EDITORIAL Finalul regimului Ceaușescu și al FCSB. De ce Gigi Becali îl persecută pe Boutoutaou și ce-au pățit Mihai Stoica și Marius Baciu. Pastila de la Manila cu Gabriel Berceanu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În decembrie 1989, dintr-un balcon înfrigurat și de sub o căciulă de blană ridicolă în epocă, Nicolae Ceaușescu simte cum lumea atotputerniciei lui se zguduie iremediabil, în fața celor care nu mai voiau „să se așeze liniștiți la locurili lor”. Are 71 de ani.

Cu doar trei ani mai tânăr, Gigi Becali privește azi din jilțul înfrigurat, pe sub un fes croșetat cu cruce mare și roșie în frunte, cum lumea atotputerniciei lui se zguduie iremediabil, în fața unui club și a unui fotbal în care personajele nu mai stau liniștite la locurile lor.

Fotbaliștii tineri nu se mai sperie de Gigi Becali. Cei cu experiență „l-au învățat” și îl joacă din vorbe. Stranierii lui 2026 sunt mercenari absoluți, vin, pleacă și te-au pupat! Impresarii fac mișto de el pe la colțuri. Conducătorii din Superliga îl evită.

Vezi galeria foto
9 poze

Nimeni nu acceptă sfârșitul puterii. Mai ales când el vine, înainte de orice, din cauza trecerii timpului. Iar Becali a ajuns să aștepte reacții adaptate lumii cu care el era obișnuit, tocmai din partea unei lumi care nu-i aparține! Nu i-a aparținut vreodată. E nouă.

Finalul regimului Ceaușescu și al FCSB

A început să dispară, nu de tot, dar să dispară lumea argaților și a bancnotelor care îndreaptă coloane vertebrale prin fotbalul nostru, lumea supușeniei oarbe, în care doar FCSB cumpără și plătește, doar FCSB exportă, doar FCSB.

Nicolae Dică, reacție dură după scandalul de la FCSB: „Nu vrei să joci, afară!”

09:08

A fost acuzat că e „cârtița” de la Real Madrid, iar acum a semnat cu echipa de suflet

09:01

Culmea, când spune că „lumea a început să înnebunească”, referindu-se la Tavi Popescu, o recunoaște inconștient și Gigi Becali. În fapt, el s-a trezit străin în lumea care i se pare străină. N-o poate stăpâni, deci face lucruri fără precedent.

Dacă Nicolae Ceaușescu, disperat în fața lumii care i se răstoarnă în față, promite bani în plus pentru alocații și pensii, din balconul înfrigurat, Gigi Becali anunță acum din jilțul înfrigurat că o să bage și mai mulți bani, să aducă alți jucători, mai buni.

Atât știe, atât poate în fotbal, totul e cost și ban și preț! Panicat, pentru că miroase sfârșitul, încearcă să cumpere timp, de fapt. Și nu poate!

Ceaușescu a trecut din balcon la gesturi disperate, unele de neimaginat în deceniile anterioare. Ai fi pariat vreodată, în 2006 sau 2016 că Gigi Becali ajunge să-l reprimească pe Vali Crețu la lot după scandalul de la antrenament și discursul public al soției fotbalistului?!

Fotomontaj ProSport realizat cu ajutorul inteligenței artificiale

Fuga dizidentului Tănase e „Scrisoarea celor șase”

Oricâți bani ai avea, nu poți cumpăra timp. De la facerea lumii și până în refrenele din manele. Dar una e să auzi și alta e să trăiești asta.

Unic supraviețuitor, miraculos și admirabil, al fotbalului cu Jean Pădureanu, Dumitru Sechelariu, Vasile Turcu, Cristi Borcea, Marian Iancu, Nicolae Badea, George Copos, Cornel Penescu și câți alții, Gigi Becali a crezut că regenerarea înseamnă și adaptare. Imposibil!

