păgubos.

E bine că vin antrenori străini neconsacrați, cu chef de muncă și sete de afirmare, produse ale unor școli fotbalistice de calibru. Dar e o loterie, realist, să vrei marea performanță de la antrenori fără repere solide în CV.

Practic, ajungem la Superliga antrenorilor de Doamne-ajută. Puține garanții ale performanței, mai mult nădejde într-0 expertiză de-afară. Suntem și prea șmecheri, și prea săraci, în același timp!

Antonio Folha, antrenor CFR Cluj. FOTO: Sport Pictures

Patru realități frapante cu actualii antrenori din Superliga

Marius Baciu, antrenorul cu care FCSB vrea să dea lovitura, are 51 de ani împliniți. Dar până azi numai 39 de meciuri pe bancă la nivel de prim eșalon, toate în România! Mai puțin de un sezon complet, cu sezon regular și play-off, care are 40 de partide!

Ricardo Sousa, tehnicianul lusitan de 47 de ani cu care Petrolul Ploiești speră măcar să se mențină în primul eșalon, în acest sezon, a ajuns în România cu un CV în care apar doar șapte meciuri ca antrenor principal la nivel de prim eșalon, în Arabia Saudită.

Șase ani și șase luni trecuseră de la ultimul meci al portughezului Antonio Folha (CFR Cluj) ca antrenor la nivel de prim eșalon, când trupa din Gruia i-a dat pe mână misiunea de a obține trofee, cum altfel, raportat la pretențiile și statutul ardelenilor.

Dar Filipe Coelho nu avea nici măcar un meci ca antrenor principal la nivel de prim eșalon, oriunde în lume!, și a reușit să ducă la capăt cu succes maxim un sezon al Universității Craiova în care s-au cucerit titlul, Cupa României și Supercupa României.

Filipe Coelho, antrenor cu randament maxim în Bănie. FOTO: Universitatea Craiova

În Suedia, jumătate din antrenori sunt titrați. De trei ori mai multe trofee!

Prima ligă din Suedia, Allsvenskan, are tot 16 echipe la start, precum Superliga. Așadar, sistem de referință bun pentru o analiză comparativă privind numărul de trofee pe care îl au în palmares tehnicienii din actualul sezon.

În plus, e un campionat cu care suntem în luptă directă în clasamentul coeficienților UEFA, scandinavii fiind undeva la 25 de puncte, iar la noi undeva la 24, în ierarhia dinamică influențată de tururile preliminare ale competițiilor continentale din aceste zile.

Dacă în Superliga doar 3 din 16 antrenori au deja măcar un trofeu cucerit, în Allsvenskan jumătate știu rețeta performanței cu trofee: 8 din 16! În plus, trofeele lor cumulate ajung la borna 24, în vreme ce situația la noi se oprește la doar 7, cum am văzut mai sus!

Trofeele antrenorilor din L1 Suedia (Allsvenskan) 2026

• 8 – Baxter (Halmstads): 4 titluri și 4 Cupe în Japonia, Suedia și Africa de Sud
• 4 – Koskela (Kalmar): 3 titluri, o Cupă în Finlanda
• 3 – Rydstrom (Hammarby): 2 titluri, o Cupă în Suedia
• 3 – Honkavaara (Djurgarden): 2 titluri, o Cupă în Finlanda
• 2 – Helstrup (Malmo): titlul și Cupa în Norvegia
• 2 – Riveiro (AIK Solna): 2 Cupe în Africa de Sud
• 1 – Gustaffson (Hacken): Cupa în Suedia
• 1 – Aksum (Mjallby): Cupa în Suedia