Fotbalul de azi e alt organism. Un ecosistem pe care nu îl înțelege și, cel mai importat, nu îl poate stăpâni. El nici măcar nu poate concura rezonabil în dinamica fotbalului actual, darămite să mai câștige. Iar victoria e singura condiție pentru existență în universul becaliot.

Revenind la Ceaușescu, atunci când și Florin Tănase, multă vreme un beneficiar al sistemului, fuge spre Insula Afroditei fără să privească măcar în urmă cu mânie, lucrurile încep să se limpezească trist.

Dacă și cel care te alinta Ferguson nu mai poate înghiți toxicitatea neînfrânată pe care o păstorești și o alimentezi, regimul e cam… pa!

„Fuga” dizidentului Tănase de acum este fix „Scrisoarea celor șase” din martie 1989. Și, vai, până în decembrie au mai trecut doar 9 luni…

FOTO: SportPictures

Și-atunci, cum totuși a mers atât de bine FCSB uneori?!

O spun din postura unui suporter asumat FCSB: în context istoric privit realist, n-am dominat fotbalul românesc în regimul becaliot. Să câștigi 7 titluri de campioană în 23 de ani, mai ales când CFR Cluj a câștigat 8, raportat la investiții, nu înseamnă că ai dominat.

Dar de ce au mers totuși lucrurile la FCSB până acum, pe alocuri entuziasmant, și acum nu mai merg? Că doar Gigi Becali e același, nu s-a schimbat cu nimic!

E simplu. Lucrurile au mers la FCSB pentru că lumea fotbalului nostru nu a mers cu asemenea viteză și pași siguri, o vreme. Și lucrurile nu mai merg la FCSB tocmai pentru că Gigi Becali nu s-a schimbat cu nimic.

Echipa a performat dintr-un amestec de foarte mulți bani investiți, care n-aveau cum să nu producă și performanță, oricât de haotic ar fi fost gestionați sportiv, fler becaliot, inspirația anumitor antrenori pe alocuri, calitatea unor fotbaliști.

Dar și din amestecul tuturor acestora, în diferite proporții, cu o concurență sterilă. Contexte prielnice în care crizele de identitate și financiare ale rivalilor au fost mai cumplite decât efectele regimului Gigi Becali la FCSB.

Gândiți-vă la anii din urmă la Rapid, Craiova, Dinamo, Timișoara… Gigi Becali nu și-a putut fura propriul business, alții au furat și au îngenuncheat cât au putut prin jur.

Când concurența a devenit reală, dar mai ales adaptată rigorilor fotbalului competitiv 2026, FCSB a început să se facă mică. Așa au început să se înșire eliminările europene în fața unor nume mici, inimaginabile anterior. Pentru că FCSB s-a făcut mică de tot.

De ce îl persecută, de fapt, Gigi Becali pe Boutoutaou

De ce îl persecută Gigi Becali pe Boutoutaou, până la urmă? De ce îl titularizează și apoi îl scoate la pauză, cu toate că a investit spre 2 milioane de euro în el? Răspunsul e pe cât de simplu, pe atât de devastator.

FOTO: SportPictures

Pentru că Boutoutaou nu e descoperirea lui. Nu e meritul lui, nu e fotbalistul ochit de el sau căruia măcar să-i fi schimbat el postul. Gigi Becali nu se poate fuduli cu nimic în spațiul public dacă Boutoutaou va reuși cu adevărat.

Nu e o glumă. Lumea lui Gigi Becali, care apune acum cu fanfară pe fundal, e una a competitivității feroce cu tușe odioase. El nu se poate bucura de 100 de euro intrați în cont decât dacă știe sigur că ei au fost pierduți de altcineva.

Adus de Mihai Stoica, Boutoutau ar deveni, dacă s-ar impune, o reușită fără aport becaliot. Iar în lumea liderului suprem asta nu este o reușită. Ci o înfrângere cumplită. Ba chiar o umilință, dacă îți vine să crezi!

Gigi Becali nu se poate ghiftui cu propria glorie dacă ea nu presupune și subjugarea. Și nu va triumfa vreodată după victoriile FCSB decât dacă există un cordon ombilical, lins bine de jurnaliștii cuminți, între rezultat și meritul său personal.

La fel cum tot ce era bun în România dinainte de 1989 trebuia să fie legat de Ceaușescu, la fel cum orice performanță, din orice domeniu, trebuia să fie rodul gândirii geniale a liderului suprem, așa este și la FCSB.

Pentru Gigi Becali nu contează dacă FCSB face performanță, câtă vreme rolul lui nu este esențial în obținerea ei. Amintiți-vă ce s-a întâmplat cu Costel Gâlcă sau Edi Iordănescu la echipă și veți primi alte confirmări în minte, pentru asta.

FOTO: SportPictures

Mihai Stoica a refuzat multă vreme să se mai implice direct în aducerea de jucători tocmai și pentru că știe perfect acest mod bolnav de abordare a lumii și a fotbalului pe care îl are patronul. Chiar sunt curios, în viața care ne e dată, dacă va recunoaște asta!

Pentru că orice transfer, în baza unui raport direct proporțional, pe cât de inspirat ar fi fost, pe atât ar fi fost sabotat de Gigi Becali știind că nu îi aparține! Mai știți de câte ori Mihai Stoica practic i-a returnat lui Gigi Becali bugetul de transferuri, în ultima vreme?

Ce-au pățit Mihai Stoica și Marius Baciu

FCSB de azi a ajuns România lui 1989. În care regimul a depersonalizat, a șters identități, a modificat meserii, roluri, funcții, le-a golit de sens și a dezintegrat fluxul productiv, funcțional, în orice zonă de activitate.

Spre exemplu, Marius Baciu gravitează acum între un Popa de la Mediaș căruia i se impune să cânte sinistru la un saxofon înfundat și imaginea fundașului foarte bun, în roș-albastru, cu care unele generații au crescut. A ajuns între greață și milă.

Când auzi cum apelează la metafore ardelenești cu creșterea prunilor la întrebarea colegului Alin Grigore în conferință, te apucă mila. Încă unul în malaxorul becaliot care dezintegrează profesional și uman. Însă unul cu decență și bun-simț.

Pe care, da!, nu l-a forțat nimeni să accepte asta! Și da, e străin de profilul unui antrenor modern, e din altă lume și față de vestiarul pe care ar trebui să-l controleze. Dar simți totuși bunele lui intenții, pasiunea, sufletul curat, cuvintele încărcate pe bune de roș-albastru.

FOTO: SportPictures

Apoi, cum credeți că a ajuns Mihai Stoica mai mult la tv și în online? Pentru că Gigi Becali a golit de sens funcția lui la FCSB. Dacă ar fi avut pârghiile reale, puterea reală, deciziile și influența reale, se mai retrăgea în dezbateri pe fotbal?!

Departe de mine gândul să-l „albesc” pe Mihai Stoica. Nu ne suntem datori cu nimic unul celuilalt, nici nu am fost vreodată. E drept că are lista lui de păcate în fotbal, dar nu despre asta vorbim astăzi aici.

Însă la fel de drept este că îmbătrânirea în rău și rele a lui Gigi Becali l-a împins pe Mihai Stoica dinspre statutul, la cea mai iubită echipă din România, de prim-ministru potent spre cel, în aproape orice emisiune de fotbal din România, de invitat permanent.

Dar ce să managerieze realmente Mihai Stoica la acest FCSB care s-a acutizat în toxicitate inclusiv din culpa lui? Care e Consiliul de Administrație pe care îl prezidează el cu adevărat? Totul e o spoială, ca în regimul Ceaușescu.

Funcțiile, de la antrenor la „conducător”, sunt decoruri prostești. Puterea e una singură și aparține unui singur om. În rest, un sistem întreținut care ajunge să-l mintă, inevitabil, pe lider că e totul perfect. Până când totul se întoarce tocmai împotriva lui. Știți stilul…

Cum apune steaua celui care a preluat Steaua cândva

Ce va urma? Ce se va întâmpla cu FCSB ? E întrebarea pe care milioane de suporteri și-au pus-o în mai multe momente-cheie din ultimele decenii becaliote. Dar, astăzi, cu o mâhnire mai profundă și cu o îngrijorare mai argumentată ca oricând.

Din fericire, în fotbal, sau cel puțin la noi, nu există plutoane de execuție pentru liderii supremi. Dar Târgoviștea lui Gigi Becali va fi una mai amară decât sfârșitul concret și scurt al lui Nicolae Ceaușescu.

Până la un punct, comparația se va menține. Așa cum hoardele „oamenilor de fotbal” se gudurau pe lângă patron înainte, și președinții lumii democrate îl invitau pe Ceaușescu la onoruri și poze în anii în care era convenabil, util și se putea profita de el.

Acum, tot mai mulți jucători evită FCSB. Gigi Becali e respins în colaborări de tot mai multe personaje, vezi Adi Ilie, iar lista antrenorilor angajabili va rămâne finalmente în două variante de Ionuț: Chirilă și Luțu.

FOTO: SportPictures

Gigi Becali nu va vinde clubul vreodată. FCSB e un business, nu o țară, deci nici o revoltă nu îl va înlătura. Dar Gigi Becali se va prăbuși în același timp cu FCSB, precum România cu Ceaușescu. Până la capăt! Ura și la gară!

Cluburi tot mai solide, cu leadership real, management competent și performanță predictibilă se înalță în jur și îl vor umili gradual. Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova, U Cluj. Poate UTA Arad și Poli Timișoara.

Ele vor fi fotbalul de top al zilei de azi și de mâine în România. Și pentru multă vreme! Căci, în raport cu ele, Gigi Becali e deja tot mai mult redus la un monument de trufie care se încăpățânează cu praștia să învingă inteligența artificială.

Liderul suprem va sfârșit izolat în fotbal precum precum Ceaușescu în lumea finalului de 1989. Respins și trist, călare pe un maldăr de bancnote. Cu un pumn de jurnaliști, care se hrănesc la propriu din vorbele lui, amăgindu-l vomitiv că încă mai e relevant.

Și pentru că nimeni n-o să mai bage vreodată bani cu nemiluita la FCSB, sigur nu la nivelul haotic și copleșitor prin constanță pe care el l-a setat, Gigi Becali o să ajungă să fie regretat de foarte mulți, ca și Ceaușescu astăzi.

Doar că regretul nimănui nu poate alina singurătatea celui învins. Și ce singur va fi când va apune de tot steaua lui, cel care a preluat Steaua cândva!

MEDIAFAX FOTO

„Pastila de la Manila” cu Gabriel Berceanu

„Pastila de la Manila” este rubrica de opinie ProSport în care eroii și antieroii fotbalului la zi se întâlnesc prin metafore tăioase, abordări tranșante și portrete savuroase realizat de jurnalistul Gabriel Berceanu.

De ce „pastila”? Ne-a luat durerea de cap după Mondialul fără România, eșecurile din cupele europene și tot ce trăim prin Superliga. Dar și pentru că binele, când apare, merită și mai mult evidențiat în acest vertij: o pastilă pentru sănătatea fotbalului și a noastră.

„De la Manila”? Gabriel Berceanu scrie din Filipine, de la mii de kilometri distanță, dar pe baza informațiilor exclusive din miezul evenimentelor, cu stilul său cuceritor și prin filtrul unei experiențe profesionale rare. Combinație unică, perspectivă de colecție!

Celelalte episoade din „Pastila de la Manila” sunt aici:

• De ce FC Voluntari e rușinea Superligii și abia aștept să retrogradeze
• Andrei Nicolescu a ajuns Bolojanul zilei dar poate deveni Răzvan Burleanu
• Nelu Lingou pune moț cu Șumudică la CFR – Chipul Fotbalului Românesc
• Filipe Coelho, un Klaus Iohannis cu șuvițe, morgă și emoții de betonieră